Ecouri din Chișinăul de altădată
Cu prilejul Zilelor Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” (19-21 octombrie 2026), continuăm rubrica Ecouri din Chișinăul de altădată prin publicarea fragmentului din volumul „Renașterea culturii Basarabiei în contextul României întregite (1918-1940)” de doctor în istorie Larisa NOROC.
Rolul instituțiilor în culegerea, colecționarea și propagarea operelor de artă naționale
O modalitate importantă de păstrare și propagare a culturii în perioadele modernă și contemporană sunt bibliotecile. Aceste instituții erau prețuite și folosite cu scop bine determinat și în societatea românească. După Marea Unire, de la 1918 autoritățile române acordau bibliotecilor o atenție deosebită, urmărind sarcina proliferării culturii naționale. În perioada interbelică în Basarabia au fost organizate mai multe tipuri de biblioteci: publice, particulare, specializate, școlare precum și ale căminelor culturale. Dar cu toată diversitatea instituțiilor nominalizate cele mai multe dintre ele popularizau literatura și cultura rusă, evreiască ș.a.
Către 1918 Basarabia avea o structură multinațională, ceea ce a făcut dificilă promovarea unei politici culturale ce ar fi adus în prim-plan factorul etnic românesc. Spre exemplu, în urma investigațiilor Prefecturii Poliției din Chișinău, în 1922 – 1924 s-a conturat următoarea rețea de biblioteci: biblioteci române în 1922 erau – 1, în 1923 – 2, în 1924 – 4. Biblioteci franceze: 3, biblioteci germane în 1922 – 1, în 1924 – 2.
Dintre tipurile de biblioteci nominalizate mai sus cele mai înzestrate erau considerate cele publice. Încă la răscrucea secolelor, una dintre cele mai importante biblioteci din Basarabia era cea municipala din Chișinău, adică prima bibliotecă publică gubernială trecută în administrația orașului în 1877, conform dispoziției Ministerului de Interne. […]
Pe parcursul întregii perioade interbelice (1918-1940), biblioteca publică orășenească a funcționat în incinta clădirii Primăriei (Uprava orășenească), situată pe actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt.
Între anii ’30 -’40 ai secolului al XX-lea instituția dispunea de peste 100.000 de volume, grație energicilor bibliotecari D. Harjevschi, M. Arionescu. Lucrările erau clasificate conform catalogului alfabetic și sistematic.
Fondul bibliotecii conținea o literatură bogată cu caracter teologic, filozofic, istoric, geografic, din știința militară, matematică, filologie, literatură. Pe rafturile ei se găseau volume în limbile rusă, franceză, greacă, latină, germană, engleză, italiană ș. a. Cu regret, era neînsemnat numărul surselor bibliografice în limba română.
Problema literaturii în limba română se încerca a fi soluționată prin asigurarea cu publicațiile periodice.
În conformitate cu legea publicată în Monitorul Oficial din 19 noiembrie 1922, toate editurile și tipografiile din țară erau obligate să-i expedieze Bibliotecii publice din Chișinău câte două exemplare din publicațiile lor.
Astfel, către 1940 biblioteca conținea un fond bogat de periodică în limba română ce contribuia la satisfacerea necesităților de informație oficială și de alt caracter.
Va urma …
Sursă:
NOROC, Larisa. Rolul instituțiilor în culegerea, colecționarea și propagarea operelor de artă naționale. In: NOROC, Larisa. Renașterea culturii Basarabiei în contextul României întregite : (1918-1940). Chișinău: Lexon-Prim, 2025, pp. 145-153. ISBN 978-9975-173-99-5.
