Apostol D. Culea (1882 – 1949) a fost un pedagog cu har, întemeietor de şcoli şi cămine culturale la sate, autor de lucrări pedagogice mai ales vizând probleme ale învăţământului primar, prozator şi publicist, întemeietorul şi redactorul revistei „Şcoala Basarabiei” de la Chişinău.
Apostol D. Culea, fiu de ţăran, cu nume predestinat iluminării poporului, s-a născut la 15 august 1882, în comuna Sudiţi, judeţul Ialomiţa. După absolvirea şcolii primare din sat, el urmează cursurile Şcolii Normale din Galaţi ( 1897-1902). Aici, între anii 1902-1911, a ocupat postul de institutor, apoi se transferă pe un al la Tulcea, de unde pleacă la Bucureşti. A lucrat, pe rând, inspector cultural la Casa Şcoalelor, subdirector general, director în Ministerul Instrucţiunii Publice. Ca director în Minister, a avut grijă de şcolile din mediul rural.
Apostol D. Culca a depus cu tenacitate eforturi viguroase în realizarea scopului său – „dezvoltarea satului cultural”.
A scos singur sau în colaborare cu colegii antologii, cărţi cu profil pedagogic, manuale şcolare, scrieri cu „cunoştinţe folositoare”, o metodică, texte pentru copii, materiale interesante pentru „ora de şezătoare” – din autori români şi străini.
Ca prozator, a debutat la 1906 în „Cronica”. A publicat în numeroase periodice însemnări sociale, culturale şi politice, amintiri şi note de drum (în „Tribuna”, „învăţătorul român”, „Drum drept”, „Graiul românesc”, „Poporul român”, „Credinţă şi muncă”, „Gazeta de Transilvania”, „Roma”, „Ramuri”, „România satelor”, „Curierul”, „Poşta ţăranului”, „Satul”, „Nădejdea”, „Graiul românesc”, „Tribuna”, „România”, „Pământul”, „Revista Asociaţiei învăţătorilor mehedinţeni”, „Universul” ş. a.).
A tradus din Jack London, Roberto Bracco, Fr. W. Forster, Luigi Capuana, Giovanni Papini, Edmondo de Amicis, Luis Albert, Gabriele D’Annunzio, Jean Aicard, Chateaubriand, Anatole France, L. N. Tolstoi ş. a.
A întreprins o călătorie în Italia. Impresiile le-a expus în „însemnări din cultura Italiei” (1914).
În 1918, Apostol D. Culea a venit la Chişinău, unde a înfiinţat prima revistă pedagogică în limba română „Şcoala Basarabiei”, fiindu-i redactor şi autor cu materiale în fiece număr. La Chişinău a lucrat câţiva ani, a editat cartea sa „40 de poveşti cu animale şi păsări” ( 1920).
Alte cărţi, tipărite la Bucureşti: „Daruri pentru copii” (1921), „Literatura copiilor şi şezătorile cu copii” (1923), „Suspinele stejarului” (1924), „Şezătorile copiilor” (1924), „Când lisus a fost pe pământ” (1924), „Din viaţa oamenilor întreprinzători” ( 1928), „Poveştile primăverii” (1933, în colaborare cu I. Nisipeanu), „Şezători de seară” ( 1935), „Aventurile lui Ion Runcan, ultimul naufragiat în insula lui Robinson” (1947).
Împreună cu Al. Lascarov-Moldovanu a alcătuit „Antologia Dobrogei” (1928).
Pastuh-Cubolteanu, Vitalie. Apostol D. Culea, un dascăl al neamului // Univers Pedagogic Pro. – 2013. – 20 iun. (Nr 25). – P. 6.
Chișinău, orașul meu 