O nouă aniversare în calendarul lui Decembrie. Zinaida Julea – cea mai recognoscibilă artistă de muzică populară și muzică ușoară se află la cea de-a 70-a aniversare. Cu această ocazie, îi dorim mulți ani înainte și urări de bine!

De asemenea, vă expunem dialogul artistei din cadrul emisiunii cu doamna Marcela Mardare. 

---

 „ – Un artist are menirea și dorește să ofere satisfacții celui căruia îi este destinată arta sa. Adeseori reveniți cu gîndul la ceea ce ați realizat, făcînd anumite recapitulări. 

– Mi-am amintit acum de o poezie a dragului nostru poet Grigore Vieru care m-a impresionat profund -“Am cîntat iubirea voastră, crezînd că pe a mea o cînt…” Am cîntat viața omului cu toată bogăția lui sufletească, crezînd că este viața mea. Aş vrea să cred, că și din acest motiv cîntecele lansate de-a lungul a mai bine de trei decenii au ajuns la inimile publicului spectator, fiind marcate de sinceritate și profunzime, ele exprimîndu-mi gîndurile și emoțiile. Dacă cineva se regăsește în cîntecele mele, consider că aceste cintece vor avea o viață îndelungată, indiferent cît de lungă a fost calea spre succes. Şi mi-am mai dorit ca ele să nu producă doar plăcere, deși tot nu este puțin, dar să-i facă mai buni, mai omenoși. Adeseori mă prind la aceste gînduri. Nu fac atît recapitulări, cit analizez tot ce am reușit să aduc la inimile admiratorilor mei, pe care nu i-am dezamăgit niciodată. 

– Spunea cineva că “artistul însemnat de Dumnezeu cu har uneori este capabil să umple cuvîntul de flacără și glasul de lumină”. El pune stăpînire pe sufletul publicului spectator. Cînd intuiți sau, mai bine zis, trăiți această stare? 

– Adeseori se întîmplă acest lucru cînd văd lacrimi în ochii celor cărora le cînt, fie de bucurie, fie de tristețe, deoarece, după cum bine știți, cîntecul popular exprimă aceste stări. În aceste clipe, fiind totalmente în spațiul creat de cîntec, îți dai seama că Dumnezeu te-a însemnat cu acest har, te convingi că ai o mare responsabilitate pentru ceea ce faci. Ai obligația să realizezi o legătură între sufletul tău și al publicului. 

– Cîntărețul de operă, prin universalitatea sa, are la îndemână mai multe mijloace de comunicare cu publicul străin, comparativ cu cel de muzică populară. Dumneavoastră, care ați evoluat în peste 30 de țări, cum ați reușit să demonstrați frumusețea repertoriului, maniera tradițională de interpretare? 

– Am să amintesc un adevăr – „Muzica este limba de comunicare între popoare. Ea nu cunoaște hotare”. L-am confirmat și eu de foarte multe ori, cînd am evoluat în străinătate. Mai știu că muzica de tip academic este destinată unui anumit grup de melomani, nu toți sunt capabili să o recepționeze la justa ei valoare, pe cînd folclorul este înțeles și apreciat de toată lumea care nu a uitat de unde i se trag rădăcinile. Eu, cînd merg în străinătate, îmi concep repertoriul după aceleași criterii – cît mai variat, mai valoros, adun creații care ne reprezintă. Şi atunci, succesul este garantat. 

– Ați avut privilegiul să fiți printre discipolii lui Serghei Lunchevici, începînd ascensiunea spre culmile artei interpretative în orchestra “Fluieraș”, în care ați activat mai bine de două decenii. Ați putea enunța cîteva principii fundamentale însușite de la Domnia sa, fără de care nu ați fi devenit cine sunteți? 

– Mereu mulțumesc destinului că l-am întîlnit pe marele muzician și Om Serghei Lunchevici, care mi-a marcat nu numai începuturile activității mele, dar și întreaga carieră. Cu trecerea anilor, tot mai mult îi simțim lipsa, dispariția sa fiind irecuperabilă. Toți cei care l-am avut în preajmă, solicitîndu-i sfatul, îi păstrăm amintirea vie. Ne-a îndrumat cum să fim noi înșine, să știm a ne dărui publicului meloman, să nu fie frică de necunoscut, deoarece prin pereverență continuă pot obține multe. A fost un exemplu demn de urmat în toate – inteligență, cumsecădenie, bunătate… 

– Dragă Zinaida Julea, multe dintre cîntecele din cuprinsul CD-ului “Pentru inima oricui”, înregistrat cu orchestra “Lăutarii” dirijată de Nicolae Botgros, sunt creații proprii. De ce nu ați apelat la textierii consacrați în muzică și cu care colaborați? 

