Ecouri din Chișinăul de altădată
Rolul instituțiilor în culegerea, colecționarea și propagarea operelor de artă naționale
Fragment III din volumul „Renașterea culturii Basarabiei în contextul României întregite (1918-1940)” de doctor în istorie Larisa NOROC.
Biblioteci parohiale și particulare
E necesar de subliniat că misiunea răspândirii științei de carte și-a asumat-o clerul basarabean. În anul 1922 la congresul cultural al preoțimii basarabene a fost luată decizia înființării comitetelor culturale ale parohiilor, ce trebuiau să se ocupe de organizarea bibliotecilor, corurilor, șezătorilor și sfaturilor cu caracter moralizator. În martie 1925 Congresul Eparhial de la Chișinău a luat hotărârea de a înființa biblioteci parohiale.
Una din bibliotecile cu caracter religios poate fi nominalizată cea a Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Basarabia. Ea a fost fondată în aprilie 1910 ca instrument de lucru al societății „Nașterea lui Hristos” de pe lângă Catedrala din Chișinău. În anii ’20 instituția conținea volume în limba rusă – 2.094 de titluri având 10.024 exemplare și în românește 2.227 de titluri cu 11.350 de exemplare.
Fotocredit: https://ortodox.md/
Catalogul bibliotecii eparhiale publicat în numărul 16 din 1925 al revistei Societății Istorico-Arheologice Bisericești cuprindea un mare fond de opere misionare, lucrări capitale din știința teologică și opere ale Sfinților Părinți.
In procesul verbal al Adunării generale a societății din 1928, s-au găsit următoarele informații despre bibliotecă: „Sala de lectură este frecventată zilnic de preoți, profesori, funcționari, studenți, elevi”. La sfârșitul anilor ’20 instituția era frecventată de 6.465 de cititori.
Pentru atragerea lor biblioteca făcea anual achiziții noi. Astfel la 1928 societatea a procurat 103 cărți din Biblioteca Semănătorul din Arad și era abonată la toate revistele teologice din țară și la unele reviste cu conținut patriotic.
De asemenea, instituția a organizat filiale ale bibliotecii în unele centre județene, unde în anii ’20 se trimiteau cărți de lectură. Așezământul însă nu a avut o activitate lungă, deoarece a fost incendiată în 1941.
0 altă societate care se preocupa cu răspândirea cărților și revistelor, ziarelor cu conținut religios, precum și de organizarea conferințelor, corurilor, șezătorilor, excursiilor era societatea Sfântul Gheorghe.
E de menționat că în perioada studiată au existat biblioteci parohiale bogate, numărul volumelor depășind 1.600. Cităm în acest context bibliotecile din localitățile Frășinești (la sfârșitul anilor ’30 conținea 2.272 volume), Costești, Costuleni, Ciorești, Mereni, Boldurești, județul Lăpușna, județul Tighina. Biblioteci parohiale înzestrate au fost atestate și în satele bulgare, găgăuze ca Ferapontievca (1.500 cărți), Ceadâr-Lunga (1.987 volume), Căușenii-Vechi, Sălcuța, Comrat, Cioc-Maidan. Multe din aceste instituții și-au sporit numărul din contul cărților românești.
Un alt gen de biblioteci care existau în perioada 1918 – 1940 erau cele particulare. Cele mai multe din ele aparțineau minorităților naționale, unde numărul cărților românești era foarte redus. Nominalizăm câteva din ele: biblioteca Cultura – posesor Mihail Drăgan (2.852 lucrări, între care 462 românești), localitatea Vărzărești din județul Lăpușna, Livre Etranjer – posesor V. Grinfeld (1.440 volume, dintre care 54 românești), biblioteca lui Al. Şah (din 611 exemplare 44 românești), biblioteca proprietarului D. Dailiș (în total 1.985 volume în limba rusă), biblioteca proprietarului E. Lujanschi (620 volume între care 40 românești), biblioteca lui V. Delinscki, student la București. Fondul constituia 1.146 titluri între care 129 românești.
Dintre bibliotecile particulare cu un numeros catalog de cărți românești se evidențiază cea a lui P. Gore. Însă la biblioteca „cu cea mai bogată literatură românească” nu aveau acces cititorii autohtoni, așa ca la bibliotecile particulare evreiești.
Generalul Scarlat Panaitescu, delegat în Basarabia pentru constituirea secțiunii Chișinău a Societății Regale Române de Geografie, constata în anii ’20
„…ca la Chișinău nu există o cultură superioară înmănunchiată sistematic, ci indivizi izolați, închiși în biblioteci de preț particulare, fără putere de răsfrângere culturală”.
Va urma …
Sursă:
NOROC, Larisa. Rolul instituțiilor în culegerea, colecționarea și propagarea operelor de artă naționale. In: NOROC, Larisa. Renașterea culturii Basarabiei în contextul României întregite : (1918-1940). Chișinău: Lexon-Prim, 2025, pp. 145-153. ISBN 978-9975-173-99-5.
