Calea Basarabiei. Arteră urbană de-a lungul râului Bâc, pe partea stângă a râului, de la Bd. Renaşterii Naţionale până la intersecţia Şoseaua Munceşti – str. Grădina Botanică, în sectoarele Râşcani şi Ciocana. A luat fiinţă după 1970 ca drum de ocolire a zonelor dens populate ale oraşului, fapt pentru care a fost denumită în limba oficialităţilor de odinioară Obiezdnaia-2(până în 1991), adică „Drum de ocolire”.
Numele actual simbolizează stări evenimente şi fapte din trecutul istoric al provinciei Basarabia. Şi anume: perioada iniţială, când sudul acestui teritoriu făcea parte din componenţa Ţării Româneşti sub domnia dinastiei basarabenilor, întemeiate de voievodul Basarab 1 (1322- 1352), de la care regiunea îşi trage şi propriul nume; epocile ulterioare, în cuprinsul Ţării Moldovei, întemeiate în 1359 de Bogdan I; secole la rând de zbucium intern şi de nesfârşite războaie cu străinii, dar mai ales cu turcii şi tătarii, pentru libertatea şi independenţa naţională; cei peste 150 de ani de asuprire ţaristă şi totalitarist-sovietică, de care ne-am izbăvit prin luptă, muncă şi rezistenţă, reuşind să ne păstrăm limba, cultura şi tradiţiile strămoşeşti.
Despre noile schimbări şi transformări în viaţa urbei de astăzi ne amintesc blocurile locative moderne, înşiruite pe pantele colinelor de la Râşcani şi Ciocana, impunătoarele edificii ale întreprinderilor din zona industrială, Centrul comercialCalea Basarabiei ş.a.
Calea Ieşilor. Magistrală în partea de nord-vest a oraşului, în cartierul Sculeni (sectorul Buiucani), cuprinsă între Piaţa D. Cantemir şi Şoseaua Balcani. Avea direcţia spre principalul oraş al Ţării Moldovei, important centru economic şi cultural Iaşi. Pe acest drum se mergea şi la Sculeni, târg de seamă în trecut, cu punct vamal şi pod de trecere peste Prut, de unde se putea ajunge mai departe şi la Iaşi, şi în alte oraşe: Târgu-Frumos, Suceava, Botoşani, Dorohoi. De aici vechile denumiri ale magistralei:Drumul Ieşilor şi Şleahul Sculenilor(sec. XVIII-XIX), apoi Calea Ieşilor(sec. XX), cu un interval de timp în perioada postbelică, până în anul 1990, când s-a denumit str. Kuibăşev.
Actualul urbonimic reprezintă un nume topic comemorativ ce evocă pagini din istoria oraşului nostru şi a relaţiilor lui cu alte centre economice şi comerciale din trecut. Se ştie că în sec. al XVII-lea, după ce Chişinăul devine târg, vechiul Drum Moldovenesc îşi croi de la Tighina o nouă ramificaţie, pe valea Bâcului, un drum pe care se putea ajunge mai repede la Iaşi, care, pe lângă faptul că era mai direct, pe deasupra, era şi mai puţin primejdios din partea tătarilor din Bugeac. Tocmai din această cauză călătorii şi negustorii ţineau calea de la Nistru spre Chişinău şi, în continuare, spre Iaşi. laşul îi ademenea prin pieţele şi iarmaroacele sale pe târgoveţi şi negustori, dar şi pe tot soiul de călători – pelerini, dregători, solii străini care se duceau la „cetatea de scaun” a Moldovei cu treburi de stat şi interese particulare.
Aspectul de azi şi l-a obţinut prin reconstrucţia vechii artere în ultimele decenii, prin edificarea blocurilor de locuit, mai întâi cu 4-5 etaje în anii ’50 ai secolului trecut, apoi cu 8-15 etaje în anii ’70-’80. Pe partea dinspre râul Bâc sunt amplasate Fabrica de încălţăminte Zorile, Asociaţia Industrială Topaz, Fabrica de Articole din Piele, Combinatul de Piele Artificială şi Articole din Cauciuc ş.a. În vecinătate se află parcul silvic La Izvorşi parcul pentru copii Alunelul.
Calea Moşilor.Este magistrala care continuă spre nord-vest Calea Basarabiei, de la Bd. Renaşterii Naţionale până în Calea Orheiului. Anterior, în „limbajul de lemn” al cârmacilor, s-a numit Obieznaia-1.Actuala denumire reprezintă un toponim simbolic, semnificând recunoştinţa noastră pentru faptele bune şi demne ale predecesorilor, puntea de legătură în timp între generaţii, continuitatea tradiţiilor şi obiceiurilor străbune. Sunt mărturie în acest sens, într-un fel anume, locaşurile sfinte, pe care le descoperim în imediata vecinătate, înduioşându-ne inimile şi bucurându-ne privirea, bisericile Sf. împăraţi Constantin şi Elena, învierea Domnului, Buna Vestire, Acoperământul Maicii Domnului,supranumită în popor Biserica Măzărachi.
Calea Orheiului. Principala magistrală în partea de nord a capitalei, cu direcţia spre oraşul Orhei. Începe de la fosta piaţă D. Cantemir, din cartierul Visterniceni, în perimetrul urban având lungimea de 2,5 km. În trecut a avut mai multe denumiri: Drumul Orheiuluişi Şleahul Hotinului (sec. XVIII – XIX), Calea Orheiului (până în 1940-1944), str. Dubăsarilor (până în 1973), Bd. D. Cantemir (până în 1991). Denumirile iniţiale denotă o realitate a vechiului sistem rutier, şleahul de altădată asigurând comunicaţia între cele mai importante centre comerciale din Basarabia. Spre Orhei, Soroca, Hotin duceau, trecând prin Chişinău, toate drumurile ce veneau dinspre Tighina, Căuşeni, Cetatea Albă, dinspre Hânceşti, Ismail, Reni, Chilia.
Pe acest drum circulau în permanenţă care cu mărfuri şi diligenţe, călătoreau pelerini şi curieri de poştă, meseriaşi, târgoveţi şi funcţionari de stat. De-a lungul lui se aflau fagădaie, ratuşuri şi hanuri, unde poposeau drumeţii, se schimbau caii de menzil, se puneau în ordine mijloacele de transport. Aici, la intrare în oraş, se găsea un punct vamal, unde se efectua controlul mărfurilor şi al produselor alimentare, aduse spre vânzare la pieţele şi iarmaroacele din Chişinău. Despre aceasta ne aminteşte astăzi numele străzii Bariera Orhei. Tot aici se afla şi clădirea vechii poşte, pe lângă care a luat fiinţă o mică aşezare, cunoscută în trecut cu denumireaPoşta Veche, astăzi cartier al oraşului.
ToponimulCalea Orheiului evocă pagini din istoria celor două localităţi:Orheiul Vechi, aşezare şi fortificaţie antică şi medievala a strămoşilor noştri, astăzi monument arheologic, şi actualul oraşOrhei, întemeiat prin strămutarea populaţiei Vechiului Orhei, ambele localităţi fiind situate pe Răut. Numele topicOrhei este explicat printr-un vechi cuvânt românescorhei, acum ieşit din uz, care avea sensul „loc întărit; fortificaţie”, „oraş-cetate”.
Bd. Constantin Negruzzi. Este situat în partea centrala a oraşului, în continuarea Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt spre Gara Feroviară, având lungimea de aproximativ 500 m. Urbonimicul evocă numele scriitorului clasic român Constantin Negruzzi (1808-1868). Prozatorul C. Negruzzi s-a născut la Trifeşti (ţin. Iaşi) într-o familie cu vechi tradiţii răzeşeşti. Şi-a început învăţătura acasă, cu profesori de limbi clasice (latină, greacă) şi moderne (franceză, italiana, germană, rusă). A trăit la moşia părintească din Şirăuţi (ţin. Hotin), la Chişinău (1822), unde a făcut cunoştinţă cu poetul rus A. Puşkin, aflat aici în surghiun. La Iaşi ocupă posturi administrative şi dregătoreşti (1825-1850), colaborează la reviste literare, traduce şi editează scrieri proprii. A fost director al Teatrului Naţional din Iaşi (1840). Opere:Zoe, Aprodul Purice (1837), Regele Poloniei şi domnul Moldovei (1839), O alergare de cai, Alexandru Lăpuşneanu (1840) ş.a. Ca om politic se situează pe poziţii antifeudale. A fost un înflăcărat patriot, iubitor de ţară şi neam, militant pentru libertatea şi drepturile poporului. A votat Unirea Principatelor în 1862.
