Astăzi vă prezentăm câteva fragmente din eseul Violetei Grosu, câștigătoare a locului întâi (alături de Andreea Grumeza) la concursul de eseuri Chișinăul european.

Chișinăul nostru: Între nostalgia blocurilor gri și visul de a trăi, în sfârșit, „ca afară”

“Când zicem „oraș european”, mulți se gândesc imediat la drumuri ca în palmă și la fântâni arteziene care cântă. Dar Europa nu începe de la asfalt, ci de la felul în care te simți când ieși din scara blocului. Acum, ieșirea aia e de multe ori o aventură. Te lupți cu mașinile parcate direct pe trotuar, te ferești de cablurile care atârnă haotic și încerci să nu te murdărești pe pantofi în noroiul care apare după fiecare ploaie mai serioasă. Un Chișinău european înseamnă, în primul rând, un oraș în care pietonul nu e un cetățean de mâna a doua. Vrem trotuare pe care să poți merge cu căștile în urechi fără să te uiți mereu sub picioare de frică să nu-ți scrântești glezna. Vrem ca mama cu căruciorul sau bătrânul de la etajul trei să poată ajunge la magazin fără să treacă printr-un traseu cu obstacole demn de antrenamentele militare. E frustrant să vezi cum spațiul public, care ar trebui să fie al tuturor, este „privatizat” de bunul plac al fiecăruia care are o mașină mai mare sau un tupeu mai lat.“

“Apoi, e chestia asta cu „orașul verde”. Ne place să ne lăudăm că avem cel mai verde oraș, dar verdele ăsta e tot mai palid de la an la an. Parcurile noastre sunt plămânii orașului, dar plămânii ăștia sunt cam „fumători”. Un Chișinău european își protejează fiecare copac ca pe o bijuterie, nu-l taie ca să mai trântească o gheretă sau un bloc de zece etaje. Vrem parcuri unde să nu-ți fie frică să mergi după lăsarea serii, unde iluminatul funcționează și unde coșurile de gunoi nu sunt doar niște obiecte decorative pline până la refuz. Și apropo de gunoi – e timpul să terminăm cu „aruncatul la grămadă”. Europa înseamnă că știi exact unde merge plasticul și unde merge hârtia, și o faci pentru că îți pasă de ce lași în urmă, nu pentru că te amendează cineva. E o chestie de educație care începe de acasă, dar care trebuie susținută de un sistem care chiar funcționează. Nu e de ajuns să punem tomberoane colorate dacă la final totul ajunge în aceeași groapă de gunoi. Vrem un ciclu complet, o economie circulară care să ne facă să fim mândri de curățenia noastră, nu doar să o mimăm când vin delegații străine în vizită“.

“E timpul să înțelegem că orașul nu e al „lor”, al autorităților, ci e al nostru, al celor care calcă în gropile lui și îi respiră aerul în fiecare zi. Dacă noi nu cerem mai mult, dacă noi nu facem mai mult, n-o s-o facă nimeni altcineva. Chișinăul european este, înainte de toate, un test de maturitate pentru noi toți. Este promisiunea că, într-o zi, copiii noștri nu vor mai trebui să plece la mii de kilometri distanță doar ca să se simtă respectați de orașul în care trăiesc. E un vis mare, dar e singurul care merită efortul. Să facem din Chișinău nu doar o capitală pe hârtie, ci un loc în care inima să-ți bată cu mândrie atunci când spui „sunt acasă”.“

Felicitări, Violeta!