Aniversări 2018

Victor Ciutac s-a născut la 12 ianuarie 1938 în Șirăuți, județul Hotin, Regatul României. A decedat la 18 ianuarie 2009 la Iași. Ar fi împlinit 80 de ani și ne-am fi bucurat să-l avem printre noi.

Victor Ciutac a lăsat urme de neșters în istoria teatrului și a cinematografiei din Republica Moldova. A fost un „actor total”. Iată ce spunea regizorul Valeriu Gagiu: „Vreau să subliniez că teatrul a făcut un mare serviciu cinematografiei, pregătind actori, care vin pe platourile de filmare cu tehnica și disciplina scenei. Și dacă ar fi să evidențiez la ora actutuală „o mână de bărbați” ai cinematografiei moldovenești, aș începe cu actorul Victor Ciutac. Când l-am întâlnit prima dată în timpul turnărilor la filmul „Ultimul haiduc”, am înțeles că pot conta pe el. Mai târziu, scenariul filmului „Durata zilei” a fost scris special pentru Victor Ciutac.” (Literatura și Arta, nr. 9, 1978).

Victor Ciutac a absolvit Institutul de Arte din Chișinău (1960-1964). Debutul l-a avut la Bălți, pe scena Teatrului Muzical-Dramatic „Vasile Alecsandri”, iar din 1964 până în 2003 a slujit fără a-și precupeți forțele teatrului pe care l-a iubit, aș zice, cu ardoare și dăruire – Teatrului Național „Mihai Eminescu” (în perioada sovietică – Teatrul Academic „A.S. Pușkin”).

În anii `70-`80 ai secolului trecut Victor Ciutac era unul din cei mai cunoscuți actori de teatru, a jucat în zeci de spectacole, bucurându-se de atenția publicului și de aprecierea criticilor. Îndeosei, a strălucit în spectacole, montate după piesele lui Dumitru Matcovschi – „Președintele”, „Tata”, ”Pomul vieții” „Abecedarul”, „Destinul”, în care a jucat roluri principale: Ilarion, Lisandru, Grigore, Toma Pavel Andreevici, Dascălul, roluri de o profundă configurație dramatică, impresionante prin trăirea scenică și adevărul artistic pe care Victor Ciutac știa să-l pună în valoare cu multă sensibiliate. Tot aici amintim și de un alt spectacol, montat după piesa lui Aureliu Busuioc „Toate trei anotimpurile”, în care Victor Ciutac interpretează rolul lui Roșcovan, un tată care se gândea doar la confortul material al copiilor. El nu punea preț pe calitățile morale ale omului, deși era de profesie învățător. Actorul, cum a remarcat și criticul Leonid Cemortan, „a știut să-și demaște personajul fără a recurge la procedee caricaturale.”

De menționat, că Victor Ciutac a jucat personaje din piesele autorilor basarabeni, din dramaturgia clasică română, de exemplu, „Două fete ș-o neneacă” de Vasile Alecsandri, în care Victor Ciutac interpretează rolul lui Bondici, în duet cu Valeriu Calancea – Pungescu, dar și din piesele autorilor străini, atât clasici, cât și contemporani.

Marcat de un „vibrant dramatism” a fost și rolul lui Tibalt din spectacolul „Romeo și Julieta” de W. Shakespeare. O realizare artistică valoroasă a fost rolul lui Agabo din spectacolul „Cât o fi să mai trăim” de O. Ioseliani. Cu mult har a fost jucat și rolul principelui Borici din „Tigrul și hiena” de Shandor Petefi. Un rol de un „nesecat comism” a fost Doctorul Lombardi din spectacolul „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni. Și multe altele.

De remarcat aportul lui Victor Ciutac la pregătirea noilor generații de actori. Un rol

considerabil l-a avut Victor Ciutac în perioada de reformare a Teatrului Academic „A.S. Pușkin” și reorganizarea trupei în anii de reconstrucție a sediului teatrului. În 1994, la 15 ianuarie, când a fost inaugurat sediul Teatrului Național „Mihai Eminescu”, Victor Ciutac ocupa funcția de director artistic. Am fost martora acelui eveniment și am văzut emoțiile vizibile de pe fața ilustrului actor, care avuse, clipe de deznădejde, când văzu scena demolată… Câtă credință i-a trebuit acestui artist ca să nu-și piardă curajul și să ajungă la clipa inaugurării!

A continuat să joace pe această scenă, a montat și câteva spectacole, printre care „Tata” de D. Matcovschi într-o nouă viziune regizorală, intrpretând și rolul lui Lisandru. Prin acest rol, Victor Ciutac a știut să creeze o deschidere în afara timpului, iar dimensiunea omenescului pentru țăranul Lisandru este un mod de existență.

Paralel cu teatrul, Victor Ciutac a creat roluri memorabile în cinematografie. A debutat în filmul lui Emil Loteanu „Poienele roșii” (1966), în care a jucat rolul ciobanului Lie Cruntu, un om cu caracter și cu multă voință. Acest rol i-a deschis calea în cinematografie, atât la „Moldova-film”, cât și la alte studiouri. A jucat în filmele lui Valeriu Gagiu, Vasile Pascaru, Vasile Brescanu, Vlad Ioviță. A creat zeci de roluri, amintim de Toma Alistar din „Lăutarii”, Ion Neculce din „Dimitrie Cantemir”, Costache Frunză din „Podurile”, Alexa Mânzu din „Bărbații încărunțesc de tineri”, Marcu din „Calul, pușca și nevasta”, Ștefan Bardă din „Durata zilei” ș.a.

Din 2003 Victor Ciutac se retrage din teatru și pleacă cu familia la Iași. Peste puțin timp, în 2006, scoate de sub tipar un excelent roman cu titlul „Exilați în umilință”, iar în 2008 îi apare cartea „Povestiri de acasă”. S-a stins din viață în urma unei boli incurabile. La Iași, soția sa, Veruța, cum îi spuneau cu dragoste toți actorii din Chișinău, a transformat casa în care au locuit, într-un adevărat muzeu… Dar și la Chișinău, tot din truda și marea dragoste pe care i-o poartă până în prezent, a fost instalat, la etajul doi al Teatrului Național „Mihai Eminescu”, un bust al actorului. Când treci pe lângă acest bust ai impresia că se aude vocea lui Victor Ciutac, o voce uneori lină și moale, alteori tăioasă ca o lamă de cuțit, iar de acolo, de sub pălărie, te privesc nostalgic ochii, frumoșii ochi albaștri…

Larisa Ungureanu, critic de teatru