Astăzi, 11 martie, se împlinesc 90 de ani de la nașterea unui bibliograf-model – Ion Șpac. Pentru a-l comemora, ne-am propus să vorbim despre revista „Viața Basarabiei” – o revistă care a constituit obiectul unei excelente bibliografii marca Ion Șpac: o adevărată carte de referință pentru oricine vrea să cunoască mai multe despre revista „Viața Basarabiei” și autorii ei.
„Ion Șpac se poate mândri de bună seamă, că începând cu anii 1990-1992 a fost unul dintre primii cercetători ai presei periodice basarabene din anii 1918-1944, oprindu-se mai detaliat la revista Viața Basarabiei – extrem de bogată, veritabilă sursă de informație în domeniul istoriei, literaturii, culturii și vieții spirituale. În 2002 îi apare lucrarea Revista „Viața Basarabiei” (1932-1944): cercetări bibliografice și informative, publicată cu ajutorul Primăriei municipiului Chișinău, sub îngrijirea dnei dr L. Kulikovski.” scrie Dr. Claudia Slutu-Grama și Vlad Pohilă în primul număr BiblioPolis al anului 2010 (Vol. 33).
Acum, după 18 de ani de la editarea acestei monografii, au apărut și studii istorice în profunzime ale revistei cum este cea a lui Iurie Colesnic: Timp și istorie. Autori de la Viața Basarabiei, pe care v-o recomandăm spre lectură pentru o cunoaștere a contextului apariției revistei și a excepționalilor ei redactori și colaboratori.
Optăm însă pentru un text din Chișinăul și Chișinăuienii, de același Iurie Colesnic, text care surprinde esența acestei reviste în doar două pagini:
O REVISTĂ VISATĂ DE GENERAȚII – VIAŢA BASARABIEI
La 24 ianuarie 1932, scriitorul, omul politic Pan Halippa semna prefața primul număr revistei Viața Basarabiei. În România mare, Basarabia avea nevoie de un accent distinct și P. Halippa a decis ca el să fie anume unul de cultură, fiindcă din punct vedere politic basarabenii se pomeniseră într-o situație delicată. Constantin Stere, liderul lor spiritual, fusese scos pe tușă de către tuliu Maniu. Restul fruntașilor basarabeni erau dispersați pe la diferite partide, nu erau solidari și atunci se impunea un alt fel de abordare a problemelor basarabene care nu erau simple defel.
Aceasta reiese chiar din prima însemnare pe răbojul imaginar pe care Costenco a făcut-o nr. 12, din anul 1938, al revistei Viața Basarabiei.
„Cu numărul de fată, revista Viața Basarabiei încheie o activitate constantă teren – mai mult literară și socială, alături de o preocupare științifică. mai curând de vulgarizare decât de date originale –, șapte ani de la apariție.
Dacă la întemeierea publicațiunii acesteia a prezidat inițiativa dlui Halippa, din anul 1934 și până în prezent, revista basarabenilor a ființat numai datorită energiei și voinței redactorilor ei.
Prin pana lui Nicolai Costenco vorbește întreaga generație, care a fost capabilă să-și asume răspunderea pentru un program de viitor care a dat roade. Program care nu diferea substanțial de cel al lui Pan Halippa, dar care avea menirea să mobilizeze forțele tinere, care avea menirea să aducă în literatura basarabeană o generație nouă. Chiar în faza bucureșteană, când N. Costenco și echipa lui nu mai făceau parte din redacție, programul schițat de ei era urmat cu strictețe. De aici apare și rezultatul scontat. După 23 august 1944, Basarabia a încetat să mai existe ca noțiune geografică și istorică. Sovieticii au reintrodus formula RSSM, iar în România pomenirea numelui de Basarabia și basarabean devenise periculoasă.
Editarea în continuare a revistei devenise imposibilă. În felul acesta, se rupea brusc firul unei continuități literare firești, se rupea în momentul culminant de afirmare a unei noi generații, cea care putea deveni în istoria noastră literară Generația de Aur.
Studiul său, apărut postum, Dintr-un sfert de veac de scris moldovenesc (Basarabia, 1991, nr. 4), fostul colaborator fidel al revistei Viața Basarabiei Gheorghe Bezviconi, face o caracterizare obiectivă și poate cea mai importantă pentru posteritate: „Anul 1932 împarte în două perioada scrisului basarabean de după revoluție. În acest an se produce un eveniment însemnat în dezvoltarea vieții literare a Basarabiei: începe să apară revista Viața Basarabiei, iar pe de altă parte, pășesc pe tărâmul publicisticii o seamă de tineri, al căror număr sporește din an în an. Viața Basarabiei este prima revistă care întrunește în sânul său aproape pe toți cărturarii locali, îndrumând scrisul basarabean într-o albie comună și contribuind la creșterea unei apropieri spirituale între generațiile de scriitori. Direct sau indirect, ea determină întemeierea altor reviste asemănătoare în centrele regionale (Basarabia a dat dovezi de mare interes literar, scrie G. Călinescu în Istoria literaturii române de Ia origini până în prezent (București, 1941), amintind de Luceafărul, revista seminarului din lsmail (1938), și chiar de Mărțișor, revista publicată în 1940 de… bolnavii sanatoriului din Bugaz — Gh. B.). Revista servește răspândirii scrisului literar și științific basarabean, trezind un interes mereu sporit între cititori. Stimulează pe mulți să-și încerce talentul sau să întreprindă cercetări în fundul satelor basarabene, unde până atunci rareori ajungeau alte periodice, decât cotidienele. Din paginile acestei reviste putem desprinde dezvoltarea scrisului mai al tuturor cărturarilor basarabeni sau culege material privitor la activitatea lor. Cu inerente lipsuri provenite mai ales din inconsecvența conducerii secretariatului revistei, cu certuri și critici specifice tagmei scriitoricești, intercalând prețioase valori între literații și tinerii de viitor, dar continuând până în târziu truda ei nerăsplătită, Viața Basarabiei înfățișează în mare parte scrisul basarabean dintr-un deceniu de după 1932.
Ideea scoaterii unei reviste frământa mai demult pe cărturarii din Chișinău. În cele din urmă, în scopul editării unui periodic care să satisfacă nevoia cititorului basarabean obișnuit în trecut de a se abona anual la o revistă de cultură și literatură din inițiativa lui Pan Halippa s-a constituit la Chișinău Asociația „Cuvânt moldovenesc”, iar în ianuarie 1932 a apărut primul număr al revistei Viața Basarabiei.”
Constatăm cu satisfacție că interesul pentru această revistă nu scade, ci din contra sporește cu fiecare an, cu fiecare nouă generație, care, aflându-se în căutare de modele literare, asimilează și această experiență tragică…
Chiar dacă la Chișinău nu există o colecție completă a revistei, chiar dacă localul redacției de pe str. Haralambie 142, (azi Alexandru cel Bun) a fost demolat, revista Viața Basarabiei și colaboratorii ei vor păși alături de noi doar atât timp cât îi vom ține minte. Iar Timpurile vitrege și Istoria noastră zbuciumată ne obligă să avem o Memorie veșnică…
Iurie Colesnic, Chișinăul și chișinăuienii, p.44-45
Chișinău, orașul meu 