Ecouri din Chișinăul de altădată

În perioada dintre recensământul din 1897 şi cel din 1930, proporţia ştiutorilor de carte în mediul urban al Basarabiei a sporit de la 32,8% la 62,7%. În ceea ce privește mun. Chișinău, la 1897, știutorii de carte reprezentau 39,3% din numărul total al populației orașului, 49,1% (27 868 de persoane) fiind bărbați și doar 28,6% (14 803 persoane) – de sex feminin (în jud. Chișinău doar 20,4% erau știutori de carte). Deja la 1930, numărul știutorilor de carte în mun. Chișinău constituia 69,3% (69 444 de persoane) din totalul populației orașului, 77,1% (37 805 persoane) fiind știutorii de carte din rândul bărbaților și 61,8% (31 639 de persoane) – din rândul femeilor (în jud. Lăpușna doar 40,6% erau știutori de carte). Astfel, în perioada 1897‑1930, proporţia ştiutorilor de carte, atât în mediul urban al Basarabiei, cât și în cel al mun. Chișinău, s‑a dublat, iar în raport cu populația de gen masculin, numărul știutoarelor de carte în mun. Chișinău a făcut un salt semnificativ, crescând aproape de două ori.

Analizată după criteriul de gen, al grupului de instrucție și cel al științei de carte, populația orașului era divizată în felul următor: locuitorii cu instrucție primară numărau 34 366 de persoane, dintre care 20 576 de bărbați și 13 790 de femei; locuitorii cu instrucție secundară însumau în total 19 484 de persoane, dintre care 8 363 bărbați și 11 121 de femei; locuitorii cu instrucție profesională totalizau 4 767 de persoane, dintre care 2 560 de bărbați și 2 207 femei; locuitorii cu instrucție universitară constituiau în total 2 508 de persoane, dintre care 1 719 bărbați și 789 de femei; cei care posedau studii la alte școli superioare ajungeau la 1 039 de persoane, dintre care 886 bărbați și 153 de femei. Populația cu instrucție extrașcolară și cu școală nedeclarată constituia în mun. Chișinău un total de 7 280 de persoane, dintre care 3 701 bărbați și 3 579 de femei. Astfel, în mun. Chișinău, din numărul total al populației știutoare de carte majoritatea deținea studii primare, secundare și profesionale. Numărul total al persoanelor cu studii universitare era în descreștere (cel al femeilor cu studii superioare fiind mai mic de câteva ori în raport cu cel al bărbaților).

În raport cu mun. Chișinău care avea cel mai avansat grad de instruire, în mediul rural al plasei Chișinău, populația înregistra doar 32% (17 757 de persoane) de știutori de carte, dintre care 49,5% (13 618 persoane) în rândul bărbaților și 14,8% (4 139 persoane) în rândul femeilor, cei mai mulți având doar studii primare (16 022 de persoane). După cum se vede, un nivel mai redus al știutorilor de carte era înregistrat mai ales în rândul populaţiei feminine.

Recensământul din 29 decembrie 1930 a scos în evidență proporția ridicată a neştiutorilor de carte atât în ambele medii de locuire, cât şi, într‑o măsură diferenţiată, în cadrul tuturor grupelor de vârstă de la 7‑12 ani şi peste, fapt ilustrat de datele Tab. 6. Discrepanţa dintre sat și oraș este evidentă, având în vedere, mai ales, ponderea numerică ridicată a mediului rural în totalul populaţiei Basarabiei. Dacă luăm drept punct de reper datele din tabelul amintit, putem trage concluzia că cea mai mică rată a neștiutorilor de carte era înregistrată în mun. Chișinău. Chiar și aici, potrivit grupurilor de vârstă, cei mai mulți neștiutori de carte erau înregistrați la categoria de 65 de ani și peste. Per ansamblu, în mun. Chișinău, numărul neștiutorilor de carte din totalul populației cu vârsta între 7 ani și peste era de 30,7% (30 789 de persoane), dintre care 22,9% (11 246 de persoane) în rândurile bărbaților și 38,2% (19 543 de persoane) în rândurile femeilor.

* Chișinău, cel de-al doilea oraș al României întregite (1918-1940) : Studiu monografic, documente și materiale : / Lidia Prisac, Ion Valer Xenofontov. – Chișinău : Institutul Cultural Român, 2025. – 670 p. : il., hărți, facs. – ISBN 978-973-577-785-2.