Noaptea dinainte de Anul Nou a luat în imaginaţia mea proporţii fantastice de noapte valpurgică.

Există în noaptea asta un moment misterios şi inefabil, când un an expiră şi altul se naşte.

Substituirea de ani se comite brusc, fără niciun intermezzo, numai cu o lungă introducere, de care profită gospodinele ca să prepare plăcinta, în care poeţi de suburbie îşi plasează răvaşele.

Ca un mizantrop ce sunt, izolat şi uitat, n-am fost invitat la banchetul vieţii. Adică la banchetul de revelion.

Mi-am făcut revelionul în stradă. Nu mă laud, dar am petrecut un revelion admirabil.

Oricât ar părea de absurd, revelionul străzii a fost cel mai interesant. În el şi-au dat întâlnire toate revelioanele, de toate genurile şi de toate categoriile.

Deci am să va povestesc întâlnirea mea cu anul 1936, pe care l-am văzut imediat ce a descins la Chişinau.

Pregătirile au început de la nouă. Fierele coafezelor, înroşite în foc, lucrau asiduu şi martirizau buclele cucoanelor.

Domnii, încremeniţi în scaunul de execuţie al frizerului, lăsau să circule pe obrajii lor roşii briciul ascuţit al unei calfe.

Pe la zece şi doamnele şi domnii s-au regăsit la domiciliul respectiv, aferaţi, febrili, ţintuiţi în faţa unei oglinzi şi a unui şifonier răvaşit. Cravate făcute şi desfăcute, volane de rochii care nu stăteau rotunde în aer, o serie nesfârşită de emoţii şi de precipitări.

În fine, la unsprezece, rochia de bal, cu decolteu la spate, era fixată pe silueta doamnei, iar domnul se afla ţeapăn şi solemn, în frac sau smoching.

Peripeţiile încep abia la orele unsprezece, sunate cu gravitate de orologiul primăriei.

Pe Alexandru cel Bun nu mai era nimeni. Cu un ceas înainte animaţia era la paroxism.

Copiii trăgeau de coadă buhaiul, măscăricii cu capra dădeau reprezentaţii benevol şi un plug tras de patru boi demonstra în faţa primăriei.

Dar în cele din urmă buhaiul a amuţit, măscăricii şi plugul au dispărut.

Lumea în frac aştepta emoţionată Anul Nou. Aştepta încordată, ca pe un mare noroc sau ca o condamnare.

M-am plimbat pe toate străzile. Am trecut pe sub ferestrele prefecturii, unde sub lămpi puternice se învârteau în piruete rochii şi uniforme.

Orchestra repeta valsuri şi tangouri…

Am trecut apoi pe lângă şcoala poloneză, unde colonia locală aştepta cu exuberanţă un an nou.

M-am oprit în faţa restaurantului Londra, unde chelnerii gravi şi decrepiţi serveau doamnelor elegante pahare şi farfurii.

La Camera de comerţ ferestrele masive erau iluminate şi rafale de muzică ușoară inundau în stradă. Ceva mai departe sinagoga stătea întunecată şi tristă.

În centru străzile scăldate în lumină erau măturate de un vânt dezmierdător ca o briză marină.

Pe la periferie alcoolul, scandalul şi armonica alcătuiau o atmosferă plină de vacarm.

La grădina Soborului, prin arborii diformi, ciorile se agitau şi croncăneau.

Birjarii, adormiţi pe capră, cu biciul atârnând peste spinarea calului cu greabăn la gât, aşteptau nu un an nou, ci un client.

Un tramvai-fantomă, fără pasageri, traversa strada principală şi tăia în două enigmatica noapte. Dar Anul Nou m-a surprins prin mahalaua mea.

Din cârciumi, aroma de vin şi nota sălbatică de muzică pătrundeau în uliţă.

Era 12 fără 5. Cinci minute de neant.

Apoi s-a dezlănţuit frenezia mulţimii. Clopotele Soborului, orologiile publice, pocnete de bici, de pistol, strigăte, lumină stinsă, totul pornise să urle, ca o nebunie colectivă.

Un minut de apocalips, de ospiciu.

Lumina s-a reaprins. Anul Nou venise. 1936 era prezent în Chişinău. 1935 devenise anacronic, încă o perlă la colierul trecutului.

Din reflecţiile mele m-a trezit o voce disperată de gardian. Alerga după un individ iute de picior și striga: „Pune mâna pe el!”.

Am avut impresia că e anul vechi, evadat din timp, care fuge şi pe care un sergent zelos vrea să-l aresteze.

Dar în realitate era un simplu hoţ, care voia să profite de balurile elegante din oraş, de revelionul cu şampanie şi vals, ca să fure şi el dintr-un coteţ anonim o inocentă găină.

1936

---

ROBOT, Alexandru. Cum a fost primit 1936 la Chișinău: Robot, Alexandru. Îmblânzitrul de cuvinte. Ch. 2003, p. 253-256.