În sec. XVIII-XIX această arteră urbană reprezenta un drum obişnuit, care facea legătură între târgul de altădată al Chişinăului cu centrele comerciale din sudul Basarabiei. Aici, la intrarea dinspre sud a oraşului, exista un han, un punct de vamă şi control, numit pe atunci Bariera Munceşti şi Bariera Tighina.Astăzi bulevardul e străjuit, de ambele părţi, de blocuri de locuit modeme, de edificiile unor instituţii publice şi complexe comerciale: Agenţia Companiei Aeriene de Stat Air-Moldova, HotelulChişinău, Hotelul Cosmosş.a.
Bd. Cuza-Vodă. Este situat în sectorul Botanica, între str. Sarmizegetusa şi str. Grenoble, având lungimea de 2,3 km. A luat fiinţă în anii 1960-1970 prin construcţia primelor blocuri de locuit, cu câteva etaje, pe locul unei mahalale a vechii suburbii Botanica. Din 1970 până în 1991 s-a numit str. Belski. Actuala denumire evocă numele marelui voievod Alexandru Ioan Cuza(1820-1873), domn al Moldovei şi Ţarii Româneşti (1859-1866), care a înfăptuit cea de a doua Unire a statelor româneşti, devenind primul domnitor al Statului Naţional România (1862).
Împreună cu M. Kogălniceanu, acesta în funcţie de prim-ministru, au tradus în viaţă un vast program de reforme politice, social-economice şi culturale, între care: secularizarea averii mănăstirilor, închinate anterior patriarhiilor străine şi marilor mănăstiri de la Athos; reorganizarea armatei, înzestrarea şi sporirea efectivelor ei; împroprietărirea ţăranilor şi desfiinţarea boierescului; stabilirea prin lege a învăţământului elementar obligatoriu, general şi gratuit ş.a. A participat la fondarea Universităţii din Iaşi (1860)’, a decretat instituirea conservatoarelor, şcolilor de arte şi gimnaziilor. A înlocuit grafia chirilică cu scrierea latină, strămoşească şi firească limbii române. Alexandru Ioan Cuza este simbolul conştiinţei naţionale şi renaşterii neamului. Numele lui e binecuvântat de toţi românii pe care i-a iubit şi i-a îndreptăţit prin lege.
Bd. Dacia.Arteră principală în sectorul Botanica, cuprinsă între Viaduct şi Aeroport, în lungime de 3 km. Până în 1992 s-a numit Prospect Mira, cu acest nume coexistând doar de formă şi denumireaBd. Păcii. A luat fiinţă prin reconstrucţia zonei centrale a fostei suburbii Botanica, odată cu edificarea unui complex de blocuri de locuit cu multe etaje (5, 9 şi 19), având la parter centre comerciale, instituţii şi oficii publice: magazinul Mariţa, magazinul Electrotehnica, magazinul de mobilă Interior, Centrul de modă, Centrul de voiaj ş.a. La intersecţia cu Bd. Cuza-Vodă se află blocurile Facultăţii de Arhitectură, Urbanism şi Construcţii a Universităţii Tehnice. Intrarea în oraş dinspre Aeroport este marcată prin două edificii dispuse în trepte descrescânde, pe o parte şi cealaltă a bulevardului, complexul arhitectonic fiind denumit sugestiv Porţile Oraşului.
Actuala denumire este un urbonimic comemorativ, care evocă numele statului strămoşilor noştri Dacia, cunoscut în istorie din prima jumătate a sec. I î.Hr., avându-1 ca rege pe Burebista. La cel mai înalt nivel de dezvoltare economică, politică şi militară Dacia ajunge sub conducerea lui Decebal. In anul 106 e.n., după mai multe războaie cu romanii, dacii sunt înfrânţi, iar statul lor este transformat într-o provincie a Imperiului Roman. în hotarele vechii Dacii s-a format poporul român şi pe baza latinei populare s-a constituit limba română.
Bd. Decebal. Este situat în sectorul Botanica, între Piaţa lulius Cezar şi intersecţia cu Bd. Dacia, având lungimea de circa 3 km. A luat fiinţă prin reconstrucţia unei străzi a fostei suburbii Botanica, numite până în 1991str. Timoşenko. Aspectul de astăzi şi 1-a obţinut prin anii 1970-1980, când au fost edificate noile blocuri locative cu 5, 9 şi 19 etaje. In vecinătatea bulevardului se află Parcul Valea Trandafirilor. Poartă numele ultimului rege al dacilorDecebal (87-106). înzestrat cu mari virtuţi militare şi politice, Decebal a orânduit viaţa economică a ţării, a organizat armata, a fortificat cetăţile de frontieră şi cele interne, a repurtat câteva victorii asupra romanilor, care, în cele din urmă, au reuşit totuşi să cucerească Dacia şi să o transforme într-o provincie a Imperiului Roman.
Bd. Mircea cel Bătrân. Se află în sectorul Ciocana, între străzile Alecu Russo şi Meşterul Manole. A luat fiinţă în 1980 odată cu edificarea noilor blocuri de locuit şi de menire socială. Până în 1990 s-a numitBd. Kntuzov. Actuala denumire comemorează numele unuia dintre cei mai de seamă conducători ai neamului, domnitor al Ţării Româneşti,Mircea cel Bătrân (1386-1418). În timpul domniei sale ţara munteană ajunse unul dintre cele mai mari şi mai puternice state europene.
Mircea cel Bătrân, supranumit înţeleptul, a fost un bun gospodar al ţării, orânduind cu iscusinţă treburile interne şi cele externe. A reorganizat cancelaria domnească şi a creat pentru prima dată „oastea cea mare a ţării”, la care puteau participa de acum şi ţăranii. Cel dintâi a înfruntat invazia turcilor la Kosovo (1389) şi la Rovine (1394) şi i-a învins pe otomani la Tumu-Măgurele (1395). A favorizat dezvoltarea artelor şi meşteşugurilor, a susţinut mineritul şi prelucrarea metalelor. A întreţinut relaţii de prietenie cu Alexandru cel Bun, pe care 1-a ajutat să devină domn al Moldovei.
Pe acest bulevard se află Biblioteca Transilvania, Casa de Creaţie a sectorului Ciocana, un Birou Notarial, Oficiul poştal nr. 44.
Bd. Moscova. Este situat în sectorul Râşcani, între Piaţa Alecu Russo şi str. Studenţilor, având lungimea de 1,7 km. A luat fiinţă în anii 1960-1970 pe locul fostului aerodrom din Chişinău. La început s-au construit clădiri de locuit cu 4-5 etaje, apoi au fost edificate şi blocuri locative cu 9 şi 16 etaje. Pe acest bulevard se află multe instituţii şi oficii publice, centre comerciale, magazine specializate. în capătul de nord al magistralei sunt amplasate blocuri de studii ale Universităţii Tehnice. Până în 1992 a purtat numele Moskovskij Bul’var.
Bd. Renaşterii Naţionale. Magistrală în sectorul Râşcani, situată în continuarea Bd. Grigore Vieru. Reprezintă porţiunea de est a fostului Bd. Renaşterii, cuprinsă între str. Albişoara şi intersecţia cu str. Tudor Vladimirescu, incluzând în continuare porţiunea din str. Tudor Vladimirescu, de la intersecţia cu str. Tudor Vladimirescu până la Calea Orheiului. Noua denumire i s-a dat acestui bulevard în temeiul Deciziei Consiliului Municipal Chişinău din 12 februarie 2010.
UrbonimiculBd. Renaşterii Naţionale consemnează în istoria noastră evenimentele anilor 1989-1992: lupta pentru eliberarea naţională a basarabenilor, treptele renaşterii spirituale, revendicările şi acţiunile întru oficializarea statalităţii limbii române şi a scrisului românesc, adoptarea declaraţiilor despre suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova ş.a.
Bd. Ştefan cel Mare şi Sfanţ. Principala magistrală a capitalei. Denumirea înveşniceşte în nomenclatura topică urbană numele marelui domn al Moldovei –Ştefan cel Mare (1457- 1504), ale cărui merite faţă de neam şi ţară sunt de netăgăduit. Remarcabilă personalitate istorică, neînfricat comandant de oşti şi strălucit diplomat. A contribuit la consolidarea statului şi stabilitatea ţării pe plan internaţional. A repurtat numeroase victorii asupra turcilor şi tătarilor, stăvilind înaintarea otomana în vestul Europei. A reuşit să menţină în cumpănă forţele interne, apropiindu-i deopotrivă pe demnitari, marii feudali, slujitori ai bisericii şi negustori. Ţărănimea a văzut în el pe apărătorul şi sprijinul ei de nădejde. A susţinut dezvoltarea culturii, în special a arhitecturii, fiind ctitor de biserici şi mănăstiri.
