Centenarul Unirii – 2018

În contextul marcării Centenarului Unirii la Chișinău, Departamentul „Memoria Chișinăului”, vă recomandă un articol care ne vorbește de Vasile Lașcu, poet, prozator, om politic, Membru în  Sfatul Țării.

Vasile Laşcu (1.1.1861-1.VIII. 1932), poet, prozator, filosof, istoric, publicist, traducător, critic literar, dramaturg, teoretician al artei şi om politic. Membru al Sfatului Ţării.

S-a născut în familia preotului Luca Laşcu din Chişinău, în oraşul natal a făcut studiile primare (1868-1871) şi trei ani la Seminarul Teologic, apoi a urmat Şcoala de Subofiţeri din Odesa. A activat în calitate de funcţionar public în Direcţia Financiară a Ministerului de Finanţe din Basarabia. Totodată, continuă să studieze istoria, filosofia, ştiinţele naturii şi face primii paşi pe tărâmul literar. În literatură debutează, în 1878, cu o piesă romantică în trei versuri, Naufragiu pe chei. În următorii 10 ani scrie poezii, le editează în­tr-un singur volum la tipografia din Odesa, în 1888 apare de sub tipar culegerea Opere.

În ultimul dece­niu al secolului al XX-lea, Vasile Laşcu publică lucrările sale filosofice, în care se observă dezacordul cu politica regimului ţarist în probleme na­ţionale. În anii ’90 se dedică şi dramaturgi­ei. În revista din Mos­cova Театральная библиотека îi apar mai multe piese. Concomitent cu dra­maturgia face şi pu­blicistică. Din lucrările sale cel mai mare interes îl prezintă abordările filozofice şi critico-literare de la sfârşitul secolului al XlX-lea, întrucât în ele autorul îşi defineşte hotărât poziţia filozofică, inclusiv atitudinea lui faţă de religie şi ştiinţele na­turii.în perioada 1906-1916 publică recenzii teatrale şi artico­le în ziarele locale: Бессарабец, Бессарабская жизнь, precum și în revistele din Moscova și Sankt Petersburg: Вестник Европы, Исторический вестник, Друг детей, Театр и жизнь, Мир исскуства.

În anul 1916, V. Laşcu publică în ziarul Viaţa Basarabiei o serie de studii cu titlul „Teatrul din Chişinău în prima jumă­tate a secolului al XlX-lea”, fiind ales preşedinte al Societă­ţii Ziariştilor din Basarabia. Cu mare entuziasm a întâmpinat Revoluţia Rusă din februarie 1917, dar nu a susţinut lovitura de stat bolşevică din octombrie acelaşi an. La 18 aprilie 1917 Vasile Laşcu scria: „Am scuturat de pe sine tirania monarhi­lor, am păşit peste împăraţii constituţionali şi astăzi marea republică democratică se conturează de acum în depărtare. El cheamă la lupta neîmpăcată împotriva tentativelor de restau­rare a monarhiei şi a clericilor”.

După destrămarea Imperiului Rus V. Laşcu se încadrea­ză activ în viaţa politică de eliberare naţională a Basarabiei. Luptă cu vehemenţă împotriva pretenţiilor Radei Centrale Ucrainene asupra teritoriului basarabean, pledând ca basarabenii singuri să-şi aleagă calea lor de dezvoltare. El a jucat un rol decisiv în concentrarea forţelor presei liberale basarabene pentru susţinerea mişcării patriotice a băştinaşilor. A contri­buit activ la formarea Sfatului Ţării şi proclamarea indepen­denţei Republicii Democratice Moldoveneşti. Publică o serie de articole cu problematică socială.

În anul 1918 Vasile Laşcu a fost ales deputat în Sfatul Ţă­rii din partea Uniunii Ziariştilor din Basarabia, votând pentru Unirea Basarabiei cu România. După Unire s-a dedicat acti­vităţii sociale şi politice, a condus Directoratul de Control din Basarabia. în 1919, la alegerile pentru noua Constituantă a României întregite, este ales senator din partea Sindicatului Jurnaliştilor Basarabeni, avansând în funcţia de vicepreşedin­te al Senatului. în anul 1920 abandonează activitatea politică. Traduce în limba rusă din Eminescu, Alecsandri şi alţi poeţi români, pentru Antologia poeziei româneşti (1928), cu prefaţa lui Ştefan Ciobanu. A fost membru al colegiului de redacţie al revistei Viaţa Basarabiei.

Sursa: BACIU, Gheorghe. Cudragoste de neam [Vasile Lașcu]. In: Literatura și arta. 2018, 22 mar., p. 6.