Ne-am obişnuit cu gândul că literatura română din Basarabia are un singur Druţă, acel care, fiind un minunat prozator şi dramaturg şi locuind la Moscova, vine din când în când în R. Moldova, încercând să facă şi unele manevre politice. Dar, spre marea noastră uimire, trebuie să recunoaştem că în istoria culturii noastre a mai existat un Druţă, publicist, originar şi el de prin părţile Sorocii, şi numele lui nu poate fi trecut cu vederea.

Gheorghe Druţă s-a născut la 22 mai 1881 în satul Tătăruşii Vechi (Tătărăuca Veche), jud.Soroca, în familia unui ţăran înstărit, a reuşit să facă studii pedagogice medii la Şcoala Normală din Cetatea Albă, apoi a învăţat la o şcoală militară din Vilno şi mai târziu a mai studiat şi teologia timp de doi ani la facultatea din Chişinău.

A participat la primul război mondial luptând în cadrul Armatei a 4-a ruse, mai întâi în Dobrogea, apoi pe Siret. De pe front a nimerit la istoricul Congres al Militarilor Moldoveni care şi-a ţinut lucrările la Chişinău în perioada 20-27 octombrie 1917. Acest congres l-a şi delegat în Sfatul Ţării, unde a avut mandat validat de la 25.XI.1918 până la 27.XI. 1918. S-a ocupat de problemele naţionalizării şcolii basarabene.

La 27 noiembrie 1918 a votat Unirea fără condiţiuni a Basarabiei cu România. Până la Unire a fost învăţător, începând cu anul 1902, iar după Unire a fost revizor şcolar în jud.Orhei, apoi în jud.Lăpuşna. A mai fost directorul şcolii primare de stat nr.l din Chişinău. Activist militant pe tărâm social, a fost membru al comitetului de conducere a Astrei basarabene, vicepreşedinte al Societăţii Foştilor Ofiţeri din Armata Moldovenească, director al Casei Învăţătorului din Chişinău ş.a.

Publicist format încă în perioada editării ziarului Ba$arabia(l906-1907), a colaborat cu revistele Şcoala basarabeană, Viaţa Basarabiei ş.a.

Remarcăm îndeosebi materialul Teatrul românesc pentru săteni în comuna Băcioiu, jud.Lăpuşna, sub dominaţia rusească, 1907-1909, publicat în 1943 în nr.7-8 ale revistei Viaţa Basarabiei.

A tipărit o hartă a judeţului Lăpuşna.

Anchetatorii de la NKVD-ul din Moldova, la 6 noiembrie 1940, i-au deschis dosar sub nr.1910, pretextând că vinovăţia lui se potriveşte cu articolul 54-13 din CP al RSSUc.

Cronologic, acest final de destin s-a derulat într-un ritm surprinzător: 6 noiembrie 1940 – Locotenentul Psarev scrie decizia despre începerea anchetei, motivându-şi hotărârea prin faptul că Druţa Gheorghii Ivanovici a fost membru în Sfatul Ţării, a fost membru în Uniunea ofiţerilor în rezervă, are dispoziţie antisovietică. Şi din acest moment Gheorghe Druţă nimereşte în infernul puşcăriei din Chişinău. În dosar se păstrează mai multe amănunte interesante. De pildă, spaţiul de locuit după arestarea lui n-a fost sigilat şi nici nu s-a făcut registrul obiectelor din casă. La baza dosarului a fost pusă informaţia din enciclopedia Figuri contemporane din Basarabia(Chişinău, 1939). Iar decizia de arest conţinea învinuiri grave:

"... Druţa Gh. I. din 1921 până în 1938 a fost membru al partidului ţărănist şi unul dintre fondatorii lui.
A fost membru în Sfatul Ţării şi a votat fără ezitări unirea Basarabiei cu România. Luptător convins pentru o Românie naţională(?), membru al societăţilor: Astra Basarabiei, Femeile creştine ale României, Principele Carol. Din 1915 până în 1918 şi-a făcut serviciul în armata ţaristă. În ultima vreme era subofiţer. A fost vicepreşedinte al societăţii foştilor ofiţeri din Republica Moldovenească - societate care întemeiase un comitet de colaborare cu Siguranţa, ca împreună să lupte împotriva comunismului. A fost decorat de guvernul român cu medalia Răsplata Muncii şi-şi expri-mă nemulţămirea faţă de puterea sovietică."

Ancheta arestatului Druţă Gheorghe conţine informaţii preţioase, nevehiculate:

a)A fost căsătorit cu Elena Semionovna Druţă de care a divorţat în 1934;
b)Fiica lor Maria, născută în 1912, era căsătorită Catelli;
c)Fraţii: Vasile Druţă, 66 de ani, locuia la Tătărăuca Veche, Nicolai Druţă, locuia la Moscova, str.Sadovo Spascaia,18, ap.69; 
Nadejda Druţă, căsătorită Cojocari, locuia în satul Zguriţa.

Dintre toţi foştii membri ai Sfatului Ţării arestaţi de NKVD-ul din RSSM la acel moment, Gheorghe Druţă a ales tactica negării absolute a oricărei activităţi şi respectiv impo-sibilitatea anchetei de a-şi construi sistemul de acuzări. La 23 noiembrie 1941 este transferat urgent la puşcăria din Tiraspol, deoarece închisoarea din Chişinău era distrusă în urma cutremurului care avusese loc câteva zile în urmă, iar din cauza transferului se reţinea anchetarea. Anchetatorul îl mai cheamă la interogatoriu la 7 martie 1941, dar Gheorghe Druţă neagă toate acuzările, care de fapt se repetă ca un refren încă din momen tul arestării. În aceeaşi zi i se prezintă concluzia acuzării şi articolul 54-13 CP al RSSUc.

Interimarul viceprocurorului RSSM Bitâi decide că materialele dosarului lui Gheorghe Druţă tre-buie prezentate consfătuirii speciale, care prin extrasul din procesul ver-bal nr. 50 l-a calificat pe Gheorghe Druţă drept element social periculos şi l-a condamnat la opt ani de lagăr siberian.

Bătrânelul cărunt, cu ochi cenuşii, de înălţime medie, bolnav de plămâni, având miocardit (Certi-ficarea medicală din 21/IV.1941) a fost declarat apt pentru a merge cu etapa până în Siberia. Dar şi de data aceasta călăii lui s-au păcălit. Gheorghe Druţă a dispărut fără urme şi nimeni până astăzi n-a spus cum şi la care staţie ori popas corpul lui a fost aruncat…

De aceea, de acum încolo în biografia lui Gheorghe Druţă în spaţiul unde de obicei se scrie data şi locul decesului, vor rămâne trei puncte, ca trei găuri mici ce substituie necunoscutul sau ca o rafală de automat…

---

COLESNIC, Iurie. Revista Natura. 2008, septembrie. 10 p.