În trecut strada a purtat mai multe denumiri: Moskovskaia(până în 1877), Aleksandrovskaia (la încep. sec. XX), Alexandru cel Bun (până în 1940/1944), Lenin (până în 1990). Iniţial era un drum de-a lungul taberelor de staţionare a oştirilor ruseşti, cantonate la marginea târgului (1789). In primele decenii ale sec. al XlX-lea, mai cu seamă după aprobarea planului general de construcţie urbană din 1834, devine stradă principală a „oraşului nou”. Târgoveţii şi moşierii îşi construiesc case mari de tip conac, iar mai târziu clădiri stilizate din punct de vedere arhitectural, cu aspect urban, alături fiind înălţate impunătoare edificii publice: Cazinoul şi Hanul Verde (1818-1819), Catedrala (1830-1836), HotelulSuisse (actualul local al BiblioteciiB.P. Hasdeu, iniţial casă particulară (1844), apoi Gimnaziu şi mai apoi Pension al copiilor nobilimii basarabene), Casa nobilimii basarabene (1888), Spitalul de boli infecţioase (1890), Mitropolia, Casa Episcopală, Şcoala Eparhială, Primăria, Banca Orăşenească (actuala Sală cu Orgă) ş.a.
În 1888, pe strada principală, a fost instalată prima linie pentru tramvaiul cu cai, căruia în limbajul epocii i se zicea konka,înlocuit mai târziu, în 1913, cu tramvaiul electric. Pe de o parte şi de alta a străzii se aflau medeanuri şi locuri virane, care mai târziu s-au transformat în pieţe, parcuri, scuaruri: Grădina Publică, Scuarul Catedralei, Piaţa Mitropoliei, Hala/Bazarul Central) ş.a.
Treptat, la valorile edilitare şi culturale ale trecutului, s-au adăugat cele de mai apoi şi din prezent, cu care astăzi chişinăuienii se mândresc pe bună dreptate: Teatrul Naţional M. Eminescu, Opera Naţională, Casa Guvernului, Preşedinţia, Hotelul Naţional ş.a.
Bd. Grigore Vieru. Arteră principală în sectorul Râşcani, situată între str. Cosmonauţilor şi str. Albişoara, în trecut porţiune a Bulevardului Renaşterii. A luat fiinţă în perioada postbelică, în conformitate cu planul de sistematizare urbană, elaborat de un grup de arhitecţi în frunte cu acad. A. Şciusev (1945-1947). în urma reconstrucţiei acestei zone, în scopul creării noii magistrale, s-au efectuat lucrări de demolare a unor vechi clădiri de importanţă istorică şi culturală, ca, de exemplu, BisericaSf. Ilie, Catedrala Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil ş.a. Au fost desfiinţate în acest mod şi spaţiile aferente – Piaţa Catedralei (Piaţa Veche) şi Piaţa Sf. Ilie. S-a realizat, de fapt, vechiul plan de urbanizare, care prevedea extinderea oraşului şi amplasarea centrului său în perspectiva a două raze principale – de-a lungul fostei străzi Moskovskaia, iniţial drum al taberelor militare ruseşti, şi, pe perpendiculară, în direcţia suburbiei Râşcanilor, unde, la limita dintre cele două secole (XVIII şi XIX), pe o colină din stânga Bâcului, se afla o întăritură a unităţilor armate ruseşti. De aici denumirea iniţială a magistralei – Ţentralinăi Luci(„Raza Centrală”), cea de mai târziu, până în 1991, fiindProspekt Molodioji („Bd. Tineretului”). Dintre noile edificii de pe acest bulevard se disting prin particularităţile lor arhitecturale: Banca Naţională a Moldovei (1973), Complexul hotelierTurist (1971), Şcoala de arte V. Poleakov (1985). Actuala denumire evocă numele scriitorului român Grigore Vieru (1935-2009), membru de onoare al Academiei Române. Poet liric, având ca teme de creaţie mama, patria, iubita,autor de manuale şcolare. Pe versurile poetului s-au compus mai multe cântece, devenite şlagăre.
Bd. Traian. Se află în sectorul Botanica, între Bd. Dacia şi str. Grenoble, având lungimea de 1,3 km. A luat fiinţă la periferia fostei suburbii Botanica, prin construcţia noilor blocuri de locuit în anii 1970-1980. Până în 1991 a purtat numele Bul’var Sovietskoj Armii. Actuala denumire evocă numele împăratului roman Traian(98-117), care, în urma campaniilor militare din 101-102 şi 105-106, a cucerit cea mai mare parte a Daciei şi a transformat-o într-o provincie romană, colonizând-o apoi masiv cu elemente romane şi romanizate. In Dacia Traian a întemeiat câteva oraşe şi a construit căi de comunicaţii între principalele centre economice, a ridicat valuri de apărare la frontiere contra popoarelor năvălitoare.
Piaţa Alecu Russo. Este situată în sectorul Râşcani, la intersecţia Bd. Moscova cu străzile Kiev, Bogdan-Voievod şi Alecu Russo. S-a numit anteriorPloşcead’ Vossoiedinenia (până în 1981), apoiPloşcead’Dimitrova (până în 1992). A luat fiinţă odată cu edificarea blocurilor de locuit şi a instituţiilor publice de pe străzile amintite în anii 1950-1970. Pe latura de sud-vest a pieţei se află un scuar, plantat cu arbori şi arbuşti decorativi, care găzduieşte Palatul de Cultură al Sindicatelor. Actuala denumire evocă numele scriitorului clasic român Alecu Russo (1819-1859), exponent al paşoptismului, militant al Unirii principatelor, descoperitor şi editor al baladei populareMioriţa, apărător şi propagator al limbii române literare.
Piaţa Dimitrie Cantemir. Se află la intersecţia arterelor principale Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, Calea Ieşilor, Ion Creangă şi Columna, marcând de facto hotarul dintre centrul oraşului, sectorul Buiucani şi cartierele Buiucanii Noi şi Sculeni. Până în 1992 a purtat denumireaPiaţa Frunze. S-a profilat prin anii 1950-1960, odată cu reconstrucţia acestei zone şi edificarea blocurilor de locuit cu 5 etaje, apoi şi cu 9 etaje, precum şi a impunătoarelor clădiri ale instituţiilor publice şi întreprinderilor industriale: Universitatea Pedagogică Ion Creangă, Uzina Topaz ş.a. în acest loc va fi instalat monumentul domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (1673-1723), proeminentă figură în cultura medievala românească, diplomat, istoric, filozof, savant cu renume.
Piaţa Independenţei. Se află în sectorul Botanica, în capătul de nord-vest al străzii Independenţei, intersectată mai la sud-est de bulevardele Traian, Cuza-Vodă şi Dacia. Până în 1992 a purtat numelePloşcead’ Vossoiedinenia. A luat fiinţă în anii 1960-1970, când au apărut aici primele blocuri de locuit cu multe etaje. Actuala denumire semnifică simbolic lupta poporului român pentru libertatea şi independenţa ţării, contra turcilor şi tătarilor (sec. XV- XIX), împotriva regimului de ocupaţie a celor două imperii orientale, ţarist şi totalitar-sovietic (1812-1917, 1944-1991), evocă evenimentele din cadrul mişcării de renaştere naţională, ziua proclamării independenţei Republicii Moldova-27 august 1991.
Piaţa Marii Adunări Naţionale. Reprezintă cea mai spaţioasă piaţă urbană, situată în partea centrală a oraşului, pe traseul magistralei principale a capitalei, între străzile Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni şi A. Puşkin. A fost prevăzută de primul plan de sistematizare edilitară a Chişinăului, aprobat oficial în 1834, dar care se realiza încă din 1818. S-a format prin amenajarea medeanului din faţa Catedralei Naşterea Domnului (1836) şi a edificiului de mai târziu al Mitropoliei, cu Casa Eparhială, ambele înălţate la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul veacului al XX-lea, care au avut împreună vitregul destin de a fi aruncate în aer (prin minare) de trupele sovietice în 1941.
Iniţial piaţa s-a numit Plaţ-Paradnaia, destinaţia de ordin festiv-militar fiindu-i atribuită de oficialităţile ţariste. Locul statuii împăratului rus Alexandru II a’fost preluat aici în 1949 de monumentul lui V. I. Lenin. In perimetrul pieţei sunt amplasate importante monumente istorice, sediile unor instituţii de stat şi publice, centre comerciale, librării: Porţile Sfinte (Arcul de Triumf de altă dată, înălţat în 1841), Monumentul lui Ştefan cel Mare (înălţat în 1928), Magazinul Central „Lumea Copiilor” („Gemenii”), Librăria „Cartea academic㔺.a.
