Ecouri din Chișinăul de altădată

Reportaj din 1935, ziarul Dimineața

„Paştele blajinilor — paştele fericiţilor, — e o sărbătoare specific basarabeană, pentru că, după cât ştim noi, nu e cunoscută în alte părţi ale ţării.

Sărbătoarea, care pare a fi de origină slavă, şi chiar de foarte veche origină, este trecută în canoanele bisericii, dar în cele mai multe ţări ortodoxe pare a fi căzut în desuetudine. Se serba până la revoluţia rusă şi în Ucraina, în acelaş fel ca şi în Basarabia, dar acum pare să mai dăinuiască numai în provincia noastră. Paştele blajinilor, paştele celor morţi, pare a fi în strânsă legătură cu serbarea Paştelui şi are semnificaţia învierii celor răposaţi porneşte de la ideia învierii lui Cristos. Partea interesantă a acestei sărbători constă în felul în care ea se traduce în practică.

O SERBARE ÎN MIJLOCUL CIMITIRELOR

Căci tradiţia vrea ca paştele fericiţilor să fie serbat în cimitire, pe mormintele răposaţilor. În prima Luni de după Paşti, când se serbează Paştele blajinilor, se poate vedea în toate oraşele basarabene şi în special în Chişinău, un număr considerabil de credincioşi care se îndreaptă spre cimitire.

Bătrâne şi bătrâni împovăraţi de ani, cuconiţe nostime, mahalagii sdraveni, leliţe cu tulpane şi puzderie de copii, după ele, se îndreaptă spre ţintirime purtând în coşuleţe de dimensiuni variate, cozonaci, pască, ouă roşii şi câte o sticlă de vin. La cimitirul ortodox din str. Armeană afluenţa e atât de mare, încât a fost nevoie să se stabilească un serviciu de pază, cu gardieni publici şi jandarmi. Lângă poarta de intrare membrii asociaţiunei „Frăţimea Sft. Alexandru Nevschi” care are în sarcina sa îngrijirea cimitirului şi întreţinerea unui azil de bătrâni cu un număr destul de mare de pensionari, solicită credincioşilor obolul în alimente, pentru Întreţinuţii azilului. O bucată de pască, un ou roşu, o felie de cozonac, vor merge să îmbunătăţească hrana bătrânilor pensionari.

Credincioşii se îndreaptă spre capela cimitirului unde serviciul religios e oficiat de superiorul capelei, ori de ajutorii săi. După participarea la slujbă, fiecare se îndreaptă către mormântul celui ce i-a fost drag în viaţă. Aci are loc o nouă slujbă şi preotul spune molifte pentru odihna sufletelor răposaţilor.

O MASĂ MACABRĂ

Credincioşii şi familiile lor se aşează apoi în jurul sau chiar pe mormântul răposatului, se desface coşul cu alimente şi masa începe. Se ciocnesc ouă roşii, se mănâncă câte o felie de cozonac, şi se bea un pahar cu vin, „pentru sufletul răposatului”. Obiceiul mai vrea ca cei ce ospătează să ofere câte o bucată de cozonac şi un pahar de vin a tuturor trecătorilor. Acest obicei a fost părăsit. Pungile de astăzi nu mai permit cetăţenilor să aducă zeci de cozonaci şi vedre de vin aşa după cum se făcea odinioară. Se mănâncă deci şi se bea mai puţin pentru „sufletul răposatului”.

Alţii şi în special cei de la mahala, nu se mulţumesc numai cu cozonac şi ouă roşii. Leliţele aduc oale cu sarmale în foi din viţă, care formează mâncarea de rezistenţă a acestor festine macabre.

Alţii, aduc cozonaci, ouă roşii, covrigi şi mere, pe care le aşează pe mormintele celor ce le-au fost dragi şi apoi pleacă. Toate rămân pe morminte până seara, când sunt strânse de administraţia cimitirului şi trimise azilurilor de bătrâni.

PAŞTELE „FERICIŢILOR“

În cimitir mai mişună şi cerşetorii şi cerşetoarele, cari se opresc la fiecare masă, unde capătă şi ei partea lor cu un „bogdaproste” de rigoare. E o zi bună pentru aceşti desmoşteniţi ai soartei şi cu drept cuvânt putem spune că pentru dânşii, paştele blajinilor e Paşte pur şi simplu, Lunea de după Paşti find singura zi, când mănâncă şi ei o felie de cozonac şi ciocnesc un ou roşu.

Paştele blajinilor mai e o zi bună şi pentru negustorii de limonadă şi îngheţată, care îşi instalează prăvăliile ambulante, pe toate aleele cimitirelor oferind răcoritoare, curioşilor veniţi în mare număr.

In cimitirele de la periferie, sărbătoarea a degenerat. Mesele se transformă în adevărate beţii, cu certuri şi scandaluri cari dau de furcă poliţiştilor din circumscripţiile respective. Intenţia bună rămâne însă. Paştele blajinilor cu festinele sale din mijlocul cimitirelor, este o sărbătoare populară unde viaţa clocotindă se îmbină pentru o zi sau pentru câteva ore cu umbrele celor morţi, trezind în mintea celor vii amintirile unor clipe fericite în mijlocul celor cari le-au fost cândva dragi.”

A. CANDEA

Sursa: Studio-L