Arheolog. Membru de onoare al Academiei Române.
Ion Suruceanu s-a născut la 13 decembrie 1851 la Chişinău. Tatăl său, Casian Suruceanu (născut în 1826), a fost porucic şi se trăgea dintr-o vită de nobili moldoveni. Mama sa – Maria Constantin Limotescu (1830-1919) era din Ţara Romănească. Rămânând din copilărie fără tată, a fost educat de tatăl vitreg, stabs-căpitanul P.M.Şumski, căruia i-a dedicat lucrarea sa principală. În anii 1861-1868 Ion Suruceanu a învăţat la Gimnaziul regional din Chişinău, apoi la Odesa la gimnaziile private Starodubtev şi Stăvilă. S-a înscris la Institutul de istorie şi filologie din Nejin. Din cauza îmbolnăvirii a părăsit institutul şi a început să lucreze la Chişinău în calitate de funcţionar la Epitropia orfelinatelor pentru copii.
Încă în anii de gimnaziu a început să colecţioneze materiale arheologice antice, a continuat această ocupaţie preferată pe cont propriu. A călătorit în Crimeea, Caucaz, pe litoralul de nord al Mării Negre. Acolo a efectuat săpături ale movilelor, cumpăra obiecte arheologice (găsite întâmplător) de la persoane particulare. În necrologul despre decesul prematur al savantului A.I.Markevici menţiona că “el avea patima aprigă în căutare şi capacitatea uimitoare de a găsi cele necesare”. A adunat 12 mii de monede antice, vase antice greceşti şi romane, figurine de teracotă, vase de sticlă, mânere de amfore şi alte obiecte. Toate aceste rarităţi au servit drept bază la fondarea “Muzeului antichitătii Pontului Scitic”, iniţial la conacul de la Vadul lui Vodă, iar mai apoi în propria casă de pe stradela Varfolomeu, între străzile Alexandrovscaia şi Gostinnaia (astăzi stradela Teatrului, 4). Muzeul a fost vizitat de Mihail Kogăl- niceanu, de membrul corespondent al Academiei de Ştiinţe din Petersburg V.V.Latâşev (1855-1921), care a şi publicat multe din descoperirile lui I.Suruceanu.
La 18 ianuarie 1882 Ion Suruceanu este ales membru titular al Societăţii arheologice-bisericeşti din Kiev, unde a prezentat un raport despre rezultatele cercetărilor sale. La 19 noiembrie 1885 este ales membru plenipotenţiar ai Societăţii de istorie şi antichităţi din Odesa; la 26 martie 1886 – membru titular al Societăţii de arheologie din Rusia. La 11 aprilie 1888 este ales membru de onoare al Academiei Române.
El a cercetat locurile situate între limanul Berezan şi râul Bug; a descoperit şi a descris pentru prima oară o aşezare antică, care după presupunerea arheologului a coincis cu locul cetăţii scitice Alector; a cercetat numeroase inscripţii antice greceşti şi latine; a făcut săpături arheologice într-un şir de movile din teritoriul situat pe litoralul Mării Negre. A fondat primul muzeu arheologic din Moldova. A fost căsătorit cu Olga Sicard, nepoata consulului francez de la Odesa Charle Sicard. Fiind pasionată de obiecte antice, mama soţiei, Natalia Sicard, de asemenea a fondat un muzeu de antichităţi, pe care Ion Suruceanu l-a descris în anul 1880.
Ion Suruceanu a lăsat doar 10 lucrări ştiinţifice, dar aportul lui la dezvoltarea arheologiei este esenţial şi remarcabil. S-a stins din viaţă la Chişinău la 18 noiembrie 1897.
Din opera ştiinţifică:
Опыт доказательства местонахождения скифского укрепления Алектора и Золотого берега Константина Багрянородного // Труды У1 Археологического съезда в Одессе в 1884 г. Одесса, 1886. Ediderunt I.Surutschan, Rom. Soc. Hon., B.Latyschev, Acad. Petrop. Soc. Ord. Inscriptiones greacae et iatinae novissimis annis (1889-1894), Museo Surutschaniano, quod es Kischinevi inlatae. Accedunt tabulae Septem. Petropoli: Typis Academiae Caesareae Scientiarium.
Ion C. Suruceanu : [arheolog] // Academicieni din Basarabia şi Transnistria : (a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea) : portrete biobiliogr. – Ch., 1996. – P. 48-50.
Chișinău, orașul meu 