ANIVERSĂRI – 2015

Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la viața și activitatea politicianului Daniel Ciugureanu.

Daniel Ciugureanu a fost un medic basarabean și politician. A fost prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru în patru guverne ale României Mari, persecutat politic. A fost un luptător pentru emaniciparea românilor basarabeni, a fost unul dintre făuritorii româniei Mari.

S-a născut la 9 decembrie 1885, la Șirăuți, jud. Hotin, în familia oreootului Alexandru Ciugureanu. Se stinge din viață în detenție la 5/6 mai 1950, la Sighetu Marmației.

A urmat liceul din Bălți și Seminarul Teologic din Chișinău. În perioada 1908-1913 a studiat la Facultatea de Medicină a Universității din Kiev, unde și-a susținut și doctoratul în științele medicale. După absolvire, este repartizat medic-șef, mai întîi la spitalul de boli contagioase  din Vorniceni, apoi la cele din Lăpușna și Hîncești. A practicat chirurgia și la spitalele din Chișinău și București (după 1934, la spitalul Dr. Ioan Cantacuzino).

S-a manifestat de timpuriu în lupta pentru emaniciparea națiunii române din Basarabia. În 1908, împreună cu S. Murafa, Al. Mateevici, D. Bogos, Gr. Cazacliu, Șt. Ciobanu și alții, a înființat cercul Deșteptarea, cu scopul declarat de a lupta pentru dezrobirea Basarabiei și unirea cu România. Acțiunile sale au atras atenția autorităților ruse care l-au arestat în 1912 și l-au dus în detenție în Siberia, de unde evadează și se reîntoarce în Basarabia. În anul 1913, împreună cu alți intelectuali unioniști, a editat la Chișinău publicația Cuvînt moldovenesc, ce a avut un rol important în viața spirituală a Basarabiei. El a fost unul dintre fondatorii Partidului Național Moldovenesc – gruparea forțelor luptei de emanicipare a românilor dintre Prut și Nistru. Pe măsură ce Imperiul Rus se dezintegra, Ciugureanu și-a intensificat acțiunile unioniste, organizînd congrese și activînd în sprijibnul Partidului Național Moldovenesc. În ajunul Unirii Basarabiei cu România, a participat la constituirea Parlamentului (Sfatul Țării), la declararea autonomiei și la formarea guvernului (Consiliul Directorilor Generali) al Republicii Democratice Moldovenești, devenind prim-ministru (ianuarie 1918). Salutînd Unirea Basarabiei cu România, după 27 martie 1918, a demisionat din funcția de premier al Basarabiei pentur a intra în guvernul României ca reprezentant al acesteia. Între 1918-1919 a fost ministru în patru guverne, perioadă în care a condus delegații la Paris și Londra, susținînd unirea provinciilor românești cu România, a militat pentru apărarea integrității teritoriale a României și sporirea prestigiului ei în lume.

A fost ales parlamentar în repetate rînduri: deputat de Chișinău (1919), deputat de Cetatea Albă (1922), deputat de Lăpușna și vicepreședinte al Camerei Deputaților (1926), deputat de Hotin (1933), senator de Tighina (1934) și chair vicepreședinte al Senatului.

A fost membru în Consiliul de adminstrație al Societății române de Radiodifuziune (1936-1937) și delegat inspector general sanitar tehnic în Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale (1938). În 1939, se stabilește la bucurești. Fondează Cercul basarabenilor (1940), prin care acordă sprijin moral și amterial refugiaților din Basarabia. În 1941 este mobilizat ca medic militar, avînd gradul de colonel. Activează în această calitate pînă în 1946, după care se pensionează. La 5 mai 1950 este arestat de Securitatea comunistă și moare în aceeași noapte. Deoarece mormîntul lui n-a fost niciodată descoeprit, la închisoarea Sighet a fost instalată o cruce, iar la Cimitirul Cernica de lîngă București, fiul său, Gheorghe Ciugureanu, a înălțat un cenotaf.

A fost distins cu Marea Cruce a Coroanei României cu cordon; ordinul Ferdinand I în grad de Mare Cruce cu eșarfă; ordinul Serviciul Credinciois în grad de Mare Ofițer etc.

În Chișinău este  o stradă ce poartă numele politicianului Daniel Ciugureanu

Sursa: Daniel Ciugureanu. În: CALENDAR NAȚIONAL 2010. Chișinău, 2009, S.n., pp. 240-41.