În mai 2023 a avut loc festivalul literar Zilele Literaturii Române la Chișinău organizat de Editura Cartier. Cu această ocazie, scriitorii invitați la festival și-au împărtășit impresiile referitor la Chișinău în cadrul interviurilor, postărilor pe blog și pe Facebook. Astfel, ne dorim să adunăm aceste reacții pentru a le păstra ca document și amintire.
Prima impresie pe care o culegem este a Svetlanei Cârstean, poetă născută la Botoșani, în 1969. Pentru volumul său de debut individual, Floarea de menghină (2008), a primit Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut al revistei România literară, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ și Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Cu Floarea de menghină a început și aventura suedeză a poeziei Svetlanei Cârstean. Cartea a fost publicată în Suedia în 2013, în traducerea poetei Athena Farrokhzad. În 2015 a lansat volumul Gravitație, tradus și publicat în Norvegia în 2017. În aprilie 2016, împreună cu Athena Farrokhzad, a lansat în Suedia volumul comun Trado (Editura Albert Bonnier, în colaborare cu Editura Rámus). Cartea a apărut în 2016 la Editura Nemira și a primit Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Traducerea poloneză a fost lansată în iunie 2019. În 2021, Trado a fost publicat în Danemarca și în Norvegia. Tot în 2021, a lansat noul său volum de poezie, Sînt alta (Editura Nemira). Ca jurnalistă, a făcut sute de interviuri cu artiști, navigatori, deschizători de drumuri. (cartepedia.ro)
Cum s-a schimbat Chișinăul, de la vizita ta anterioară până azi?
E a patra oară când vin la Chișinău și, așa cum se întâmplă adesea când pleci la drum cu treabă, nu apuc niciodată să vizitez, să mă plimb în voie prin oraș sau prin afara lui. Așa că de data asta am avut din nou impresia că am văzut mai multe orașe Chișinău de-a lungul anilor și că parcă nu pot să fac un singur oraș din ele în amintirea mea.
Mă simt acasă aici, e ceva familiar, ceva ce regăsesc ca fiind deja cunoscut. De data asta l-am găsit mai viu ca niciodată, într-un fel de avânt, ca și cum orașul și-ar fi făcut promisiuni lui însuși.
În prima dimineață căutam o cafea în jurul hotelului și primul om cu care am stat de vorbă a fost o tânără fată. De la ea am luat cafea, era cafeneaua ei, mica ei afacere, i-am promis că revin în ultima zi și n-am mai avut timp. Dar mi-a rămas în minte delicatețea, omenia și puterea ei. Speranța căreia i se alinia la fel ca și orașul, apartenența ei la o generație nouă care vrea să construiască altceva și poate altfel, dincolo de tot ce i se poate opune. Am s-o caut data viitoare.
Am mai reușit în dimineața plecării să dau o fugă până în piața centrală. Îmi plac piețele, acolo abia se vede viața unui oraș. Paradoxurile, oamenii mai sărmani, oamenii mai înstăriți. Am plecat cu imaginile pieței în suflet: cireșe timpurii, maci înalți, mulțime de flori, de răsaduri, de pește, de oameni treziți de dimineață ca să ia viața în piept. Iubesc Chișinăul.
Sursa: https://www.ziarulnational.md/interviu-svetlana-carstean-chisinaul-mi-a-parut-mai-viu-ca-niciodata/
Chișinău, orașul meu 