Ciuma bubonică, variola, febra tifoidă, holera – Basarabia a trecut printr-o serie de epidemii înainte să aibă un sistem medical și spitale specializate.
Într-un articol pentru Radio Europa Liberă, Octavian Țâcu citează dintr-un raport de inspecție sanitară din anul 1918, a unor sate de lângă Chișinău:
„…bolnavii stau toți pe la casele lor culcați prin case sau pe prispe, așteptând vindecarea sau moartea.
Nicăieri nu se vede personalul medical, nimeni nu cunoaște: Declarare, Izolare, Dezinfecție”
Ce să mai spunem de sec. XIX, când și atunci bântuia, tifosul, holera, ciuma, variola.
Epidemia de varicelă a avut ca urmare, totuși, deschiderea primului spital de boli infecțioase. În toamna anului 1884, când s-a început epidemia, deputații dumei de stat au decis deschiderea temporară a unui spital cu doar 15 paturi. Totuși, după lichidarea epidemiei, spitalul nu a fost închis, ci a rămas specializat pe boli infecțioase. Exista un singur medic – Zefirov, iar spitalul „călătorea” din clădire în clădire, neavând o reședință stabilă.
În octombrie 1891, duma de stat a mărit numărul de paturi la 25. Situația însă s-a schimbat atunci când, în locul lui Zefirov, în 1896, a venit la conducerea spitalului tânărul Toma Ciorbă.
Despre tânărul strălucit, devenit legendă, cităm din „Chișinăul din amintire”:
„Spitalul clinic de boli infecțioase „Toma Ciorbă”
A fost ctitoria medicului Toma Ciorbă, care a fost și medic-șef din 1896 până în 1932. Această clădire este utilizată și astăzi tot în calitate de spital.
Remarcăm că arhitectura este tradițională pentru asemenea instituții, iar la edificarea ei s-a utilizat cărămida roșie — cea produsă de fabrica lui E. Purcel din Chișinău.
Un ctitor al medicinei basarabene – Toma Ciorbă
Una dintre figurile celebre ale medicinei basarabene este cea a lui Toma Ciorbă. Dacă ar fi să găsim definiția pentru un medic ideal la început de secol XX am putea-o formula prin biografia și dăruirea acestui basarabean.
Născut la Chișinău, la 15 ianuarie 1864, în familia unui militar, tatăl său era ștabs-căpitan al armatei ruse, el a făcut primele studii la școala primară, ca mai apoi să fie înscris la Liceul nr. 1, fiind coleg de studii cu mai mulți tineri basarabeni ajunși celebri. Spre exemplu, în aceeași vreme la liceu învăța Constantin Stere.
N-a urmat cariera militară și s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din Kiev, pe care a absolvit-o în 1893 și a venit la Chișinău unde medicina basarabeană se afla într-un stadiu de formare. Erau preconizate deschiderea unor laboratoare antiepidemice, a unor spitale noi și tânărul medic avea unde să obțină o practică, dar și să-și aplice cunoștințele și aptitudinile.
Activa concomitent la câteva spitale și în câteva direcții, deoarece Basarabia era bântuită de epidemii, holeră, difterie ș.a., el se specializează în acest domeniu și este unul dintre primii medici care utilizează vaccinarea, folosind serul. Metodele avansate ale lui Louis Pasteur găsesc ecouri practice în tratamentul bolnavilor din Basarabia.
Concomitent, el îngrijește bolnavii din secția de boli psihice a spitalului gubernial. Este o altă direcție fundamentală în medicină, care era în vogă la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. T. Ciorbă era animat de ideea să studieze și acest domeniu și să ajute într-un fel sau altul pe cei suferinzi.
În 1896 este numit șeful spitalului de copii care urma să fie construit chiar pe strada Alexandru, actuala Ștefan cel Mare și Sfânt, spital mai târziu transformat în spitalul de boli infecțioase, iar azi îi poartă numele. El a reușit să edifice acest spital, demonstrând că este un gospodar și clădirile înălțate acum o sută și ceva de ani, servesc medicinei până în zilele noastre. Această latură a activității lui a impresionat orășenii și el a fost ales membru în duma orășenească, adică un fel de consilier municipal. Ani de-a rândul bugetul medicinei din Chișinău era pregătit și votat grație autorității acestui medic.