„Piaţa a fost numită în memoria evenimentelor din 1989-1990, când devenise o imensa tribună, de pe care sute de mii de cetăţeni ai republicii îşi revendicau dreptul istoric la limbă, alfabet şi independenţă a Ţării. Spaţiul este rezervat desfăşurării manifestaţiilor de importanţă naţională, evocându-se o formă autohtonă străveche de luare a deciziilor în momentele cruciale, cu participarea întregii naţiuni” (T. Nesterov).
Piaţa Organizaţia Naţiunilor Unite. Este situată în sectorul Centru, la intersecţia bulevardelor Ştefan cel Mare şi Sfânt şi C. Negruzzi cu str. Ciuflea. A purtat câteva denumiri: Piaţa Ciuflea(sec. XIX), Ploşcead’Osvobojdenia(1964-1992), Piaţa Libertăţii(1992-1995). S-a format în urma reconstrucţiei acestei zone în ultimele decenii, prin edificarea blocurilor de locuit cu 10 şi 17 etaje, a unor clădiri destinate instituţiilor publice: Academia de Ştiinţe (1956), HotelulChişinău, Hotelul Naţional(1978), centre comerciale, bănci, farmacii. Actuala denumire comemorează ziua de 2 martie 1992, când Republica Moldova a devenit membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Piaţa Pantelimon Halippa. Se află în partea de sud-vest a sectorului Centru, la intersecţia Şoselei Hânceşti cu străzile V. Alecsandri, Gh. Asachi şi P. Halippa. S-a numit până în 1992 Ploşcead’40 let VLKSM,adică „40 de ani ai Komsomolului Leninist”. A luat fiinţă pe locul fostei bariere a Hânceştilor, numita în trecut şi a Renilor,deoarece pe aici ieşea din oraş drumul ce ducea spre oraşele respective, cunoscut de localnici cu denumirile Şleahul Renilorşi Şleahul Hânceştilor. Ansamblul arhitectural din jurul pieţei îl formează astăzi clădirile instituţiilor publice: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Asigurării Sociale, cinematograful Gaudeamus,Spitalul Clinic pentru Copii. Drept relicvă a curentului proletcultist în arhitectura monumentalistă a urbei ne-a rămas aici Statuia Proletarului. Numele pieţei comemorează în urbonimia actuală distinsa figură a omului politic basarabeanPantelimon Halippa (1883-1979), luptător pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia Rusiei ţariste şi reunirea ei cu România, fost deputat al Sfatului Ţării şi senator în Parlamentul României (1918-1934), ministru de stat şi ad-interim de Lucrări Publice şi Comunicaţii, de Muncă, Sănătate şi Ocrotirea Socială (1919-1935).
Piaţa Renaşterii Naţionale. Este situată în sectorul Râşcani, în cuprinsul Bulevardului Renaşterii Naţionale, la intersecţia fostului Bd. Renaşterii şi str. Tudor Vladimirescu. Această denumire a fost dată pieţei în temeiul Deciziei Consiliului Municipal Chişinău din 12 februarie 2010.
Piaţa Veche. A fost cea mai veche piaţa a Chişinăului, iniţial un loc viran în mijlocul târgului, unde se afla bazarul ca atare şi unde se organizau vestitele iarmaroace de ţinut şi guberniale, centrul urbei medievale, în preajma căruia erau amplasate principalele instituţii administrative, bisericile, casele orăşenilor înstăriţi, conacurile moşierilor. Dintre clădirile de altă dată s-a păstrai până astăzi doar Biserica Armenească şi, ceva mai departe, Biserica Măzărachi. Nu mai există Vechea Catedrală, BisericaSf. Ilie, Capela Domnească, casele nobililor Catargiu, Râşcanu ş.a. Pe locul lor în anii ’60 ai secolului trecut s-au construit blocuri de locuit, fostul cinematograf Moscova, bănci, farmacii, magazine, restaurante, hoteluri, care dimpreună formează astăzi ansamblul edilitar al Bulevardului Gr. Vieru. De renumita piaţă ne mai aminteşte astăzi denumirea unei străzi din această zonă –str. Piaţa Veche.
Str. Alba-Iulia. Este situată în sectorul Buiucani (cartierul Buiucanii Noi), între Şoseaua Balcani şi Piaţa Unirii Principatelor de la intersecţia cu str. I. Creangă. S-a format odată cu construcţia blocurilor de locuit cu multe etaje, pe locurile virane şi terenurile agricole din această zonă.
Anterior s-a numit str. Buiucanii Noi (până în 1970) şi Bd. F. Engels (până în 1991). Aici se află blocurile fostei Uzinei de TelevizoareAlfa, Complexul Comercial, biserica Sf. Apostol Petru şi Pavel. Actuala denumire este un toponim comemorativ, care evocă numele oraşului de rezonanţă istoricăAlba-Iulia (România), fostă aşezare dacică şi oraş roman (Apulum) la începutul mileniului întâi. La Alba-Iulia, în anul 1600, Mihai Viteazul s-a proclamat „domn al Ţarii Româneşti, al Transilvaniei şi a toată ţara Moldovei”, ca la 1 decembrie 1918 marea adunare populară să consfinţească cea de a doua Unire a Principatelor Româneşti. Recent această stradă a fost reconstruită şi reamenajată.
Str. Albişoara. Se află în partea de jos a oraşului (sectorul Râşcani), cuprinsă între str. Mihai Viteazul şi rondul de la intersecţia bulevardelor D. Cantemir şi C. Negruzzi, urmând pe dreapta cursul râului Bâc (lungimea 3,8 km). A luat fiinţă în urma reconstrucţiei zonei urbane din valea Bâcului, odată cu edificarea blocurilor de locuit cu multe etaje şi a clădirilor pentru instituţiile administrative şi publice. Până în 1990 a purtat numele Naberejnaia, porţiunea de la nord-vest de fostul Bd. Renaşterii, şi Ch. Iliaşenco,cea de la sud de acest bulevard. Pe vremuri era un drum de ţară care trecea prin târgul Chişinăului, făcând legătura cu alte drumuri şi şleahuri şi care se împreunau la barierele de alta dată ale oraşului -Tighina, Hânceşti, Sculeni, Orhei. Numele Albişoara este un toponim istoric, menţionat documentar în 1436 cu forma Fântâna lui Acbaş (Albaş), referindu-se la un izvor sau fântână din partea locului. Dintr-un act domnesc din 1466 aflăm ca i se confirmă lui Vlaicu pârcălab „credincios şi cinstit boier… o selişte la Chişinău, la Fântâna Albişoara”. Această fântână s-ar fi aflat pe valea Bâcului, în preajma izvorului dintâi al Chişinăului. Denumirea reprezintă un diminutiv al antroponimului Albaş, cu sufixul-işoara, sau o formaţie toponimică pe baza adjectivuluialb din presupusa formă iniţială a numelui topicFântâna Albă, interpretată şi redată de pisarii documentelor slave ca Albaşeva kriniţea.
Str. Alexandru cel Bun. Arteră urbană în sectorul Râşcani, cuprinsă între străzile perpendiculare S. Lazo şi Ismail, în trecut ultima uliţă a fostului târg Chişinău, la vest de care s-a început construcţia planificată a „noului” oraş. A avut mai multe denumiri: str. Haralampievskaiaşi Zolotaia (sec. XIX),str. 27 Martie 1918 (1924-1944), str. Ştefan cel Mare (până în 1990). Este intersectată de străzile Sfatul Ţării, M. Cebotari, G. Bănulescu-Bodoni, A. Puşkin, G. Coşbuc, V. Alecsandri, Armenească, Bulgară, Tighina. Majoritatea clădirilor de pe această stradă sunt case de locuit, cu 1 şi 2 etaje, ridicate în sec. al XlX-lea. Denumirea actuală evocă numele lui Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432), care pe căi diplomatice şi militare a consolidat statul feudal, prin reorganizarea cancelariei domneşti şi întărirea armatei, prin paza şi fortificarea hotarelor ţării, prin relaţii prieteneşti şi susţinere reciprocă cu vecinii.
