Ecouri din Chișinăul de altădată

Am venit între d-voastră ca om al gazetei. „Cuvântul moldovenesc” a fost timp de câţiva ani singura candelă naţională în Basarabia și eu am fost acela care mereu turnam în ea câte puţin untdelemn, ca să nu se stingă viaţa naţională. La redacţia acestei gazete se adunau moldovenii, acolo se fierbea gândul revoluţionar moldovenesc. Venind revoluţia, gazeta a adunat în jurul ei un număr mai mare de moldoveni. Din redacţia acestei gazete au pornit toate ideile frumoase care au prins rădăcini în timpul din urmă: Partidul naţional și Obștea învăţătorilor acolo s-au înfiinţat, în redacţia gazetei s-a scris rugarea către Zemstvă, din care a răsărit și acest congres. Munca n-a fost zadarnică. Toate congresele care s-au ţinut de o lună și jumătate încoace, adică al învăţătorilor, al preoţilor, al studenţilor și al ţăranilor, toate au cerut autonomia Basarabiei. Singur Congresul învăţătorilor basarabeni a cam șchiopătat în acest punct. Congresul eparhiei în schimb a cerut cea mai largă autonomie. Preoţimea noastră a stat veacuri de-a rândul alături cu poporul, întotdeauna – am socotit că această tagmă trebuie să fie binevoitoare poporului, ceea ce și este, cu toate că buchea învăţământului rusesc i-a secătuit sufletul.

Congresul învăţătorilor moldoveni trebuie să meargă acum și mai departe. Până acuma învăţătorii n-au lucrat pentru luminarea poporului. Ogorul naţional era lucrat la întâmplare, încât eram de rușinea lumii întregi. Noi eram socotiţi ca Vandeea Rusiei, ca un cuib al puterilor întunecate. Poate că era multă dreptate în aceste învinuiri, dar de unde veneau oare aceste stări? Noi suntem înapoiaţi fiindcă am fost lipsiţi de școli în limba noastră. E timpul să ștergem acum pata de rușine de pe faţa noastră, dând copiilor noștri o altă îndrumare, naţională.

D-voastră, învăţătorii, sunteţi chemaţi să clădiţi viitorul strălucitor al neamului nostru. Cum veţi pune acum temelia acestui viitor, așa va fi el. Dacă munca va fi bine organizată, roadele ei vor fi bogate.

Dar d-voastră aveţi datorii – nu numai faţă de viitor, ci și faţă de timpul de acum. Eu unul vă sfătuiesc ca, pentru a putea reuși cât mai bine treaba moldovenească, cu toţii să luptăm pe temeiul programului Partidului Naţional. Nici un program din Rusia nu răspunde nevoilor noastre precum răspunde acesta. Basarabia e, ce e drept, o gubernie rusească, dar ea nu e ca oricare altă gubernie rusească. Partidul Naţional vrea să se orânduiască aici toate treburile potrivit nevoilor și obiceiurilor de aici.

După ce arată punctele programului și le tălmăcește, urmează mai departe: Pentru că vrem binele moldovenilor, străinii ne-au făcut „separatiști”, că adică vrem să ne alipim la România.

O mulţime de oameni și-au făcut o carieră din astfel de învinuiri. Nu-i mai pomenesc cu numele pe acești nemernici. Ducă-se pe pustii, cu numele lor cu tot! (Cuvântătorul se uită la portretul arhiepiscopului Serafim, atârnat în sală.) Dar acum, de o vreme încoace, glasurile acestea au cam amuţit. Partidul Naţional a spus în programul său că Basarabia va rămânea legată și mai departe cu Rusia. De aici încolo, pe cei care vor mai bârfi împotriva Partidului Naţional să-i apucaţi de guler și să le spuneţi în faţă: „Fie-vă rușine, mincinoșilor!”

De încheiere vă zic: ajutaţi pe plugar! El visează pământ, pământ și iar pământ. Durerea ţăranilor nu vă poate fi străină. D-voastră trebuie să le daţi tot sprijinul. În privinţa pământului, Partidul Naţional zice că întreg pământul să fie al ţăranilor, fără plată, însă să nu ne facem noi, de pe acum, dreptate, ci să trimitem în Adunarea întemeietoare deputaţi, care să lucreze după dorinţa poporului.

Și cu aceasta mi-am spus părerea atât ca moldovan, cât și ca om politic.

Dă Doamne ca munca d-voastră să fie încoronată cu izbânda cea mal deplină!

(Cuvântarea dlui Halippa a fost îndelung aplaudată.)

Publicat după: „Școala moldovenească”,

an. I, nr. 2–4, 1917, p. 48–49