– Este un disc deosebit, pe care mi l-am dorit de foarte mult timp. Toate melodiile le-am înregistrat dintr-o răsuflare, ele fiindu-mi foarte dragi. Cred, nimeni mai bine ca mine nu ar fi putut exprima emoțiile pe care le-am trăit eu. Fiecare om recepționează lucrurile în felul său. Am cîntece ale căror mesaje sunt străine pentru mulți, cum ar fi “De vorbă cu fiica”, „Zile triste, zile grele”. Am avut emoții deosebite la cîntecul “Boala-i boală”, care exprimă esența sufletului uman și sunt bucuroasă că și maestrului Nicolae Botgros i-a plăcut varianta mea interpretativă. 

– Ştiu că munciţi enorm pînă aduceţi un cîntec la inimile melomanilor. Aveți și oameni dragi cu care vă sfătuiți. Cine este primul ascultător și critic al acestor noi audiții? 

– Sigur, fiica Zinuca. Este primul ascultător și primul meu cenzor, căruia îi ofer spre audiție noile mele cîntece. Avînd o extraordinară pregătire muzicală, este studentă la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, clasa vioară, mă ajută foarte mult și la selectarea repertoriului. Datorită ei am lansat chiar și două cîntece, care se bucură de mare audiență – „Ce folos de tinerețea mea” și “Duminică la o nuntă”. Le-a găsit într-o culegere de folclor și a propus să se înregistreze. Intuiește foarte bine care melodie va deveni îndrăgită de melomani. 

– Numele Zinaida Julea sa impus furtunos în prim-planul muzicii autohtone. Și nu vă etalați succesele decit prin noi melodii. Una dintre ele, de ultimă oră, care a cunoscut o apreciere uimitoare din partea radioascultătorilor, difuzată zilnic, “Lume nu mă judeca”, amintește de “Vă las cîntecele mele”. Mi se pare cu nuanțe testamentare. 

– Vai, nu m-am gîndit la așa ceva. Mai devreme sau mai tîrziu, fiecare artist trebuie să se retragă din scenă, lăsînd cîntecele sale argument al activității sale. Adevărul este că țin foarte mult la acest cîntec, dar nu-l consider punctul culminant al carierei mele. Mai am încă multe de făcut. Am adunat gîndurile care mă încearcă în timpul aflării în scenă și le-am împletit într-o haină artistică. Este despre viața omului în general, de aceea a și prins atît de repede. Am pus și emoții personale, altfel nu se poate, și, într-un fel, dau răspuns unor întrebări pe care și le pun spectatorii vizavi de viața artistului. Dealtfel, în multe cîntece este un dialog al meu cu cei cărora le cînt. Cîntecul popular presupune aceasta, mai puțin muzica usoara. 

– Ați amintit de muzica uşoară. În ultimul timp lansați mai puține piese de acest gen. 

– Ați remarcat corect. Și există o singură explicație. Eu întotdeauna am fost exigentă în raportul cu ceea ce fac. Nu mi-am numărat cîntecele. Am încercat să aflu, să simt atitudinea publicului pentru noile creații. Au fost ani în care nu am înregistrat nici un cîntec, alteori am lansat și 5-6, în anul 2000 chiar un CD, cu orchestra “Lăutarii”, “Pentru inima oricui”. În anul 2005 altul cu taraful fraților Advahov – „Lume, nu mă judeca”. Depinde de starea mea sufletească. Dacă textele pentru cîntecele în stil popular le adun singură, atunci pentru muzica uşoară se cere o melodie nouă şi un vers adecvat.”

CACIUC, Anatol. Zinaida Julea. In: Dimensiunea Clipei: Interviuri cu interpreți de muzică populară și ușoară din Rep. Moldova și România. Chișinău: Pontos, 2006, pp. 135-138. ISBN 978-9975-102-17-9.