Str. Armenească. Se află în partea centrală a oraşului, între străzile A. Mateevici şi Cojocarilor, având lungimea de 1,8 km. A fost numită astfel la începutul sec. al XlX-lea după aşa-zisa Curte Armenească, teren prevăzut pentru reşedinţa episcopului armenilor din Basarabia, administrat de Mănăstirea Ecimiadzin din Erevan. Acest teritoriu cuprindea două cartiere alăturate, fiind mărginit de actualele străzi Armenească, 31 August 1989, Tighina şi Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Majoritatea populaţiei din această zonă o alcătuiau negustorii şi meseriaşii armeni. în primele decenii ale sec. al XlX-lea, la Chişinău locuiau 113 familii de armeni. Pe la 1858 în Basarabia trăiau 2 725 armeni, dintre care 1 082 în judeţul Chişinău. Planurile oraşului vechi consemnau această zonă cu denumirea ruseascăArmeanskoiepodvorie („Curtea armenească”). În a doua jumătate a veac. al XlX-lea, reşedinţa episcopului, împreună cu multe case ale coloniştilor armeni, au fost mistuite de un incendiu, terenul rămânând viran multă vreme. Din vechile clădiri s-au păstrat până astăzi doar unele, acum fiind dominate de noile blocuri de locuit cu multe etaje, de edificiile întreprinderilor industriale şi ale instituţiilor administrative şi publice.
Str. 31 August 1989. Astfel se numeşte una dintre arterele urbane centrale, situată între străzile Mihai Viteazul şi Ciufiea, cu lungimea de aproximativ 3 km. A luat fiinţă prin anii 1920-1930, denumită iniţial după regimentul Kievskii al armatei ruse, dislocat la periferia fostului târg Chişinău. Primele edificii reprezentau case de locuit ale nobilimii locale, blocuri administrative şi clădiri ale unor instituţii de învăţământ: Gimnaziul de Băieţi nr. 1, Seminarul Teologic, Gimnaziul de Fete Principesa Dadiani, Biserica grecească, azi Biserica Sf. Mare Mucenic Pantelimonş.a. între străzile de altă dată Kievskaiaşi Moskovskaia (azi Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt) au fost amenajate parcuri, scuaruri, pieţe: Grădina Publică Orăşenească (actualmente Grădina Publica Ştefan cel Mare şi Sfânt), Scuarul Mitropoliei, Piaţa Biserica Ciuflea. Pe această stradă se află acum Casa Scriitorilor, Muzeul de Arheologie, Biblioteca Naţională, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Muzeul Naţional de Arte, Policlinica Asociaţiei curativ-sanatoriale, Centrul consultativ diagnostic, Liceul teoretic „Minerva” ş.a. Denumirea actuală a străzii evocă unul dintre remarcabilele evenimente din spaţiul românesc de la est de Prut – 31 august 1989, ziua când au fost consfinţite prin lege statalitatea limbii române pe teritoriul Republicii Moldova şi revenirea ei la grafia latină.
Str. A. Bernardazzi. Este situată în sectorul Centru, între str. A. Puşkin şi str. Ismail, paralelă străzilor învecinate M. Kogălniceanu şi A. Mateevici. S-a format după 1830, astăzi având case din sec. XIX şi XX. A fost denumită iniţial str. Kuznecinaia, după breasla fierarilor din vechiul oraş (rus. kuzneţ„fierar”). Ulterior a purtat şi alte nume: str. B.P. Hasdeu (1918- 1924), str. I. Heliade Râdulescu (1924-1940), apoi din nou str. Kuznecinaia, precum şi str. Fierarilor,aceasta fiind varianta tradusă a denumirii ruseşti (1944-1981). Cu numele actual a fost desemnată în 1981 în legătură cu aniversarea a 150 de ani de la naşterea lui Alexander Bernardazzi (1831-1907), arhitect-şef al Chişinăului între anii 1856 şi 1878.
Str. A. Mateevici. Se află în sectoarele Centru şi Buiucani, între str. C. Stere şi str. Ismail, având lungimea de 2,3 km. Constituia limita de vest a urbei de altădată, după care urmau viile, livezile şi grădinile orăşenilor şi ale locuitorilor din suburbii. În această zonă îşi construiau vile şi conace reprezentanţii aristocraţiei, dintre care unele s-au păstrat până astăzi: un fost conac, azi Ambasada Turciei (nr. 61), vila Trapani, apoi Oficiul Stării Civile (nr. 74), o casă de locuit, azi Ambasada SUA (nr. 101/103), vila D. Teodosiu (nr. 119), înzestrată cu elemente arhitecturale specifice romantismului naţional ş.a. Pe această stradă, la intersecţia cu str. G. Bănulescu-Bodoni, în 1892 a fost construit Castelul de Apă, care, printr-un sistem de conducte, distribuia apa potabilă în instituţiile de stat şi casele locuitorilor, azi sediul Muzeului de Istorie a Chişinăului (nr. 60 A). Aici se aflau mai multe şcoli şi aşezăminte publice: Şcoala Pedagogică a Zemstvei (nr. 15), Gimnaziul de Fete, clădirea de mai târziu a Liceului Alexandru Donici (nr. 85/87), Gimnaziul de Băieţi nr. 3, care din 1934 a găzduit Facultatea de Agronomie a Universităţii din Iaşi, iar din 1945 – Institutul Agricol, azi – un bloc de studii al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (nr. 111), clădire în care, la şedinţa Sfatului Ţării din 27 martie/3 aprilie 1918, s-a votat Unirea Basarabiei cu România. Strada poartă numele lui Alexei Mateevici (1888-1917), poet, publicist, teolog, autorul uneia dintre cele mai frumoase poezii dedicate graiului matern – Limba noastră.La Chişinău scriitorul şi-a făcut studiile şi a activat ca profesor la Seminarul Teologic. între anii 1915 şi 1917a locuit în casa cu nr. 33 de pe această stradă.
Str. B. P. Hasdeu. Denumită iniţial Kaţikovskaia(începutul sec. XIX – 1924), apoi B. P. Hasdeu(1924-1944) şi O. Koşevoi(1944-1992). Este una dintre cele mai vechi străzi, situată în zona istorică a oraşului, între stradela Grecească şi str. Petru Rareş. Şi-a luat numele dintâi de la Mihalache Caţica (1779-1858), negustor şi fost vistier al ţinutului Orhei (1818-1821), căruia îi aparţinea aici o casă-conac ce s-a păstrat până în zilele noastre (str. B. P. Hasdeu, nr. 2). în această casă până în 1822 a activat Loja Masonică Ovidiu. Acum aici se află Editura Litera,devenită cunoscută prin editarea şi difuzarea cărţilor de popularitate (enciclopedii, studii, dicţionare etc.), a ediţiilor din colecţiileBiblioteca şcolarului, Biblioteca de aur, Cele mai frumoase poveştiş.a. Scuarul din faţa casei găzduieşte monumentul lui Mihail Orlov (1788-1842), decembrist, general-maior al armatei ruse, unul dintre organizatorii Lojii Francmasonilor din Chişinău. În acelaşi cartier, la intersecţia străzilor B. P. Hasdeu şi Buna Vestire, se află Biserica Buna Vestire, construită din piatră pe locul alteia din sec. al XVIII-lea. Actuala denumire a străzii evocă numele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907), istoric şi scriitor român, lingvist, folclorist, una dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii noastre din sec. al XlX-lea. La Chişinău B. P. Hasdeu a locuit în anii 1851-1854, şi-a făcut studiile la Gimnaziul de Băieţi nr. 1. în fostul sediu al gimnaziului astăzi se află Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu.
Str. A. Puşkin. Cunoscută în trecut cu denumirile:Gubernskaia şi Arhireiskaia(sec. XIX), Puşkina (1899-1924),Regele Carol I (1924-1944), Puşkina(cu varianta adaptată în limba română str. Puşkin,după 1994). Este una dintre arterele centrale ale oraşului, situată în sectoarele Centru şi Râşcani, între străzile A. Mateevici şi Albişoara. A luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XlX-lea, odată cu constricţia planificată a cartierelor adiacente magistralei principale Moskovskaia (aziBd. Ştefan cel Mare şi Sfânt). Era o stradă cu edificii ale instituţiilor de învăţământ şi aşezămintelor diriguitoare regionale şi guberniale, cu case mari din piatră ale orăşenilor înstăriţi (funcţionari, moşieri, industriaşi, negustori), între care Direcţia Cârmuirii Guberniale, Casa Eparhială, Gimnaziul de Fete, fondat de Zemstva basarabeană, cu Capela Sf Mucenic Teodor-Tiron (azi Biserica Sf. Cuvioasa Teodora de la Sihla, nr.20 A), Gimnaziul de Fete, fondat de principesa N. Dadiani, Gimnaziul Real de Băieţi, casele N. Semigradov (nr. 17), L. Tumarkin (nr. 1!), S. Boguş (nr. 18) ş.a. Pe această stradă se află astăzi Universitatea de Stat, Liceul Român-Francez Gh. Asachi, Casa Presei, Palatul Naţional, Casa Guvernului, Magazinul universal pentru copii „Gemenii”ş.a. Cu actualul nume strada a fost desemnată în 1899, când a fost marcată cea de-a 100-a aniversare a naşterii poetului rus Aleksandr Puşkin. Aflat în exil la Chişinău (1820-1823), A. Puşkin a locuit în casa negustorului I. Naumov (azi Casa-muzeu A. S. Puşkin), în casa boierului Donici, dată în folosinţă generalului I. Inzov (ruinată în urma cutremurelor de pământ din iulie şi noiembrie 1821). Aici marele exilat a scris circa 100 de opere literare, între care şi poemelePrizonierul din Caucaz, Fraţii haiduci, Gavriliada ş.a. La Chişinău poetul a avut întâlniri cu scriitorii C. Stamati şi C. Negruzzi, care i-au fost şi primii traducători ai operelor sale în limba română.
