Interviu cu Adlen, turist din Franța
Mă numesc Adlen și am 32 de ani. Am venit din Grenoble, un oraș din sud-estul Franței. Părinții mei sunt din Nordul Africii și au emigrat în Franța. Am absolvit Facultatea de Finanțe și Contabilitate, dar în scurt timp m-am reprofilat în domeniul relațiilor internaționale, având masteratul în geopolitică. Îmi place mult geopolitica, istoria, geografia. Când intru într-un muzeu, sunt în stare să stau acolo mai mult de o oră și să studiez exponatele. Am lucrat într-o organizație umanitară din Paris. Acum lucrez într-o organizație specializată în educație care luptă împotriva inegalităților sociale și educaționale.
Am venit în Republica Moldova pentru 8 zile, pentru a descoperi orașul Chișinău și Tiraspol. Fiind pasionat de istorie, am vrut să descopăr atmosfera orașelor post-comuniste, astfel am ajuns aici.
Care a fost prima ta impresie despre Chișinău?
Sunt pentru prima data în Chișinău. Am fost plăcut surprins când am ajuns aici, pentru că nu aveam așteptări mari despre ce urma să văd. Am ieșit de la aeroport, am urcat în troleibuzul 30 și am ajuns în centrul capitalei, unde am închiriat un apartament.
Centrul e atât de frumos noaptea. Străzile sunt bine luminate, iar seara orașul e animat de chișinăuienii care petrec timpul plimbându-se prin parc și mâncând înghețată sau savurând o băutură răcoritoare în local. Din ceea ce am văzut, pot afirma că orașul Chișinău e mult mai animat decât Riga, oraș pe care l-am vizitat în trecut. Poate nu aș fi zis același lucru dacă aș fi locuit într-un apartament mai departe de centrul orașului.
Dar cel mai mult m-a impresionat transportul public. Când am urcat pentru prima data în troleibuz, mi-am dat seama că în transport este taxatorul care oferă biletele de călătorie, dar și un terminal la care poți achita cu cardul. Este o antiteză care reprezintă oarecum Chișinăul, un oraș aflat în tranziție de la post sovietic spre occidentali. Iar taxatorul mi-a adus aminte de țara de origine a părinților mei din Nordul Africii, Tunisia, un loc mai puțin dezvoltat. Nu găsești taxatori în Franța.
Cu ce orașe poți compara Chișinăul?
Dacă vorbim despre mărime, Chișinăul se aseamănă cu orașul meu, Grenoble. După aspect, cred că orașul Chișinău este un mix dintre orașele ex-sovietice și cele europene. Acest oraș îmi aduce aminte foarte mult de suburbiile din Riga și anume clădirile vechi pe care le poți vedea oriunde în Chișinău. Totuși simt și atmosfera mediteraneeană aici, nu doar din cauza climei, dar și modul în care este „proiectat” orașul și în acest sens putem compara cu Sudul Spaniei sau Italiei. Pe de altă parte, oamenii sunt cu totul diferiți.
Ce ți-a plăcut cel mai mult în oraș?
Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult este transportul public. Venind aici de peste hotare și neavând mașină, îmi este extrem de comod să mă deplasez dintr-un punct în altul al orașului cu transportul public. Biletul de călătorie este foarte ieftin și, în plus, poți ajunge oriunde vrei în Chișinău chiar și cu un singur troleibuz. Transportul public este un lucru apreciabil și consider că acesta trebuie să existe în toate capitalele. Este foarte straniu când vizitez orașe foarte dezvoltate, dar care nu au transport public.
Un alt punct forte pe care l-am remarcat și pe care îl admir sunt străzile curate din Chișinău. În general, călătorind mult, am înțeles că în țările ex-comuniste, cum ar fi Cehia, Letonia, se respectă mult curățenia. Nu cred că e din cauza amenzilor pe care le pot primi în caz că aruncă gunoi pe drum, ci e vorba de mentalitatea locuitorilor care sunt obișnuiți să păstreze curățenia în locurile publice. Iar dacă ajungi în orașul unor cetățeni care respectă mediul și curățenia, în calitate de turist vei ține cu tine acea pungă folosită până vei găsi un coș de gunoi. În orașul meu nu este la fel de curat ca și aici, în Chișinău.
Îmi plac și semafoarele de aici. M-au impresionat prin faptul că îți arată câte secunde mai ai pentru a traversa strada. În Franța trebuie să fugi cât te țin picioarele pentru a nu nimeri la roșu. Iar unele semafoare mai au și avertizare vocală pentru cei care au probleme cu vederea. E un oraș bine gândit pentru persoanele cu dizabilități. Dacă tot vorbim de trafic, în Chișinău chiar se ține cont de trecerile de pietoni.
