Vă prezentăm două fragmente ale câștigătorilor locului II la concursul de eseuri Chișinăul european: Daniel Chiriac (Liceul Teoretic cu Profil de Arte „Elena Alistar”, utilizator al Bibliotecii „Ștefan cel Mare și Sfânt”) și Stanislav Oniscenko (Heritage International School, utilizator al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”). Stanislav este refugiat din Ucraina, ne bucurăm că s-a integrat atât de bine la Chișinău!

Daniel Chiriac: Realitatea europeană prin ochii unui tânăr

“Chișinăul anului 2030 nu mai este doar o promisiune scrisă rece în documente strategice prăfuite sau pe site-urile ministerelor, ci o direcție de dezvoltare pe care întreaga societate o poate simți, palpabil, în fiecare zi. Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova Europeană 2030” reprezintă pentru mine, ca elev aflat la pragul adolescenței, dar și ca tânăr cetățean al acestei țări, o șansă reală de a vedea cum Republica Moldova se apropie cu pași hotărâți de valorile europene fundamentale: democrație autentică, respect reciproc, educație de înaltă calitate și oportunități egale pentru toți, indiferent de locul unde s-au născut.

Susținerea acestei strategii ambițioase înseamnă, în primul rând, înțelegerea profundă a faptului că viitorul nu se construiește niciodată singur, prin inerție. El este rezultatul direct al deciziilor noastre de astăzi, al implicării fiecăruia dintre noi și al dorinței sincere de a schimba lucrurile în bine, chiar dacă schimbarea pare uneori lentă sau anevoioasă. Pentru un elev de clasa a opta, care jonglează zilnic între teme, pasiuni și dorința de a fi înțeles, conceptul de „Moldova Europeană 2030” poate părea la prima vedere o noțiune abstractă. Totuși, în realitate, acest vis se traduce prin lucruri foarte concrete: școli mai moderne, profesori mai bine pregătiți și mai motivați, biblioteci digitale performante și un acces neîngrădit la informație de calitate“.

Stanislav Oniscenko: Orașul care mi-a redat sentimentul de siguranță

“Am 14 ani. M-am născut în Ucraina. Înainte, cuvântul „acasă” era pentru mine foarte simplu și clar. Era locul în care am crescut, unde totul îmi era cunoscut. Dar odată cu începutul războiului, acest cuvânt a devenit mult mai complex. A trebuit să plecăm. In ultimii ani am locuit în diferite țări, am învățat în diferite școli, am văzut orașe foarte diverse.

Până la această vârstă, am reușit să vizitez peste 20 de țări din întreaga lume. Am văzut cum trăiesc oamenii în diferite locuri și am înțeles că nu orice oraș frumos devine o casă. Acasă nu înseamnă doar clădiri și străzi. Este un sentiment. Și exact acest sentiment l-am găsit la Chișinău.

Când am sosit aici, nu știam dacă voi mai putea simți vreodată liniștea. După atâtea mutări și schimbări constante, acest lucru părea aproape imposibil. Îmi amintesc acea senzație ciudată când intri într-un oraș nou și nu înțelegi dacă va fi doar o altă oprire temporară sau locul în care, în sfârșit, poți să răsufli ușurat.

Acum locuiesc aici și învăț la Liceul Heritage. Și, probabil, cel mai neașteptat lucru pentru mine este că tocmai acest oraș a devenit locul în care m-am simțit din nou în siguranță”.

Felicitări, Daniel și Stanislav!