Str. Bucureşti. Este una dintre străzile centrale ale oraşului, situată între Parcul Dendrariuşi Piaţa Ovidiu, având lungimea aproximativ de 3 km. A luat fiinţă în prima jumătate a sec. al XlX-lea şi a purtat în trecut mai multe denumiri: Podol’skaia, Imperatora Nicolaia II (sec. XIX), Ion C. Brătianu(1918-1924), Bucureşti(1924-1944), apoi iarăşi Podol’skaia(1944-1970) şi până odinioară Iskra(1970-1990). Aici îşi construiau case de obicei orăşenii înstăriţi: nobilii locali, funcţionarii de stat, negustorii. Pe această stradă au locuit moşierul N. Semigradov, pedagogul şi lingvistul Iacob Hâncu (Ghinculov; 1800-1870), notarul Pisarjevski, în familia căruia s-a născut Lev Pisarjevski (1871-1938), chimist şi fizician, academician, apoi, mai târziu, şi pictorul A. Plămădeală (1888-1940), artistul plastic Moisei Gamburd (1903-1954) ş.a. Aici sunt amplasate acum ambasadele mai multor ţări, sediile unor partide. La actuala denumire s-a revenit conform principiului tradiţional-istoric în urbonimia Chişinăului, Bucureşti fiind capitala României.
Str. Columna. Se află în zona centrală a oraşului şi marchează limita dintre sectoarele Centru şi Râşcani, de la str. Ciuflea până la str. Ion Creangă. Este strada cu care a început construcţia planificată a „noului oraş” în primele decenii ale sec. al XlX-lea. A purtat mai multe denumiri:Kauşanskaia, pentru că avea ieşire spre Bariera Căuşeni (Tighina, sec. XIX), Nikolaevskaia(sfârşitul sec. XIX-1924), str. Ştefan cel Mare(1924-1944), Frunzenskaia (1944-1992),str. D. Cantemir (până în 1993). Cândva pe această stradă se aflau cele mai multe hoteluri, prăvălii, cârciumi. Era şi cea mai aglomerată de precupeţi şi cumpărători, fiind parcursă de care, birje, căleşti. Pe de o parte şi de alta a străzii se înălţau edificii cu două şi cu trei niveluri: casa guvernatorului regiunii, casele funcţionarilor publici, clădirile unor instituţii administrative, şcoli. Pe această stradă, la începutul veacului al XX-lea, a fost instalată şi o linie de tramvai. Prin anii 1960-1970 au apărut şi primele blocuri de locuit moderne, cu câte 5-8 etaje. A fost creat şi un centru industrial în capătul ei de nord-vest, aici fiind amplasate Uzina de Tractoare, Fabrica de Pâine nr. 1, Fabrica de Bomboane Bucuriaş.a. Actuala denumire a străzii reprezintă un toponim comemorativ, amintindu-ne de renumita Columnă a lui Traian, un monument istoric în centrul Romei, ridicat în anul 113 în cinstea victoriei oştirilor romane asupra dacilor. Astăzi strada se află în plină reconstrucţie.
Str. Ion Creangă. Se află în sectorul Buiucani, fiind cuprinsă între zona industrială din valea Bâcului şi rondul din capătul străzii Vasile Lupu. Are lungimea de aproximativ 3,5 km. La două mari intersecţii se află PiaţaD. Cantemir şi Piaţa Unirii Principatelor. A purtat iniţial denumirea str. Sculeni (până în 1970), apoi ul. Cernăşevskogo, cu varianta adaptată în limba română str. Cernăşevski(până în 1990). Reprezenta un drum care lega între ele suburbiile Buiucanii Vechi, Buiucanii Noi şi Sculeni. Şi-a căpătat aspectul contemporan începând cu anii 1950-1960, când se construiesc aici primele blocuri de locuit cu 4-5 etaje. După 1970 apar şi edificii cu câte 9 şi 15 etaje. Pe această stradă şi în vecinătatea ei se află Parcul Dendrariu, Universitatea Pedagogică Ion Creangă,Cinematograful Flacăra, Biblioteca de informaţie tehnico-ştiinţifică, Piaţa alimentară Buiucani,librării, magazine de mărfuri industriale şi produse alimentare. Denumirea actuală a străzii evocă numele lui Ion Creangă (1839-1889), scriitor clasic român, autorul celebrelor povestiri şi poveşti Amintiri din copilărie, Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Povestea lui Harap Alb ş.a.
Str. Ismail. Traversează porţiuni ale sectoarelor Centru, Râşcani şi Ciocana, fiind cuprinsă între str. A. Bernardazzi la sud-vest şi intersecţia străzilor Tudor Vladimirescu şi Uzinelor la nord-est. Are lungimea de aproximativ 2,5 km. Denumirile mai vechi:Izmail’skaia (sec. XIX-1924), str Albert Thomas (1924-1939), str. Mareşal Antonescu (1939-1944), Izmail’skaia(1944-1991), str. Ismail (din 1991). Denumirea actuală, identică cu cea iniţială, evocă o realitate istorică din trecutul urbei noastre – pe aici trecea vechiul drum, care lega târgul Chişinăului cu oraşul Ismail şi cu alte centre comerciale din sudul Basarabiei, numit pe atunci Şleahul Hănceştilor, dar şi alIsmailului, şi al Renilor. În capătul de sus al străzii, în zona CinematografuluiGaudeamus, se afla Bariera Hânceşti, iar în cel de jos, la intersecţia cu str. Albişoara – Bariera Vadul lui Vodă, denumită şi aTighinei. Din fondul edilitar vechi s-au păstrat până astăzi câteva case de locuit, clădirea uneia dintre primele şcoli de meserii, ulterior Şcoala de Meserii nr. 1. Pe locul unui medean, altădată Piaţa Oborului, în perioada postbelică s-a construit Stadionul Central (inaugurat în 1952). Apoi au apărut câteva case noi de locuit, cu câte 2-3 etaje, la intersecţia cu str. Mitropolit Varlaam, iar mai târziu blocurile locative din partea de jos, cu câte 8-9-15 etaje, precum şi edificiile unor instituţii publice şi centre comerciale. În 1968, peste râul Bâc şi peste calea ferată, a fost construit un viaduct, prin care s-a legat centrul oraşului cu sectorul Ciocana. La extremitatea de nord-est a străzii s-a creat cu timpul un centru industrial, care înglobează câteva întreprinderi: Fabrica de Piele, Combinatul de Tutun, Autoservice ş.a.
Str. Maria Cebotari. Arteră centrală latitudională, cuprinsă între străzile A. Mateevici şi Alexandru cel Bun, având lungimea de aproximativ 1,3 km. Anterior a purtat câteva denumiri: Buiukanskaia(sec. XIX), Haruzino (începutul sec. XX),str. Cuza-Vodă (1924— 1944), Gor ‘kogo (1944-1990). A fost una dintre cele mai tihnite străzi din oraş, de altfel ca şi în zilele noastre. O alcătuiau casele de arhitectură elevată, având curţi cu grădini şi palisadnice bine îngrijite. În aceasta stradă se află edificii ale unor importante instituţii oficiale, centre de cultură şi cu destinaţie publică: Parlamentul şi Preşedinţia Republicii, Teatrul Naţional de Operă şi Balet, Palatul Republicii, HotelulCodru, Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt etc. Şi denumirea străzii, prin semnificaţia sa onimică, este potrivită zonei, ea evocând numele distinsei cântăreţe de operă Maria Cebotari (1910-1949), originară din Chişinău, soprană lirico- dramatică de primă valoare care a evoluat la Chişinău şi pe scenele multor teatre din lume: Bucureşti, Paris, Berlin, Dresden, Viena etc.
