Ecouri din Chișinăul de altădată

15 ianuarie 1917, Chișinău. „Pricina sărăciei moldovenilor noștri”, semnat de Pan Halippa

Că ţara noastră e bogată o știm cu toţii. Dar nu mai puţin este știut, că poporul care trăiește în ţara aceasta este sărac.

Și într-adevăr, faţă de o ţară așa de mănoasă și așa de bogată în toate, precum este Basarabia, moldovenii, băștinașii ţării, sunt un popor din cele mai sărace.

Astfel fiind, se pune întrebarea: care sunt pricinile sărăciei moldovenilor noștri?

Este greu de răspuns pe scurt la această întrebare, totuși noi ne vom încerca s-o facem.

Cea dintâi pricină este întunecimea moldovenilor, care îi ţine pe loc, în obiceiurile proaste și deprinderile rele, apucate de la moși-strămoși. O ceaţă deasă de credinţi deșarte îl ţine pe moldovan ca în clește și nu-l lasă să meargă pe calea luminii, pe calea îmbunătăţirii vieţii sale, pe calea îmbogăţirii traiului său. Toate muncile le face după deprinderile vechi, neţinând seamă de faptul că viaţa s-a schimbat, că popoarele luminate au descoperit fel de fel de meșteșuguri pentru înlesnirea muncii și vieţii.

Altă pricină a sărăciei moldovenilor este beţia. Încuibată în norodul nostru din vremurile trecute, beţia a ajutat foarte mult la sărăcirea moldovanului. Vă gândiţi numai, câte parale s-au cheltuit cu rachiul, cu vinul, sau cu vr-o altă „iușcă”, în locul lui, care se beau mereu și tot maimult! Vă gândiţi apoi la zilele de muncă pierdute și numeroasele nenorociri cu pagube materiale, iscate din pricina beţiei! Este adevărat că cei mai mulţi beţivi privesc beţia ca o singură mângâiere în viaţa lor grea și întunecată, dar nu-i mai puţin adevărat că beţia îi aruncă într-o stare și mai proastă, pentru care nu mai rămâne nicio mângâiere.

A treia pricină a sărăciei moldovenilor noștri este risipa. La moldoveni se cheltuiește prea mult cu gătelile și cu hainele femeilor și tineretului îndeobște. Privind la boieri și la târgoveţi, moldovenii noștri săteni, în loc să ieie pildă de la dânșii întru ceea ce privește învăţătura și meșteșugurile lor, încep a se îmbrăca după modă boierească și orășeană, crezând că prin asta se fac și ei ca boierii orășeni. Dar moda boierească îi aduce pe moldoveni la sărăcie și foame, după cum zice și proverbul: „Straiele zor și maţele ghior”.

În sfârșit, moldovenii mai sunt săraci și din pricina aceea că nu știu cum să-și vândă roadele muncii și gospodăriei lor și cum să-și cumpere cele trebuitoare pentru casă și gospodărie. Moldovenii vând ieftin și cumpără scump, pe când pentru a face o avere se cere taman dimpotrivă. Pentru a-și vinde cu folos roadele muncii, sătenii trebuie să se unească în tovărășii, căci astfel își vor găsi mai buni cumpărători la marfa lor; și tot în tovărășie trebuie să se unească la cumpărarea mărfurilor trebuitoare, căci astfel vor scăpa de jupeala negustorilor și dughenarilor.

Acestea sunt, după părerea noastră, pricinile sărăciei la moldovenii noștri. Leacurile împotriva sărăciei se înţeleg de la sine din spusele de mai sus, și noi îi sfătuim pe moldoveni să se lecuiască mai degrabă de ea.

„Cuvânt Moldovenesc”, Chișinău, 15 ianuarie 1917, nr. 5 (205).