Ecouri din Chișinăul de altădată

Fragment din
„Aviația în Chișinăul interbelic” de Ion Valer Xenofontov

Continuare. Partea I aflați aici

La 28 septembrie 1930, ora 10:00, au fost convocați prefecții de județe şi preşedinții Delegațiunii Comisiilor Județene în scopul înființării şi organizării liniilor aeriene din Basarabia şi amenajarea aeroportului din Chişinău. La conferință au luat parte şi generalul Rujinschi, directorul aeronauticii de pe lângă Ministerul de Industrie şi Comerț. Ședința a fost prezidată de V.N. Florescu, secretarul general al Directoratului III Chişinău. Generalul Rujinschi a vorbit despre importanța liniilor aeriene şi a solicitat reprezentanților județelor să prevadă în bugetele județene suma de 3 mil. lei pentru cumpărarea avioanelor şi întreținerea lor. Se propunea ca suma să fie acoperită prevăzându-se o cotă de 2% din bugetul fiecărui județ. Sumele urmau să fie vărsate prin Directoratul Ministerului Local III Chişinău Asociației Române pentru Aviația Civilă. Avioanele urmau să fie în proprietatea județelor şi trebuiau să fie întrebuințate doar în Basarabia.

Potrivit cercetărilor realizate de Mihai Taşcă, în anul 1930, Direcţia Aviaţiei Civile din Bucureşti a proiectat legătură aeriană dintre Chişinău şi principalele urbe ale României întregite, dar şi în centrele judeţene din Basarabia. Prețul unui avion varia între 200 000 şi 1 mil. lei. Pentru primul an de zbor s-a planificat un buget total de 28,9 mil. lei. Legătura aeriană cu oraşele din afara provinciei se realiza prin rutele Chişinău–Galaţi–Bucureşti şi retur, precum şi ruta Chişinău–Cernăuţi. Linia aeriană Chişinău–Bucureşti, cu o scurtă escală la Galați, se realiza timp de 2,5 ore, comparativ cu 11 ore parcurse cu trenul rapid.

Pentru zborul din interiorul Basarabiei, proiectul prevedea deschiderea a trei linii aeriene, cu centrul la Chişinău:

1) Chişinău–Cetatea-Albă;

2) Chişinău–Bălţi–Hotin;

3) Chişinău–Orhei–Soroca.

Se preconiza deschiderea a unei rute noi: Chişinău–Ismail. Fiecare rută aeriană dispunea de un avion, al patrulea urma să rămână în rezervă la Chişinău.

Taxa pentru 1 km de zbor s-a stabilit de 4 lei, la care s-a adăugat 100 lei taxa fixă de bilete. Pentru linia Chişinău–Cetatea-Albă biletul costa 700 lei (distanţa 150 km x 4 + 100). Costul unei curse complete tur-retur era de 2 224 lei. Pentru cursa Chişinău–Bălţi–Hotin costul biletului era: până la Bălţi de 500 lei (100 km x 4 + 100), iar de la Bălţi la Hotin 600 lei, în total – 1 100 lei. Costul unei curse complete era de 4 071 lei. Un zbor până la Orhei costa 260 lei, iar biletul de la Orhei la Soroca costa 500 lei, în total, biletul la cursa Chişinău–Soroca costa 760 lei. Costul unei curse complete era de 2 224 lei. Preţul biletului pe ruta Chişinău–Ismail constituia 900 lei. Costul unei curse tur-retur era de 2 965 lei. La 16 septembrie 1939 un bilet Chişinău–Bucureşti, clasa I, costa 928 lei. Pentru biletele dus-întors se acorde o reducere de 25%.

Cursele urmau să fie realizate cu avioane de transport cu trei-patru locuri pentru pasageri, cu motoare a căror putere era de cca 200-250 CV. Scopul acestor zboruri era să se ajungă în orice colţ al Basarabiei, dus-întors, într-o singură zi. De acest avantaj puteau beneficia persoanele de rang înalt, se furniza corespondenţa oficială, persoane care desfăşurau activităţi de business, populaţia.

Potrivit dispozițiilor primite la 6 august 1930 de la Direcțiunea Aviației Civile din Bucureşti, Aeroportul Chişinău oferea o reduce de 25% senatorilor, deputaților, corpului diplomatic acreditat pe lângă Guvernul României, funcționarilor statului, ofițerilor şi subofițerilor. Călătoriile gratuite erau acordate doar de Direcțiunea Centrală, urmând a se face o cerere cu 48 de ore înainte de data călătoriei.

La 9 august 1930, administrația Aeroportului Chişinău (comandantul Aeroportului era M. Cătuneanu) solicita conectarea Aeroportului la rețeaua electrică a oraşului. Se argumenta faptul că iluminatul electric era necesar nu doar pentru traficul de călători, ci şi pentru interesul general de stat, deoarece la aeroport aterizau aproape zilnic avioane. Punctul electric cel mai apropiat de aeroport se afla la o distanță de 200 m. Anterior, Primăria refuzase cererea motivând că Uzina Electrică era supraîncărcată.

Va urma…

---

* XENOFONTOV, Ion. Aviația în Chișinăul interbelic. Dialogica. Online 2024, nr. 3, pp. 118-123. eISSN 1857-2537. Disponibil: https://doi.org/10.59295/DIA.2024.3.16 [accesat 2026-06-30].