Str. Mihai Eminescu. Străbate centrul oraşului de la sud-vest spre nord-est, de la str. A. Mateevici până la str. Alexandru cel Bun, având lungimea de aproximativ 1,5 km. Datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind cunoscută în trecut cu denumirile: Mihailovskaia(până în 1918), Mihai Viteazul(1918-1944), Komsomolskaia(1944-1990). Aici se impun prin compoziţia şi elementele lor de veche arhitectură unele dintre clădirile de menire socială şi imobilele particulare de altădată: Direcţia averilor mănăstireşti de peste hotare, fosta Şcoală primară Florica Niţă, azi Gimnaziul ucrainean M. Koţiubinski (nr. 54), blocul de studii al Şcolii nr. 15 (nr. 34), edificiul cu 3 etaje al unui fost hotel (nr. 50), casa de locuit nr. 19 (arhitect A. Bernardazzi) ş.a. Actualmente pe această stradă se află Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Filarmonica Naţională Serghei Lunchevici, Teatrul Satiricus I. L. Caragiale, Centrul Cultural Odeon,librării, magazine, cafenele. Actuala denumire înveşniceşte în nomenclatura noastră topică numele marelui poet român Mihai Eminescu (1850-1889), unul dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii universale.
Str. Mihai Viteazul. Se află în zona de nord-vest a oraşului, cuprinsă între străzile A. Şciusev şi Petricani, având lungimea de aproximativ 1,5 km. A luat fiinţă prin anii ’30 ai secolului al XlX-lea, constituind un fragment al Şleahului Orheiului, de unde şi denumirea ulicioarei de altădată –Orgheevskaia, apoi str. Orhei.Dintre vechile clădiri s-au păstrat până astăzi doar câteva case de locuit, blocurile Spitalului Clinic de Boli Infecţioase T. Ciorbă şi ale Universităţii de Medicină şi FarmacieN. Testimiţeanu de la intersecţia cu Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, precum şi cele ale fostului Depou de Tramvaie al unei Societăţi belgiene. În ultimele 3-4 decenii ale secolului trecut, aici a luat fiinţă şi un centru industrial: Uzina de Tractoare, Fabrica de Bomboane Bucuriaş.a. În 1974 a fost construit viaductul peste râul Bâc şi peste calea ferată, precum şi edificiul Preturii sectorului Buiucani. Denumirea actuală a străzii reînvie în imagine figura marelui voievod Mihai Viteazul, luminat şi vrednic conducător de stat, domn al naţiunii române unite (1600), temerar erou al luptelor antiotomane. „De la 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea fară uriaşa lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicată spre cerul dreptăţii, fară chipul lui de curată şi desăvârşită poezie tragică” (N. Iorga).
Str. Mitropolit Dosoftei. Se află în sectorul Buiucani, între Scuarul Catedralei şi Piaţa D. Cantemir, având aproximativ 1,5 km. Datează din anii 20-30 ai secolului al XlX-lea, pe parcursul timpului purtând mai multe denumiri: Costinaia (sec. XIX), Schmidtovskaia (începutul sec. XX-1918), str. CarolSchmidt(1918-1944), Stalingradskaia(1944-1961), 25-go Okteabrea (1961-1990). Reprezintă segmentul de nord al vechii străzi Gostinaia, care îşi avea începutul în apropierea actualei Pieţe C. Negruzzi,numele luându-şi-l de la hala de altădată, botezată în limbajul oficialităţilor ruse Gostinăi Dvor (azi Piaţa Centrală Agroalimentară). Din fondul edilitar istoric s-au păstrat mai multe case de locuit, clădiri ale unor vechi instituţii administrative, magazine. Aici se află în prezent Şcoala pentru elevii feroviarilor, Biserica Romano-catolică Providenţa Divină,Societatea de cultură evreiască ş.a. Urbonimicul comemorează numele Iui Dosoftei (1624-1693), cărturar român, poet, traducător de cărţi, teolog, mitropolit al Moldovei.
Str. Mitropolit Petru Movilă. Este situată în zona centrală a oraşului (sectorul Buiucani), între străzile A. Şciusev şi Columna, cu lungimea de aproximativ 1 km. În vechile planuri ale urbei apare cu denumirile:Moghiliovskaia (sec. XIX-1918), str. Paul Dicescu (1918-1924), str. Petru Movilă (1924-1944), ul. Berzarina (1944-1990). Datează din primele decenii ale secolului al XlX-lea. Cele dintâi clădiri reprezentau, în fond, case de locuit cu câte un etaj. Mai târziu au apărut şi clădiri ale unor importante instituţii: Gimnaziul Comercial, azi Şcoala nr. 2, Direcţia Fiscală, azi unul din blocurile de studii ale Universităţii Tehnice ş.a. în capătul de sus al străzii rămase la început un loc viran, care a fost reamenajat apoi într-o piaţă –Piaţa Nemţească, unde după război a fost construit un complex sportiv, transformat mai târziu în Stadionul Dinamo.Prin anii 1960-1970 au fost înălţate pe această stradă clădiri moderne cu multe etaje: Casa Scriitorilor, Casa Editurilor, Combinatul Poligrafic, Magazinul specializat Bucuria ş.a. Poartă numele mitropolitului Petru Movilă (1595-1646), personalitate proeminentă în istoria culturii Moldovei, Ucrainei şi Rusiei, fondator de şcoli şi reformator al religiei ortodoxe, autor şi editor de cărţi.
Str. Mitropolit Varlaam. Reprezintă fragmentul sudic al vechii străzi Gostinaia, situată în sectorul Centru, între Scuarul Catedralei şi Piaţa C.Negruzzi, având lungimea de aproximativ 1,7 km. Fragmentul nordic poartă astăzi numele str. Mitropolit Dosoftei. A fost una dintre primele străzi de la care s-a început construcţia „noului oraş”, prevăzută de planul edilitar al Chişinăului din 1834. în partea ei centrală şi-au construit case comercianţii, funcţionarii de stat, orăşenii înstăriţi. Pe la periferii se găseau mai multe prăvălii, dughene, cârciumi. între timp, s-au construit şi edificii importante: Şcoala de Contabilitate, o grădiniţă de copii, Circul, transformat apoi în CinematografulExpres, azi Filarmonica Naţională, Sinagoga Mare, renovată şi reamenajată în Teatrul Dramatic Rus A. Cehovş.a. Astăzi pe această stradă sunt amplasate multe centre comerciale, inclusiv Piaţa Centrală Agroalimentară, numită la început Gostinâi Dvor („hală, bazar”), de unde şi-a luat numele iniţial strada – Gostinaia. Pe laterala de est, vizavi de piaţă, se află Autogara Centrală, unde pe un loc din preajmă se afla în trecut un han (Zaezjii Dvor)pentru negustori, cărăuşi, călători. Pe parcursul timpului strada a purtat şi alte denumiri: Schmidtovskaia(sfârşitul sec. XIX-1918), str. Carol Schmidt (1918-1944),Stalingradskaia (1944-1961), 25-go Okteabrea (1961 -1990). Actualul urbonimic evocă numele unei eminente personalităţi în istoria culturii româneşti – Varlaam (1590-1671), scriitor, traducător de cărţi religioase, mitropolit al Moldovei (1632-1653).
Str. Mihail Kogălniceanu. Este situată în sectoarele Centru şi Buiucani, între str. C. Stere şi str. L. Tolstoi, având lungimea de 2,2 km. Denumirile mai vechi: Reniiskaia (sec. XIX), Pirogova (sfârşitul sec. XIX-1924),M. Kogălniceanu (1924-1944), Pirogova(1944-1990), apoi M. Kogălniceanu (din 1990). A luat fiinţă în prima jumătate a secolului al XlX-lea şi păstrează până astăzi multe dintre clădirile fondului edilitar istoric: casele de locuit aparţinând negustorului I. Antonov (nr. 49), construită în 1896 pe locul alteia mai vechi (din 1843), proprietarului E. Tulcinski (nr. 69), comerciantului S. Şur (nr. 39), mai târziu sediul Şcolii de Desen (1919) şi al Societăţii Basarabene de Arte (1921), cunoscută apoi cu denumirea Şcoala de Arte Frumoase, condusă de sculptorul A. Plămădeală ş.a. Pe această stradă se află astăzi Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (nr. 82), Muzeul de Pedagogie (nr. 60), Universitatea de Stat (Facultăţile de Litere, de Limbi şi Literaturi Străine ş.a., nr.49), Casa limbii române „Nichita Stănescu” (nr. 90), Societatea Limba noastră cea română (nr. 52) ş.a. Denumirea străzii evocă numele lui Mihail Kogălniceanu (1817-1891), om politic, istoric, cercetător literar, scriitor. A vizitat de mai multe ori Basarabia şi oraşul Chişinău.
