În viața lor cotidiană marii poeți nu pot fi recunoscuți ușor. Îi recunoști după respirație? După felul lor de a sta nemișcați, așteptând? Cel puțin așa l-a recunoscut un alt mare poet pe Grigore Vieru.

Recent am dat de un poem mai puțin cunoscut în zona noastră. E un poem foarte delicat, cum sunt toate poeziile regretatului scriitor Andrei Bodiu (plecat acum zece ani) despre Grigore Vieru, scriitorul care ar fi împlinit astăzi 89 de ani. Așadar, doi poeți ce țin tradiții literare diferite, dar care au însemnat enorm pentru literatură. Iată poemul:

---

Pe plajă l-am văzut pe poetul
Grigore Vieru de fapt Adriana l-a
Văzut purta un slip gri
Şi o cască sub care-i erau inghesuite pletele sure.

Stătea întins pe un prosop
Chinezesc scurt stătea întins
Pe spate nemişcat doar respirația
Poetului Vieru tăia din loc în loc briza mării.

Nemişcat stătea poetul Vieru
Primind din plin soarele dimineţii
Pe burta lui albă scobită sub 
Casca sub
Care se strecura ultimul hit al verii.

Apoi poetul s-a întors pe burtă
Cu braţele acoperindu-şi ochii
De parcă n-ar fi vrut să recunoască
Pe nimeni de parcă n-ar fi vrut
Să fie de nimeni recunoscut.

A stat așa cât am fost după
Apă a stat aşa cât am înotat a scris
Probabil în minte un nou poem 
Ritmat rimat muzical când

A fost gata a înghiţit în sec s-a 
Ridicat şi-a pus în grabă pantalonii 
Negri de trening cu două dungulițe
Albastre apoi ciorapii gri ca și
Slipul apoi cămașa gri ca și ciorapii și ca slipul

Apoi şi-a înfipt cămașa în
Pantalonii de trening şi-a scuturat
Ziarele de nisip și-a scos casca
Şi pletele sure şi rare i-au căzut pe umeri

Aşa poetul Vieru a putut fi recunoscut.
O femeie grasă într-un slip stacojiu
S-a îndreptat spre el şi l-a salutat
El i-a pupat mâna apoi şi-a îndreptat
Mâna la inimă

Am crezut că a pățit ceva el însă
A făcut o plecăciune spre plajă
Şi a plecat.

Bodiu, Andrei. Oameni obosiți, Chișinău, Cartier, 2016.