Emilian Galaicu-Păun a citit pentru Dialogurile bibliotecii poemul Ch-ău, scris în anii 90 și i-a dorit orașului nostru, la aniversare, să fie citit!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964), poet, eseist, romancier şi traducător. Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii, din ţară şi din străinătate.

Ch-ău

Ch-ău oraș de cîmpie pleoștit ca o balegă-n drum
Ch-ău oraș de-ntuneric
oraș-ebonită pe care

un nebun îl învîrte în degetul mic ca pe-un disc și un milion de picioare

merg aleargă mereu de la margini spre centru pe cerc pe spirală

unde golul se cască în locul Clopotniței

ală-
turi W.C.-ul întîiul cu plată-n oraș
iei bilet de intrare și stînd pe closet cerci norocul dar – aș!
1 9 (sînt primele cifre) fac zece și (altele două)
7 1 fac opt – an în care-ai văzut prima dată asfaltul și case cu nouă
și mai multe etaje la numai o sută de pași de W.C.-u
te-a smucit de sub roata mașinii atunci Dumnezeu
travestit în blue-geans ca să mergi peste cîteva zile la școală
să crești mare să-ți bucuri părinții să pleci să revii
capitală

cu un nume de parcă-ai da drumul la apă în timp ce… Ch(iș-
in)ău albă chiuvetă în care se spală pe mîini prim-miniș-
trii schimbați la un an (ah albeața aceasta-i doar plicul
disc-compactului negru the Ch-ău)
în rotirea-i nimicul
își arată de-odat’ lenjeria de spumă precum Dansatoarele
lui Lautrec cu „văzutu-ne-ai abilitatea?”
culcați de-a picioarele
Christ și Iuda se-nvîrt zvîrcolindu-se-n somn pîn’ își schimbă iar locul
jumătate la unu arată-orologiul acele căruia sunt chiar ei doi

ventrilocul
stă alături de dom’ președinte (acesta de-abia-nțelegînd românește
dă din buze estimp ventrilocul vorbește
despre Ce Se I-mportă Republică Independență)

Ch-ău oraș apăsat ca o palmă pe gură nici o providență
nu coboară c-un grup de tovarăși în vizită
ordinară de lucru

obținerea vizei te
fericește asemeni obținerii Clauzei

te închipui Guan Yin așteptîndu-l pe Láo zi
să-ți dedice ‘nainte să iasă pe poarta de vest Despre Dao
și putere

vezi mamele de campioni alăptîndu-și odraslele cu Cola-Cao

ai o palmă întinsă-n stomac care cere pomana

ai untrup osîndit să-l împarți între Ana
și Caiafa ai dreptul la vot Libertatea de-a trage cu pușca
o femeie închisă în propriul corp ca pantera în cușcă
Cimitirul Central de pe strada-Armenească loc bun de odihnă de veci
și plimbare
ai ceva ce ea n-are
și exact pe măsura cerințelor ei
ai orașul pe care-l învîrte nebunul în degetul mic cu viteza de 33

și în care chiar dacă stai locului ești ca un ac pus pe disc

Ch-ău nimb negru ca unghia lovită cu luciu de-onix

descîntat: „soare sec din răsărit de soare
din prînz din amiază
din scăpătat de soare
din miază-noapte
din cîntatul cocoșilor
din revărsatul zorilor
soare sec cu întrupătură
soare sec cu încîntătură
soare sec cu cuțitul
soare sec cu țeapa
soare sec alb negru…”

ai țoapa
națiunii ajunsă-n Senat
ai oroare de antologii ai dureri la ficat
ai să crapi și ce-mi pasă de vreme ce alții cu zile s-au dus

în triunghiul pe disc aplicat vîrsta lui Iisus
îi comunică-acestuia o anumită viteză

te-au văzut cum valsai cu Tristețea femeie obeză
(și pe care-a avut-o fiecare al doilea bărbat din oraș)

deschizi ochii din care pornesc două autostrăzi urmărești pătimaș
circulația-n sensuri opuse
vezi (de mic pîn’ la puci cînd îl duse)
monumentul lui Lenin barbar simbol phalic vezi Arca
de Triumf ca o poartă batantă pe care încearcă
S-O-S(!)educă – aș! Vezi Zece Mii de Ființe
ADAM-ite și EVA-cuate prin uși de mașini cazinouri temnițe
vezi Știuletele gros cît un buncăr teșit ca o frunte
de-agronom unde parlamentarii adesea o pun de
mămăligă clădirea C.C.-ului (fostă) în formă de scoabă
Catedrala căzută-n genunchi ca o babă
sărutînd crucea mitropolitului (nostru?) de Ch-ău Vladimir

întuneric ca-n cur

vezi greșeala din ziarul „S.Ț.”* prima pagină Mir-
cea Snecur

închizi ochii îndrepți circulația străzii
prin tunelele (două) scobite în os asculți Pergolesi
Stabat Mater

oraș disc-gigant în rotirea-i extatică sonorizîndu-l (postum)
Ion Aldea și Doina în ultimul drum
Zece Mii de Ființe-au ieșit să-i petreacă flancîndu-le trecerea
ca pe-o trenă purtată de pajul Neant și subreta Etcetera

Ch(rist să-i aibă în numele S)ău

loc viran unde nu se întîmplă nimic
ragtime
hău

gol lărgindu-se-n mijlocul discului gata să dea peste marginea
plăcii gol grație căruia aceasta se mișcă

tot mai repede: 33 – 45 – 78 – o morișcă:

țac țac țac

pîn’ la urmă-ntorci pagina
(palma
obrazul
biletele
dosul)
întorci placa același final: și în gol și în plin se ascunde folosul
se ascunde folosul ascunde folosul folosul

---

* „Sfatul Țării”, 17 ianuarie, 1993.

---

Alexandru Vakulovski, Secția „Memoria Chișinăului”