Departamentul „Memoria Chișinăului” vă recomandă un articol care reflectă viața și activitatea Arhiepiscopului Dimitrie Sulima la Chișinău.
Dimitrie Sulima (1772-1844) nu este un nume dintre cele mult vehiculate în mediul nostru basarabean, obişnuit cu un anumit registru de personalităţi istorice, ci este cunoscut doar unui număr restrâns de cercetători. Întrucât n-am observat să fi fost evocat în revistele noastre cu profil istoric acest prelat al Basarabiei, de o rară sensibilitate, de la a cărui naştere deja s-au împlinit 240 de ani, şi pentru faptul că, fiind de etnie ne-română, a studiat limba română şi a promovat-o în secolul al XIX-lea, îndrăznesc să-l fac cunoscut şi cititorului neavizat.
Despre Mitropolitul Basarabiei de după 1812, Ga-vriil Bănulescu-Bodoni, născut la Bistriţa, cu studii în Ardeal, Budapesta, Kiev şi Atena, s-a scris mult. În Chişinău avem şi o stradă ce-i poartă numele, iar la Mănăstirea Căpriana se păstrează mormântul mitropolitului.
Prea poate că puţini dintre noi, chişinăuenii, ştim că în Catedrala Mitropolitană Naşterea Domnului, învecinată cu strada Bănulescu-Bodoni, în partea dreaptă de la intrare, este înhumat Dimitrie Sulima, Arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului în anii 1821-1844, care a construit catedrala, în anii 1833-1836, oferind sume importante din veniturile proprii, personal calculând toate cheltuielile preconizate până în cele mai mici detalii, supraveghind lucrările de proiectare şi cele de construcţie până la finalizare. Tot din sursele proprii înalta faţă bisericească a susţinut financiar multe familii nevoiaşe. Enoriaşii îl iubeau enorm de mult pentru că acorda ajutor material oricărui sărman care i-l solicita şi pentru că oficia serviciul divin cu o sinceritate şi o trăire duhovnicească până la lacrimi. „Toate păturile sociale îl iubeau pe Arhipăstor şi pentru faptul că era o persoană plină de sfinţenie, neobişnuit de simplă şi accesibilă tuturor”(Kişinevskie eparhialnîie vedomosti, 1883, nr.15).
Buletinul eparhial de Chişinău descrie amănunţit programul de lucru şi reşedinţa prelatului din Casa Arhierească, unde a locuit timp de 23 de ani. Locuinţa sa era alcătuită din două odăi: un dormitor şi un birou de lucru, despărţite printr-un perete cu două geamuri ce dădeau în Biserica Casei Arhiereşti. Prin geamul deschis, în zilele obişnuite, Arhiepiscopul asculta vecernia şi utrenia. “În faţa geamului dinspre biserică se găsea o masă cu cărţi pentru oficierea serviciului divin. Dinspre răsărit, pe peretele dintre ferestre, înaintea mesei, erau două icoane cu candelă, iar în faţa lor – un analog cu o Evanghelie de dimensiuni nu prea mari, în stânga analogului – un sfeşnic bisericesc. În afară de jilţul arhieresc, căptuşit cu piele, în această cameră nu mai era niciun fel de mobilă şi nici podoabe”. Şi-a simţit ziua trecerii la cele veşnice, după ce s-a împărtăşit, a intrat în dormitorul său, a luat în mână o carte şi, citind, a murit.
Dimitrie (Daniil) Sulima, preot şi profesor de seminar ucrainean din regiunea Harkov, pentru alesele sale capacităţi intelectuale, a fost remarcat de către Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni până la anexarea Basarabiei (1812) şi invitat de către acesta la Iaşi, unde a fost membru al Consistoriului şi a învăţat limba română. Însuşirea într-un termen-record a limbii române cred că i-a fost favorizată de buna cunoaştere a limbii latine. Despre elevul de seminar Daniil Sulima se zice că ştia pe dinafară dicţionarul latin-rus din programa de studii.
În 1811 a fost trimis călugăr la Mănăstirea Golia,iar din 1812 l-a urmat pe Mitropolitul Gavriil la Chişinău, deja în calitate de Episcop de Bender şi Akkerman şi de Vicar al Eparhiei Chişinăului. Pe parcursul a 33 de ani Dimitrie Sulima a tradus în română din slavonă un număr impunător de cărţi liturgice, iar din rusă – un şir de texte laice, Bucoavne, materiale didactice pentru şcolile primare lancasteriene din Basarabia. În 1841 a publicat la St. Petersburg o recenzie profundă şi elogioasă la cea dintâi Gramatică a limbii române din Basarabia (1840).
După 1821, când preoţimea ortodoxă din Balcani era supusă prigoanei de către ienicerii turci, care la 10 aprilie 1821, în duminica Paştelui, îl omorâseră pe Patriarhul Constantinopolului, Grigorie, de acelaşi pericol era ameninţat şi Mitropolitul Moldovei Veniamin Costache. În acel an el trece Prutul şi se refugiază la Colincăuţi, Hotin. Atunci mulţi dintre clericii ortodocşi din Moldova s-au refugiat în Basarabia, unii dintre ei s-au oprit la Eparhia Chişinăului, unde Arhiepiscopul Dimitrie le-a oferit tot sprijinul şi ajutorul, apoi a insistat pe lângă Guvernul rus de la St.Petersburgca să le acorde fiecăruia câte o pensie pentru a vieţui aici în linişte.
Arhiepiscopul Dimitrie a corespondat cu Mitropolitul Veniamin într-o română perfectă, numai semnătura era în ruseşte (Vezi. C.Erbiceanu. Istoria Mitropoliei Moldaviei şi Sucevei şi a Catedralei Mitropolitane din Iaşi, Bucureşti, 1888). Din scrisorile sale aflăm că Arhiepiscopul a permis unora dintre preoţii români (care i-au solicitat asta) să oficieze serviciul divin în bisericile din localităţile unde se refugiaseră. Că a găsit loc de refugiu la Schitul Tabărapentru sora mitropolitului, shimonahia Elisaveta cu uceniţele sale. În una din scrisori îi mulţumeşte mitropolitului anticipat pentru nişte cărţi foarte rare ce i-au fost promise spre copiere.
La rândul său, Mitropolitul Veniamin a fost profund mişcat de mărinimia Arhiepiscopului Dimitrie pe care o remarcă în scrisorile de răspuns: „Iaste cu adevărat Înalt Preaosfinţite şi al meu prea dorit frate, ca la înprejurările nenorocirei, care au întins din toate părţile săgeţile cele otrăvitoare asuprea mea, bunătatea sufletului şi dragostea cea frăţească a înalt Preaosfinţiei Tale, cunoscute mie, mi-au fost ca o îngrădire apărătoare năvălirei acelora”.
Aşadar, iaste cu adevărat că uneori nu ştim să ne îngrădim de săgeţile indiferenţei şi ale uitării, odată ce ne-a scăpat evocarea celor 240 de ani de la naşterea lui Dimitrie Sulima.
Sursa: Codreanca, Lidia. Dimitrie Sulima l-a salvat de eniceri pe Veniamin Costache // Lit. și arta. – 2013. – 10 oct. – P. 8.
Chișinău, orașul meu 