Ai vorbit despre momentele care te-au impresionat, dar ce NU ți-a plăcut în Chișinău?
Îmi voi expune propriile mele impresii. Poate că mă înșel, dar oamenii de aici mi s-au părut destul de reci, zâmbesc prea puțin. În orașul din care vin, locuitorii sunt foarte comunicabili și mereu sunt cu zâmbetul pe buze. Este o parte din cultură și reflectă mentalitatea locuitorilor unui oraș sau a unei țări.
Un alt aspect pe care l-am observat în acest sens este că oamenilor de aici le pasă prea mult de modul în care arată, mai ales femeilor. Grija exacerbată față de aparența fizică denotă, pentru mine, multă superficialitate. Este doar părerea mea și nu o ridic la nivel de regulă. Fiind o persoană străină în Chișinău, din cauza lipsei de timp și a barierei lingvistice, nu pot să comunic prea mult cu localnicii, iar acest fapt nu îmi permite să descopăr în detalii adevărata fire a unui chișinăuian.
Care sunt impresiile tale despre populația locală?
Vorbind despre bariera lingvistică, în Chișinău poți întâlni mai mulți oameni care cunosc limba engleză. Pentru comparație, în Tiraspol niciunul dintre locuitorii cu care am interacționat nu cunoștea engleză. În astfel de cazuri, aplicația Google translator vine în ajutor sau în cazuri excepționale, vorbim prin semne cu mâinile. Ceea ce mi s-a părut interesant a fost că oamenii reacționează diferit în fața barierei lingvistice. Am întâlnit oameni care, văzând că nu vorbesc limba lor, nu au dat dovadă de nici un interes să mă ajute. Alții, tinerii mai ales, o tratau ca pe o provocare și încercau să găsească soluții cum ar putea convorbi cu mine.
Totodată, mi se pare că raportul dintre sexe în Republica Moldova, femei și bărbați, nu este egal. Latvia este țara în care diferența acestui raport dintre sexe este cel mai mare – 85 de bărbați la 100 de femei. Mă gândesc că Moldova nu este departe în acest sens. Am văzut mult mai multe femei prin oraș decât bărbați. Probabil, una din cauze ar fi că mulți bărbați pleacă peste hotare la muncă, iar emigrarea este foarte promovată aici. Peste tot văd postere și materiale publicitare care anunță noi locuri de muncă disponibile pentru moldoveni în alte țări.
Care sunt stereotipurile despre moldoveni care sunt răspândite în Franța?
Unul dintre stereotipuri este că oamenii din Republica Moldova, dar și din alte țări ex-sovietice, încă se mai las influențați de propaganda pro-comunism și mai sunt cu gândul la trecut. Un alt lucru cunoscut în Franța despre Republica Moldova este numărul mare de romi care locuiesc aici. Francezi nu prea îi agreează pe romi pentru că deseori aceștia sunt implicați în diverse cazuri de încălcare a legii, iar când sunt reținuți de poliție, aceștia zic că vin din România, Moldova sau Ucraina.
Îmi dau seama că toate aceste stereotipuri nu reflectă adevărul despre Republica Moldova, că sunt doar câteva cazuri care șifonează imaginea populației unei țări.
Care este clădirea ta preferată din Chișinău?
Îmi place foarte mult clădirea Muzeului Național de Istorie. Este foarte impunătoare, iar grădina Muzeului este bine aranjată și plăcută ochiului.
Ai locui în Chișinău?
Da, cu siguranță. Am avut ocazia să locuiesc în orașe mai puțin frumoase decât Chișinău. Cea mai mare problemă ar fi bariera lingvistică, dar cred că aș putea învăța limba română sau rusă. Pentru mine acest lucru este foarte important, pentru că îmi place să comunic cu oamenii. În rest, cred că aș fi fericit să am o locuință în Chișinău, având în vedere costul vieții relativ scăzut, abundența atracțiilor culturale, frumusețea și liniștea parcurilor.
Dacă ai putea schimba ceva în Chișinău, ce ai face?
În orașul meu Grenoble se circulă foarte mult cu bicicleta, respectiv avem și piste pentru biciclete peste tot în oraș. Grenoble este orașul cu cei mai mulți kilometri de pistă pentru bicicliști din Franța și este cunoscut în Europa pentru această realizare ecologică. Aproape toți colegii mei de serviciu merg cu bicicleta, iar mașina este scoasă din garaj doar dacă este cu adevărat necesar. În Chișinău nu prea am văzut oameni mergând cu bicicleta și nici infrastructura necesară. Mersul pe bicicletă înseamnă un mod sănătos de viață, o practică ecologică și, desigur, mai puține ambuteiaje.
A intervievat: Cojocaru Irina, bibliograf, Secția „Memoria Chișinăului”
Chișinău, orașul meu 