Scriitor, folclorist, cercetător în diverse domenii ale ştiinţei, membru de onoare al Academiei Române.
Alexandru Hâjdeu s-a născut la 30 noiembrie 1811 în satul Miziurineţ, regiunea Ternopol, Ucraina; ulterior familia s-a statornicit la moşia strămoşească de la Cristineşti, judeţul Hotin. Şi-a făcut studiile la pensionul pentru copii de nobili de pe lângă Seminarul teologic din Chişinău (1822-1828), apoi la facultatea de drept a Universităţii din Harcov (1829-1832). După propriile mărturisiri a audiat cursuri şi la universităţile din Munchen şi Haidelberg.
Din aprilie 1833 şi până în ianuarie 1834 lucrează la Chişinău ca ajutor de revizor în comitetul pentru sprijinirea coloniştilor din sudul Rusiei, apoi în calitate de conţopist în cancelaria guvernatorului civil, după care s-a retras la Cristineşti. În anii 1836-1840 este efor al şcolii judeţene şi al celei lancasteriene din Hotin, străduindu-se să extindă cercul disciplinelor predate în şcoală, să îmbunătăţească condiţiile pentru desfăşurarea procesului instructiv. Aici a rostit renumitele sale discursuri “Amintire despre vechea glorie a Moldovei” (1937) şi “Suvenire de cele trecute, idee de cele de faţă şi arătare de cele viitoare ale Moldovei” (1840). Adresându- se către absolvenţii şcolii judeţene, “fiii nobili ai Ţării Moldovei”, A. Hajdeu menţiona că “fără istorie nu există patrie, iar fără dragoste de istorie nu poate să fie dragoste de patrie”. Evocând un şir de fapte de ordin cultural, o seamă de “oameni mari ai pământului Moldovei”, el inspiră ascultătorilor gândul că “în râvna de a ne lumina, noi nu ne-am lăsat mai jos de alţii, nici în vremile cele mai tulburate a ţării noastre”.
Comparând trecutul şi prezentul, AI. Hajdeu conchide cu o adâncă durere:
“Cu întristat sentiment istoricul Moldovei poate lăsa letopiseţele vremurilor vechi, ca să se întoarcă către veacurile mai târzii, căci îl sfâşie mâhnirea pentru trecuta slavă a patriei noastre, pentru că adevărul mărturisirii în privinţa noastră de astăzi, florile de pe mormântul strămoşilor sunt mai proaspete şi mai frumos se dezvelesc şi mângâie viaţa omenească decât florile din lăcaşul celor ce trăiesc astăzi”.
Ulterior a predat limba şi literatura rusă, logica, statistica şi alte discipline la gimnaziile din Viniţa (1840-1842) şi Kameneţ-Podolsk (1842-1843). În anul 1843 abandonează învăţământul, practicând până la finele vieţii sale avocatura.
Preocupările ştiinţifice ale lui A. Hajdeu sunt foarte variate. Fiind student la Universitatea din Harcov, a făcut parte dintr-un cerc ştiinţific. A tradus şi a publicat în revistele ruse “Vestnic Evropî”, “Telescop” şi “Molva” o serie de cântece populare moldoveneşti şi valahe, însoţându-le cu bogate comentarii de ordin istorico-literar şi etnografic. Lui îi aparţine prioritatea în propagarea folclorului moldovenesc în presa rusă.
O sursă valoroasă referitoare la viaţa spirituală din Basarabia anilor 20-30 ai secolului al XlX-lea prezintă lucrarea “Literaţii basarabeni” (1835), care conţine informaţii inedite sau puţin cunoscute despre C.Stamati, A. Donici, la. Ghinculov (I. Hâncu) şi alţi autori, precum şi succinte caracterizări ale scrierilor lor.
O preocupare de mai mulţi ani a lui A. Hajdeu a constituit- o studierea şi propagarea moştenirii filozofului şi poetului iluminist ucrainean G.Scovoroda, trecut sub tăcere de oficialităţile timpului. La acest capitol a publicat lucrările “Socrate şi Scovoroda” (Odeskii vestnic, 1833), “Grigorii Varsava Scovoroda” (Telescop, 1835), iar studiul “Problema timpului nostru”, scris în 1842, a fost publicat abia în 1938. Ultimul studiu constituie principala lucrare filozofică a iui Hajdeu, în care el meditează asupra obiectului istoriei, asupra rolului maselor populare şi al personalităţilor în dezvoltarea societăţii umane, asupra rolului culturii în societate, etc. Încercarea lui Hajdeu de a edita scrierile lui Scovoroda în 7 volume, ultimul cuprinzând studiul său “Scovoroda în societatea contemporană”, nu s-a realizat.
Era preocupat şi de elaborarea “Istoriei neamului slav”. În vederea realizării acestei lucrări a studiat şi a tradus în ruseşte o serie de surse şi tratate de jurisprudenţă, istorie, lingvistică, precum şi “Istoria legislaţiilor slave”, în patru volume, a savantului polonez V.A. Maţeiovski, pe care intenţiona s-o editeze, anexând la ea şi două volume de monumente ale legislaţiilor diferitelor popoare, intenţie care, de asemenea, n-a fost realizată.
A. Hajdeu era un bun cunoscător al cronicilor moldoveneşti, care i-au slujit drept izvor de inspiraţie pentru multe din scrierile sale. Nefiind editate, cronicele moldoveneşti în primele decenii ale secolului al XlX-lea continuau să circule în manuscrise. E semnificativă în această privinţă dorinţa lui Hajdeu, exprimată în 1837, de a traduce în limba rusă Letopiseţul lui I.Neculce, a cărui copie de manuscris se afla la consilierul de stat Ion M.Sturdza în târguşorul Novoseliţa, judeţul Hotin. Însă şi această intenţie a rămas nerealizată.
Preocupările lui A. Hajdeu în domeniul biologiei erau orientate spre elaborarea unui studiu “Flora Basarabiei”, care în 1835 se afla în stadiu de finisare şi de soarta căruia nu se ştie nimic. A publicat doar în Buletinul Societăţii Agricole din Sudul Rusiei (1836), membru corespondent al căreia a fost ales în 1835, articolul “Cu privire la întocmirea clasificării idiomatice a plantelor ce cresc liber şi a celor cultivate în regiunea Basarabia”, unde menţionează importanţa studierii denumirilor populare ale plantelor.
Erudiţia enciclopedică şi interesele ştiinţifice variate ale lui A. Hajdeu i-au permis iui C. Stamati să-l considere drept “un alt Cantemir“.
La 23 aprilie 1866 a fost desemnat ca membru fondator al Academiei Române, ulterior, în 1869, fiind ales membru de onoare.
A murit la 9 noiembrie 1872.
Alexandru Hajdeu : [scriitor, folclorist, cercetător în diverse domenii ale științei]. In: Academicieni din Basarabia şi Transnistria : (a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea) : portr. biobiliogr. Chișinău, 1996, pp. 76-78.
Chișinău, orașul meu 