Florentin Popa (n. 1989, Băicoi, Prahova) a publicat trei volume de poezie și câteva traduceri. Locuiește în Florești (Cluj), într-un loc unde încă se mai aud greierii. Vrea să termine un album de ambient, se bazează pe greieri pentru munca grea.

A fondat (micro)platforma culturală / comunală Mafia Sonetelor, unde îl puteți vedea cioplind la poeme sau sporovăind pe podcasturi.

A fost în Chișinău de câteva ori, a avut lecturi la cenaclul Republica. MDCHDC01 (dănțuitoare lasciva a nopții lor), poemul în care apare Chișinăul, a fost publicat în volumul Efrafa, apărut la editura Charmides în 2017.

MDCHDC01 (dănțuitoare lasciva a nopții lor)

copacii sunt năpădiți de cuiburi sterpe de vâsc
și fiecare fabrică e o țesătorie de ciuperci atomice de pâslă
doar eu îmi frământ degetele în buzunare prin mănuși
restless hands i se spune restless hands
feriți-vă de el striga gagica din liceu ajunsa sapocara restless hands va minte gen
" păpușe gingașe vreau doar sa îți pipai încheieturile subțiri ale mâinilor acolo viața pulsează înduioșător de aproape de suprafață"
și apoi va manjeste pe obraji cu mâini pe tâțe eu n-am dar e în stare cu mâini pe cur cu mâini
restless hands ca după un duș cu unt topit
&
frig și rău îndulcit cu puțin bine cât să fie răuț
tot așa,  mahoarcă splifuită cu zerodoi de biness
mi-amintesc c-am lăsat acasă geuț
zidurile au prins licheni de hârtie
flori leșinate de post-its pastel
muci chirilici în batista de caiet tip 1 bolnavă
între coloane de abur și tâmple mucegăite de case
cu pecetea ARENDA în slove de lavă
pe strada columna babe fac cruci și șpagați
pe gheață să-ți aducă numai Ție slavă
mă opresc polițiști mă iau de guler din ochi
dumneavoastră știți cât e ceasul
întinzând borte-n nas de pe gâturi de struț
iar eu candesc a treabă dân aia gravă
mi-amintesc c-am lăsat acasă geuț
&
dar e ok e superok se pare ca voiau doar
sa le spun cât e ceasul ce film e asta
si ce lipsa sublima de nas
doar echipajele de peste 3 agenți
se pare că-s dotate cu ceas
frumos ești tu băiat din acnee și fâș
care schimbi pe scăriță cifrele la exchange
supărat pe jobul de virgula mobila
dar o matrice de leduri nu prețuiește cât tine
nu adună ca tine cu grijă de tată șase frunze
de pe trotuar să nu se piardă una de alta
atât de uscate că se pulverizează sub mătură
frumoasa ești tu fata de la recepție
casualsmart și asertiva dar sânii tai așa sfiosi
ca s-ar bâlbâi când cumpara pâine și ar rămâne
cu cearcăne de mărunțiș în palme
croșetand lângă terminalul cu XP ca să nu te ispitească solitaire
torpoare mohair brocart subțire de vis
când cauți în zarea de wallpaper bliss
frumoasa pe strada căzută din revista moda '73
cu pagini de hârtie sclivisita frumoasa
cum s-ar face mama dacă ar fi tânără acum
&
si doamne frumoasa când
apuca sa te cheme Natalia pe la al șaselea rând
dansând în crâșme în colanți de vișine putrede
pe electro-swing rusesc cu floarea mâinii
dezmierdand mușamaua ca o lebădă cu gatul frânt
în zori totul 125 de leuți
cu Ștefan cel Mare identic și sfânt
soarele sângerează printre copaci
mi-amintesc c-am lăsat acasă geuț

(Din Florentin Popa, Efrafa, Editura Charmides, Bistrița, 2017)