.

.

Astăzi împărtășim amintirile Doamnei Taisia Foiu, șefa Secției „Memoria Chișinăului”, BM „B.P. Hasdeu”.

1. Care este prima dumneavoastră amintire legată de Chișinău? Cum s-a schimbat, în timp, acea prima percepție a urbei?

Fiecare dintre noi are câte o primă amintire legată de Chișinău… Evident, am și eu una, care vine tocmai din copilărie.

Eram mică și veneam cu părinții de la Fălești la Chișinău, în vizită la unchiul meu, fratele tatei. Unchiul locuia pe bulevardul Moscovei, la stația terminus al troleibuzului nr. 10, într-un cartier de blocuri noi și frumoase, de piatră albă, vizavi de Uzina „Mezon”.

Fiecare călătorie la Chișinău era o revelație, ne pregăteam din timp de ea, bucurându-ne de revedere. Când ajungeam, părinții și unchiul se ocupau de ale lor, puneau masa și își povesteau noutățile. Aveam și eu o ocupație preferată – îmi plăcea să privesc orașul pe fereastră de sus.

Uzina „Mezon” care, după cum am zis, se afla peste drum de blocul unchiului, avea montat pe fațadă un panou electronic – un ceas mare, luminos, care alterna cu un termometru. Fiind mică, mi se părea o feerie această imagine, care se schimba la fiecare 30 de secunde – ceasul, care indica ora exactă și termometrul, care arăta temperatura de afară.

Ani și ani la rând, unchiul și întreaga sa familie nici nu au avut nevoie de ceas în casă. O privire peste fereastră le spunea totul – ce oră e și cum e pe-afară, cald sau frig.

Au trecut anii. Unchiul și azi tot mai privește, involuntar, pe fereastră, dar, din păcate, nu mai e nici ceasul, nici termometrul, nici Uzina „Mezon”… Au dispărut toate… Nu mai e nici vederea de altădată din fereastră, în fața blocului fiind ridicat un complex locativ nou, „ascunzând” uzina…

Au dispărut multe, de-a lungul timpului, dar a rămas o amintire din copilărie despre călătoriile făcute cu părinții la Chișinău, despre blocul unchiului, despre curtea cu găști de băieți și fete și despre un ceas mare și luminos… – o primă amintire legată de Chișinău…

2. Ce străzi, parcuri, clădiri, piețe etc. ale capitalei noastre reprezintă pentru dvs. o deosebită valoare afectivă, intelectuală, existențială? Unde vă simțiți bine în Chișinău și de ce?

Numeroase locuri din Chișinău au pentru mine o valoare afectivă, multe din acestea fiind chiar locuri dragi de ani și ani de zile, cu multe amintiri însoțite de impresii și gânduri bune.

Nu aș putea face un clasament al locurilor ce-mi trezesc sentimente pozitive deosebite, pentru că sunt multe.

 Poate fi aici, de exemplu, și strada Еkaterininskaia (astăzi str. Arhanghelul Mihail), pe care am locuit când am venit la Chișinău ca abiturientă, la Universitate – o stradă mică, despre care multă lume nici nu auzise, chiar și în acele timpuri. Locuiam la mătușa mea, în imediata apropiere a Cinematografului „Moscova”, fapt care îmi permitea seara să vin acasă repede, în 3 minute, fără probleme, chiar și de la cel mai târziu film!

Sau strada Bulgară, pe care am locuit când eram studentă și care era atunci mult mai liniștită și foarte dragă mie.

Aș aminti și de zona parcurilor „Lacul comsomolist” (azi „Valea Morilor”) și „Dendrariu”, unde am petrecut mult timp și care mi-a lăsat multe amintiri frumoase.

Sunt doar câteva din locurile dragi din Chișinău, dintr-un șir lung…

3. Cum ați defini sintagma „Chișinăul meu”?

Chișinăul meu… Aș zice, că nu trebuie să reducem această sintagmă doar la orașul propriu-zis, la străzile sau parcurile lui, dar și la atmosfera generală din oraș, la oamenii lui.

Mă bucur că Chișinăul meu e în permanentă dezvoltare și arată din ce în ce mai bine.

Aș avea doar o doleanță de la concitadinii mei – un pic mai multă educație, cultură și respect reciproc oriunde ne-am afla – pe stradă, în transport, etc. Și ne vom simți mult mai bine cu toții în Chișinăul nostru!

Sursa:

„Chișinăul meu” : ancheta „BiblioPolis”. In: BiblioPolis. 2021, vol. 82, nr. 3, pp. 15-17.