Tot el i-a ajutat pe medicul A. Koțovski să construiască spitalul de psihiatrie la Costiujeni. Cunoscând specificul acestor boli, Toma Ciorbă s-a implicat chiar în proiectarea spitalului și la momentul deschiderii lui, această instituție medicală era considerată una dintre cele mai bune de profil din Europa.
Prin ce a fost celebru Toma Ciorbă? Prin faptul că înainte de toate punea ideea ajutorării bolnavului, el nu făcea diferențiere de clasă, nici de buzunar era medicul care nu percepea onorarii de la săraci. Pe vremuri circula o legendă pentru Chișinău. Într-o noapte ploioasă când se întorcea de la un bolnav a fost atacat de doi hoți și mare le-a fost mirarea când l-au recunoscut pe doctorul Ciorbă. S-au lăsat păgubași spunând că uite de la el nu pot lua nimic, fiindcă el este medicul care nu ia bani, ci dă bani săracilor.
În același context a scris despre Toma Ciorbă colegul lui Anatolie Koțovski în necrologul publicat la 4 ianuarie 1937: „Numele doctorului Ciorbă si-a pierdut sensul propriu și a devenit comun în sensul celor mai strălucite calități: dragoste față de bolnavi, abnegație și jertfire de sine în muncă, tendință neobosită către înălțimile sentimentelor umane.”
În 1918 Chișinăul a serbat 25 de ani de activitate a lui Toma Ciorbă. Existau în acel an al marilor frământări basarabene evenimente foarte importante: Unirea din 27 martie 1918, Marea Unire de la 1 decembrie 1918, dar din șirul acestor evenimente, cu o deosebită simpatie a fost desprinsă cifra de 25 de ani de activitate a lui Toma Ciorbă. Era un gest de gratitudine pe care orășenii puteau să-1 facă pentru recunoașterea meritelor distinsului medic.
A fost medicul-șef al spitalului de boli infecțioase până în 1932, când a fost pensionat și a continuat să facă doar practică particulară. A murit la 30 decembrie 1936 tot la Chișinău și funeraliile lui au avut o amploare nemaivăzută pentru capitala Basarabiei. Mii de oameni au mers triști în urma sicriului, înțelegând că odată cu dispariția medicului Toma Ciorbă, a dispărut și un fenomen aparte din medicina basarabeană.
În 1938 Societatea Medicilor din Basarabia a venit cu o inițiativă. În Memoriile Olgăi Plămădeală, acest caz a fost relatat cu lux de amănunte: „În iarna anului 1938 Societatea Medicilor l-a rugat pe A.M. Plămădeală să execute bustul medicului T.F. Ciorbă, decedat recent. Toma Fiodorovici nu era numai un specialist minunat, ci și un militant obștesc neobosit. În urma insistențelor dumisale la Chișinău fusese deschis un spital pentru copii. Toma Ciorbă i-a ajutat și lui Alexandru Mihailovici — a intervenit pe lângă autorități ca școala de arte să intre în posesia unei clădiri.
La crearea acestui bust Alexandru Mihailovici aproape că nu s-a folosit de fotografii — îl ținea bine minte pe prietenul său, căci se și împrieteniseră până la urmă, cu toată diferența de vârstă. Sculptorul a reușit să găsească mijloace plastice pentru a exprima imensa forță spirituală ce alimenta viața acestei figuri de prim rang.
Bustul doctorului Ciorbă a fost turnat în bronz și instalat în fata intrării spitalului de boli infecțioase, ulterior bustul a fost înlocuit cu o placă memorială.” (Sofia Bobernagă, Olga Plămădeală, Alexandru Plămădeală. Chișinău, 1981)
Bustul instalat pe strada centrală a Chișinăului atrăgea atenția autorităților sovietice, care au decis să-l mute. Iar peste ani când s-a renovat gardul spitalului de boli infecțioase a fost luată o decizie înțeleaptă de a pune o placă comemorativă, care ar aminti de ctitorul spitalului, de un medic strălucit, de fapt, de-o legendă care va dăinui mult timp în medicina basarabeană. Această legendă se numește Toma Ciorbă.”
Surse:
Radio Europa Liberă
oldchisinau.com
Sputnik.md
„Chișinăul din amintire” Iurie Colesnic
„Chișinăul necunoscut” Iurie Colesnic
Chișinău, orașul meu 