Publicist, poet, militant al mişcării naţionale, оm politic; membru corespondent al Academiei Române.
Pantelimon Halippa s-a născut la 1 august 1883 în satul Cubolta, judeţul Soroca, Basarabia. Şi-a făcut studiile la şcoala primară din satul natal, Şcoala spirituală din Edineţ şi la Seminarul teologic din Chişinău, după absolvirea căruia (1904) se înscrie la facultatea de fizică şi matematică a Universităţii din Dorpat (azi – Tartu, Estonia). Aderă la mişcarea revoluţionară a studenţilor în sprijinul primei revoluţii ruse, pleacă ca delegat al ţărănimei basarabene la Moscova pentru a participa la Congresul Uniunii ţăranilor din toată Rusia, unde, însă, este arestat şi excortat în Basarabia. Sosind la începutul anului 1906 la Chişinău, participă la întrunirile clandestine ale unor cercuri de intelectuali basarabeni, care la început aveau orientări politice diverse. Împreună cu alţi patrioţi ajunge la concluzia că este insuficient de a obţine numai prăbuşirea orânduirii politice a ţarismului, e necesară mobilizarea tuturor forţelor fizice şi spirituale pentru prosperarea neamului. Este unul din fondatorii şi colaboratorii principali ai primului ziar românesc din ţinut „Basarabia”, prin care se propaga ideea şi demnitatea naţională. După închiderea, în martie 1907, a acestei gazete a colaborat la ziarul „Viaţa Basarabiei”, fiind editate doar şase numere.
În toamna anului 1908 pleacă în România, unde se înscrie la facultatea de litere a Universităţii din laşi. Terminându-şi studiile, în anul 1912 revine în Basarabia, unde împreună cu Nicolae Alexandri fondează revista „Cuvântul moldovenesc” (primul număr a apărut în 1913), iar în 1914 şi o gazetă săptămânală cu acelaşi titlu, fiind redactorul publicaţiilor. La constituirea Partidului naţional moldovenesc (1917) este ales secretar. Pe parcursul acestui an a participat aproape la toate manifestările politice de prim rang, la care propune şi obţine aprobarea rezoluţiei privind autonomia Basarabiei. A participat la Congresul ţăranilor din întreaga Rusie, fiind delegat din partea plugarilor basarabeni.
Ca deputat, vicepreşedinte şi preşedinte al Sfatului Ţării a contribuit esenţial la proclamarea autonomiei Basarabiei (2 decembrie 1917), a Republicii Democratice Moldoveneşti independente (24 ianuarie 1918), la unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918). în perioada interbelică Pan Halippa a continuat să participe activ în viaţa politică şi publică. A fost ministru al Basarabiei (1919-1920), deputat şi senator în Parlamentul României (1918-1934). A fondat Universitatea populară din Chişinău (1917), a organizat Conservatorul moldovenesc din capitala ţinutului, a întemeiat Societatea de editură şi librărie “Luceafărul” din Chişinău şi Societatea scriitorilor şi publiciştilor basarabeni (24 martie 1940), a fondat şi a deţinut postul de director al revistei “Viaţa Basarabiei”.
Moştenirea literară a lui Pantelimon Halippa cuprinde peste 280 de poezii şi traduceri, numeroase articole, schiţe şi memorii. A reuşit să editeze doar un singur volum „Flori de pârloagă” (laşi, 1921), prefaţat de Mihail Sadoveanu.
În 1950 este arestat şi închis pentru doi ani la închisoarea Sighet, în 1952 este predat Uniunii Sovietice, unde a fost condamnat la 25 ani de muncă silnică în Siberia, fiind învinuit că este „trădător al ţării sovietice”. După trei ani de detenţie în lagărele staliniste este amnistiat şi revine în România, unde încă doi ani stă la închisoarea Gherla. În perioada totalitarismului comunist în România pledează pentru adevărul istoric despre Basarabia.
La 15 octombrie 1918 Pantelimon Halippa este ales membru corespondent al Academiei Române; în 1948 a fost exclus din rândurile ei; în 1990 – restabilit.
S-a stins din viaţă la 30 aprilie 1979.
Pantelemon Halippa : [publicist, poet, militant al mișcării naționale, om politic]. In: Academicieni din Basarabia şi Transnistria : (a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea) : portr. biobiliogr. Chiținău, 1996, pp. 74-75.
Chișinău, orașul meu 