Catedrala „Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos” (chelar – protoiereul Anatolie Cibric). Iniţiativa de construire a Catedralei îi aparţine mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Proiectul a fost prezentat în 1817, însă nu a fost acceptat. După aproape un deceniu, în 1826, Mihail Voronţov, general-guvernator al Basarabiei, a comandat proiectul catedralei arhitectului A. Melnikov, profesor al Academiei de Arte din Sankt Petersburg. Timp de un an a fost elaborat planul ansamblului catedralei, alcătuit la început din biserică şi clopotniţă. Lucrările de construcţie au început abia în anul 1830 şi au durat şase ani. Catedrala şi clopotniţa au fost sfinţite la 13 octombrie 1836.

Fiind amplasată în apropierea reşedinţei Mitropoliei, alături de Grădina Publică din Chişinău, Catedrala era pe atunci cel mai impunător monument de arhitectură din Basarabia. Aspectul sobru şi monumental a fost asigurat datorită aplicării planului de tip „cruce greacă înscrisă” cu turlă masivă, alcătuit dintr-o cupolă şi un tambur cilindric larg, susţinut de patru piloni mari din interiorul clădirii, iar în exterior – prin aspectul faţadelor, format din alipirea porticurilor din şase coloane cu frontoane triunghiulare. Pictura interiorului a fost realizată de pictorul Ihovşarov în spiritul curentului nou de artă picturală bisericească rusă, reprezentat de Şcoala Vasneţov. Alături de Catedrală a fost înălţată şi clopotniţa, în patru niveluri, respectând tradiţia arhitecturii ruse. La nivelurile de jos era o capelă, iar cel superior reprezenta camera clopotelor, acoperit cu o cupolă sferică.

în 1840, după proiectul arhitectului L. Zauşkevici a fost construit un turn, prin care se face intrarea în Scuarul Catedralei, numit Porţile Sfinte. în construcţie s-a utilizat modelul Arcului de Triumf. Porţile Sfinte sunt alcătuite din patru faţade identice, susţinute de patru piloni. Pe faţada dinspre Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost instalat un orologiu, cadou din partea meşterului-ceasornicar Silberman, încă la mijlocul secolului al XlX-lea, şi un clopot mare, cu o greutate de 6400 kg. Clopotul a fost turnat pentru clopotniţa Catedralei, însă, avându-se în vedere greutatea lui, a fost montat sub bolta Porţilor Sfinte.

Conform Anuarului Episcopiei Chişinăului şi Hotinului din 1922, la Catedrală activau 12 feţe bisericeşti: preotul-paroh Vasile Vasilescu (activa la Catedrală din 1918), protoiereul Mihail Berezovschi, dirijorul corului arhiepiscopal, cinci diaconi, un protopsalt şi un epitrop.

în vara lui 1941, când trupele sovietice s-au retras din Basarabia, Catedrala a fost deteriorată. Anterior acestei date, în 1940, sovieticii au distrus şi monumentul celor trei martiri basarabeni: Alexei Mateevici, Simeon Murafa şi Andrei Hodorogea, înălţat în parcul Catedralei încă în 1933.

Revenite în teritoriu, autorităţile româneşti au depus eforturi considerabile pentru a restabili Catedrala, însă din cauza războiului, lucrările respective se executau foarte greu. Cunoaştem că în septembrie 1941 arhitectul Gh. Cupcea este numit conducător al lucrărilor de restaurare, iar la 16 iulie 1942 s-a încheiat un contract de executare a lucrărilor de pictură cu pictorul Nicolae Stoica. Primul sector de pictură din interiorul Catedralei a fost examinat la 19 decembrie 1942. Calitatea de experţi au avut-o profesorul universitar I. Ştefanescu şi pictorul I. Steriadi, profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti.

Sub sovietici, în 1956, Catedrala „Naşterea Domnului” este trecută la rang de biserică parohială. Crucială pentru Catedrală a fost noaptea de 22 spre 23 decembrie 1962, când, din ordinul autorităţilor comuniste, clopotniţa a fost aruncată în aer. Mai târziu Catedrala a fost transformată în sală de expoziţii.

Edificiul a fost retrocedat Bisericii după abolirea regimului sovietic, în 1991. Tot atunci au început şi lucrările de restaurare, ele durând până la 25 august 1996. La acea dată au fost finisate lucrările în exterior, fiind instalată şi sfinţită crucea Catedralei, o cruce de bronz asemenea aceleia pe care o avusese la ctitorie. Tot la 25 august 1996 a fost pusă piatra de temelie a clopotniţei, care, cu unele modificări (clopotele au fost instalate la nivelurile doi şi trei), a fost ridicată în 1997.