Filantropia, preocuparea sufletelor alese

Dacă despre Gheorghe Balş s-a uitat prea uşor, apoi Azilul Balş a fost o instituţie recunoscută în Basarabia. Greu de explicat resortul interior care l-a mişcat pe marele boier să-şi jertfească banii pentru un azil, în loc să mai procure o moşie, care, la sigur, iar fi adus profit, ori să-i cheltuie, aşa cum făceau alţii, plecând în călătorii lungi peste hotare în Germania, Franţa, Italia, unde uşor puteau toca orice sumă.

De vină o fi fiind credinţa întru Christos sau poate filozofica descifrare a vieţii că omul nu-i decât o licărire pe acest pământ, eternitatea asigurându-şi-o doar prin gesturi de profundă caritate. Oricum ar fi, clădirea înălţată de el serveşte şi azi Chişinăului, situându-se pe str. 31 august 1989, iar numele lui poartă aureola unui adevărat filantrop.

Fişa lui biografică ne prezintă câteva repere ce merită să fie reţinute şi studiate de cei interesaţi să scrie o istorie a filantropiei pe aceste meleaguri.

Balş, Gheorghe (1805-1X.1857, Albineţ, jud. Iaşi), diplomat, consilier de stat în Rusia. Nepotul şambelanului Ioan Balş şi fiul lui Alecu Balş. S-a căsătorit cu Raliu Kallimaki (n.1816).

Studii în străinătate. În 1827 Ioan Sturdza -Vv., l-a numit velagă, dar el în 1828 trece în Rusia unde se angajează ca funcţionar la ministerul de externe, departamentul Asiei. Este trimis în Grecia în 1830, la misiunea rusă în calitate de al doilea secretar, dar în 1832 se retrage din acest post din motive neelucidate.

Fire extrem de originală, om foarte bogat şi filantrop, el şi-a clădit la Chişinău una dintre primele case cu etaj, la intersecţia străzilor Alexandru cel Bun şi Cupecescaia. A construit la Chişinău azilul care i-a purtat numele, prima instituţie de acest fel din Basarabia şi pentru care a donat 30000 ruble.

Om foarte popular în rândurile boierimii locale a fost ales mareşal provincial al nobilimii între anii 1850-1857, adică până la moartea care a survenit în luna septembrie 1857 pe când se afla la moşia sa Albineţ, jud.Iaşi (apoi Bălţi).

Ţinea mult ca fiicele lui să fie instruite şi în acest scop a adus un institutor de peste hotare. La fel de mult îi preţuia pe cei care îl slujeau şi munca lor era bine răsplătită, în acest mod unii dintre foştii lui slujbaşi au ajuns oameni cu stare cum a fost cazul cu Gonata, cu Semigradov ş.a.

În istoria diplomaţiei, Gheorghe Balş a înscris o pagină distinctă şi în momentul când cineva dintre istoricii basarabeni va scrie o istorie veritabilă a democraţiei, negreşit că-i va consacra mai multe pagini. Noi, însă, ne axăm doar pe una dintre faţetele activităţii lui – filantropia.

Deoarece se consideră pe bună dreptate că orice fapt de caritate trebuie să poarte un nume, Gheorghe Balş se cuvine să fie pomenit de fiecare dată când dorim să amintim de unul dintre pionerii filantropiei în Basarabia. Se prea poate că fapta lui să fie molipsitoare şi pentru alte figuri contemporane care sunt capabile să-şi înveşnicească numele prin asemenea gesturi.

---

COLESNIC, Iurie. Revista Florile dalbe. 2007, martie. 10 p.