Str. Nicolae Iorga. Este situată în centrul oraşului, cuprinsă între str. A. Mateevici şi Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt, având lungimea de aproximativ 0,6 km. Anterior a fost denumită Iasskaia(sec. XIX), Jukovskogo(sfârşitul sec. XIX-1924), str. ArmândCălinescu (1924-1931),str. Nicolae Iorga (1931-1939), str. Iaşi (1939-1944). Aceste nume se refereau şi la partea de nord-est a străzii, denumită astăzi str. Tricolorului.încununa fragmentul de sus al străzii semeaţa clădire a fostului Azil pentru bătrâni, fondat de principesa Eufrosinia (Krupenski) Veazemskaia, azi unul din blocurile Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (nr. 87). La intersecţia cu str. A Mateevici a fost construită Şcoala Populară Orăşenească nr. 2. în clădirea de azi a Centrului Naţional de Creaţie Populară (nr. 15) activa Gimnaziul de Băieţi nr. 2. Aici se disting prin arhitectura lor veche şi multe imobile particulare de altădată: casa medicului S. Kirkorov, azi sediul Partidului Popular Creştin Democrat (nr. 5), casa G. Nazarov (nr. 12), casele de locuit nr. 13,20,21,24 ş.a. Prin anii 1960-1970 pe această stradă apar noi blocuri de locuit cu câte 4-5-7 etaje, precum şi unele edificii de menire socială. Actuala denumire a străzii reprezintă un toponim comemorativ, care evocă numele eminentului savant Nicolae Iorga (1871-1940), istoric, scriitor, publicist, membru a numeroase academii din străinătate. Bustul marelui om de ştiinţă a fost instalat în axa aceleiaşi străzi.
Str. Sfatul Ţării. Se află în zona centrală a oraşului (sectorul Buiucani), între străzile A. Mateevici şi Sf. Andrei, cu lungimea de aproximativ 1,4 km. Datează din primele decenii ale secolului al XlX-lea, pe parcursul timpului purtând mai multe denumiri:Meşceanskaia (sec. XIX),Golenişceva – Kutuzova (sfârşitul sec. XIX-1918),str. Unirii (fragmentul din sus de Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 1918-1944) şi str. VI. Hertza(fragmentul de jos, 1918-1944), Miciurina(1944-1990). Era formată în mare parte din case de locuit, vile şi conace de tip urban, care aparţineau reprezentanţilor aristocraţiei locale (rus.meşceanskii „de mic-burghez”, meşceanin„mic-burghez”, „aristocrat”). În urma reconstrucţie străzii din ultimele decenii, aici au apărut numeroase edificii moderne, blocuri de locuit şi clădiri cu destinaţie socială şi administrativă: sediile Preşedinţiei şi Parlamentului, Ministerului Justiţiei, Teatrului Ginta Latină şi Hotelului Daciaş.a. A fost denumită în memoria primului Parlament basarabean Sfatul Ţării, creat la 20 octombrie 1917, care a proclamat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti (2 decembrie 1917) şi, prin votare în organul suprem legislativ, a adoptat Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România (27 martie/3 aprilie 1918).
Str. Tighina. Principală arteră urbană, cu direcţie latitudională, situată între străzile A. Mateevici şi Avram Iancu, având lungimea de aproximativ 1,5 km. A luat fiinţă prin anii ’20-’30 ai secolului al XlX-lea, fiind formată la început din case de locuit cu câte 1-2 etaje, tot felul de prăvălii, depozite, beciuri. Autorităţile ruse au denumit-oBenderskaia, probabil în amintirea victoriilor armatei ruse asupra turcilor în bătăliile de cucerire a cetăţii Benderului în sec. XVIII-XIX. Apoi a purtat denumirile: str. Tighina(1924-1934), str. I. G. Duca (1934- 1944) şi din nou Benderskaia(1944-1990). în 1991 s-a revenit la numele Tighina,acesta fiind motivat de faptul că în trecut strada ducea spre Bariera Tighina (Vadul lui Vodă) de la marginea de sud-est a târgului Chişinău. în cartierul de pe laterala nordică a străzii, cuprins între actualele străzi Tighina, 31 August 1989, Armenească şi Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, se afla Curtea Armenească destinată reşedinţei episcopului armenilor din Basarabia. Pe locul actualei pieţe agroalimentare se găsea un medean, care a fost transformat apoi în hală, numită în limbajul administraţiei de atunci Gostinăi Dvor şi Krasnăie Readî,aceste denumiri însemnând tot „piaţă, bazar”. Pe laterala sudică, vizavi de actuala autogară, se afla un mare han – Zaezjii Dvor, unde poposeau târgoveţii şi staţionau carele ce aduceau mărfuri şi produse alimentare spre vânzare la pieţele şi iarmaroacele din târg. Pe aceasta stradă a existat şi un portal, edificiu monumental, căruia localnicii îi ziceau Arcul de Triumf. în fosta clădire a şcolii orăşeneşti, apoi sediul Comisariatului Orăşenesc de Poliţie (nr. 5), A. Plămădeală a executat macheta în lut a statuii lui Ştefan cel Mare. Strada şi-a modernizat aspectul începând cu anii 1950-1960, când au fost înălţate primele blocuri locative cu multe etaje, precum şi clădirile unor întreprinderi şi instituţii cu destinaţie socială: Fabrica de Mobilă nr. 1, Fabrica de Tricotaje Steaua, Casa Armatei (fosta Casa Ofiţerilor), Casa Cineaştilor, Hotelul Vierul, Stadionul Central ş.a.
Str. Vasile Alecsandri.Traversează centrul oraşului de la Piaţa P. Halippa până la str. Albişoara, având lungimea de aproximativ 3 km. A purtat mai multe denumiri:Kupeceskaia (sec. XIX), str. General E. Broşteanu (1924-1940),Kotovskogo (1944-1990), str. Hânceşti (până în 1994). A luat fiinţă în prima jumătate a secolului al XlX-lea, primele clădiri reprezentând casele şi prăvăliile negustorilor, de unde şi denumirea iniţială –Kupeceskaia. Această stradă avea ieşire în Şleahul Hânceştilor (azi Şoseaua Hânceşti), de aici şi denumirea intermediarăstr. Hănceşti. Partea de jos era dominată de somptuoasele biserici Sf. Mucenic Haralambie şiînălţarea Domnului. în partea de sus strada se încheia cu Bariera Hânceşti şi Cimitirul Luteran, pe locul căruia a fost construit CinematografulGaudeamus (1960). La intersecţia cu stradela Veronica Miele exista şi o mică piaţă, în mijlocul căreia se înălţa un castel de apă, prima construcţie de acest fel în oraş (1864). Edificiile noi au apărut aici în perioada 1960-1980: Ministerul Sănătăţii, Procuratura sectorului Centru, Direcţia Municipală pentru Comerţ şi Alimentaţie Publică, Ministerul Afacerilor Interne, Compania de Stat Moldenergo, Firma de proiectare Transinform ş.a. Urbonimicul comemorează numele scriitorului clasic român Vasile Alecsandri (1821-1890), poet, prozator, dramaturg, om politic, militant al ideilor paşoptiste.
Str. Vlaicu Pârcălab.Arteră latitudională în centrul oraşului, situată între str. A. Mateevici şi Columna, cu lungimea de aproximativ 1,4 km. A purtat denumirile:Galbinskaia (sec. XIX), str. V. Sinadino (sfârşitul sec. XIX-1924), str. Regina Maria (1924-1944), str. 28 iunie(1944-1990). Păstrează mai multe edificii din secolul al XlX-lea şi de la începutul veacului al XX-lea: Primăria Municipiului Chişinău (1902, arhitecţi M. Elladi şi A. Bernardazzi), Banca Orăşenească, azi Sala cu Orgă (inginer M. Cecheru-Cuş), Biserica Sf. Pantelimon,aparţinea comunităţii greceşti (1891, arhitect A. Bernardazzi, ctitori Ion şi Victor Sinadino), Camera Gubernială de Revizie (nr. 17), Judecătoria Districtului Chişinău (1887), apoi Direcţia Căilor Ferate (nr. 48), case de locuit, între care şi conacul familiei N. Semigradov (nr. 55) ş.a. În perioada postbelică strada a fost în mare parte reconstruită, aici fiind înălţate blocuri locative cu câteva etaje, clădiri ale instituţiilor administrative şi cu destinaţie socială.
Chişinău: Istorie şi actualitate / Ghidul străzilor. – Ch. 2012. – P. 38-53.
Chișinău, orașul meu 
salut, nu mai actializati?
LikeLike