Carol Schmidt
Un exemplu elocvent de prosperare a Chişinăului este activitatea primarului Carol Schmidt care s-a aflat în fruntea conducerii capitalei în anii 1877-1903.
Carol A. Schmidt s-a născut la 25 iunie 1846 la Bălţi, în familia unui neamţ de origine baltică. Şi-a făcut studiile la gimnaziul din Chişinău, a urmat facultatea de fizică şi matematică a Universităţii din Kiev, iar apoi facultatea de drept a Universităţii din Odesa, unde a obţinut gradul de doctor în ştiinţe juridice. După revenirea în patrie, Schmidt a lucrat în calitate de anchetator penal şi judecător public în districtul Chişinău. Deja în anul 1877, la vârsta de 31 de ani, el a fost ales în funcţia de primar al capitalei. Activitatea sa de un sfert de secol în funcţia de primar a marcat profund istoria Chişinăului. Trebuie să remarcăm că în anul 1877 Chişinăul era un oraş mic, cu case cu un singur nivel, amplasate haotic şi cu drumuri de ţară.
Noul primar a acţionat energic din primele zile ale mandatului său. Deja peste un an în capitală au apărut străzi pavate şi primul transport public – tramvaiul cu cai. Către anul 1882 locuitorilor urbei li se oferă condiţii moderne de viaţă: autorităţile construiesc reţeaua de apeduct şi canalizare şi primele centrale electrice. În perioada mandatului lui Schmidt, în Chişinău se construiesc majoritatea monumentelor de arhitectură: Gimnaziul Dadiani, Biserica greacă şi Capela Gimnaziului de fete, Casa nobilimii basarabene, Sinagoga corală, Azilul pentru bătrâni, clădirea Judecătoriei de district, complexul Spitalului de Psihiatrie din Costiujeni, precum şi una dintre cele mai frumoase edificii din capitală – clădirea Dumei orăşeneşti, în care până în prezent activează autorităţile locale. La elaborarea acestor proiecte a participat celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi cu care Schmidt a avut o colaborare îndelungată şi fructuoasă.
Au apărut multe construcţii funcţionale: primul spital orăşenesc, şcolile de arte şi de comerţ, poduri şi turnuri de apă, Grădina Botanică şi parcul orăşenesc renovat, care în acea perioadă a fost împrejmuit cu un elegant gard din fontă. În centrul Chişinăului au fost instalate monumentele lui Puşkin şi al împăratului Alexandru. Primarul şi-a adus aportul şi la dezvoltarea culturală. În perioada mandatului lui a fost deschis primul teatru, numit Puşkin, a fost constituită Societatea Muzicală „Armonia”. La 11 iunie anul 1890 Carol Schmidt îi scria guvernatorului Basarabiei:
„La 16 aprilie 1890 Uprava orăşenească s-a prezentat la Duma orăşenească, cu următorul raport: în oraşul Chişinău nu este nicio încăpere pentru diferite reprezentaţii de teatru şi operă, nu există un teatru. Între timp, nevoia de el este mare pentru toate clasele de cetăţeni, nemaivorbind de faptul, că reprezentaţiile dramatice au o valoare educaţională, deci, teatrul este o necesitate pentru orice oraş bine amenajat, în acest caz nu putem conta pe o antrepriză privată, deoarece construcţia, chiar şi a unui teatru mic, necesită mulţi bani, şi apoi, teatrele nu reprezintă o sursă de profit. Pe acest motiv, construcţia teatrului trebuie să şi-o asume oraşul…”
Carol Schmidt stăpânea perfect limbile română şi rusă, susţinea tradiţiile naţionale, organiza sărbători populare tradiţionale, avea grijă de cei săraci, donând pentru ei bani proprii. El a deschis orfelinate şi aziluri pentru pribegi, organiza mese gratuite. Chiar şi în testamentul său el a cerut să nu i se organizeze o înmormântare fastuoasă, iar banii colectaţi să fie transferaţi azilurilor pentru săraci.
În anul 1903, la Chişinău a avut loc pogromul evreiesc, după care Carol Schmidt a demisionat în semn de protest. Până la moartea sa, în anul 1927 el a trăit în capitală, a lucrat în calitate de judecător public şi facea acte de caritate. La cea de-a 25-a aniversare a mandatului lui Schmidt în funcţia de primar al oraşului, una din străzile oraşului Chişinău a fost denumită în cinstea lui. „Oraşul nostru nu a avut niciodată un primar mai eminent, decât Carol Schmidt” – scriau contemporanii lui.
„Oraşul nostru nu a avut niciodată un primar mai eminent, decât Carol Schmidt” – scriau contemporanii lui.
Carol Schmidt. În: Chişinăul meu. Moscova: Galeria; Chişinău: [S.n.], 2015, pp. 57-59.

