Chișinăul este un oraș care a fost reconstruit de câteva ori. Multe dintre clădirile perioadei interbelice nu au supraviețuit. Totuși, au supraviețuit clădirile perioadei comuniste. Perioadă care și-a pus amprentă nu doar asupra aspectului estetic al orașului.

Urmează să vorbim despre primele construcții comuniste ale Chișinăului. Construcții care au o poveste și o atmosferă specifică, unele dintre ele aflându-se în stare proastă, altele fiind restaurate inadecvat…

Ne vor ajuta în demersul nostru, pozele clădirilor proiectate de arhitecții sovietici acelei perioade și un fragment dintr-un studiu scurt, dar amănunțit, inclus în „Panorama comunismului în Moldova Sovietică” (editor, Liliana Corobca), scris de Dumitru Rusu:

---

Arhitectura socialistă a Republicii Moldova (1944-1991)

(fragment)

După ce, în 1944, teritoriul României dintre Prut și Nistru a fost inclus în componența URSS, fiind denumit RRSM, a fost nevoie să se refacă și să se dezvolte orașele distruse în cel de-al Doilea Război Mondial într-o viziune socialistă și în acest scop să se elaboreze planuri urbanistice generale. Coordonarea lor a fost asumată benevol de A.V. Șciusev, al cărui nume are tangențe cu câteva reușite arhitecturale ale Republicii Moldova din secolul XX (biserica Cuhureștii de Sus, Gara Feroviară din Chișinău, conform proiectului lui Șciusev a fost construit monumentul lui Lenin, instalat pe 11 octombrie 1949 în Piața Centrală, în fața Guvernului – acum Piața Marii Adunări Naționale ș.a.). Planuri urbanistice generale au fost elaborate de arhitecții locali: Chișinău (R. Kurț), Bălți (P. Pagulin), Tiraspol (V. Aleksandrov, I. Șmurun), Bender (V. Mednek), Orhei (R. Kurț), Cahul (N. Iudin), Soroca (V. Voițehovschi). Strategia generală de dezvoltare a orașelor impusă de regimul socialist urmărea pe termen lung aplicarea principiilor progresive ale doctrinei socialiste de dezvoltare a orașului, prin înlocuirea cu o structură nouă a fondului construit, înlăturând edificiile incomode (1).

Noul plan urbanistic general al Chișinăului, aprobat în 1951, a stat la baza creării unui țesut urban în stil socialist. Planul elaborat după principiile zonificării funcționale a fost elaborat pentru o populație de 250.000 de locuitori până în anul 1970 și prevedea includerea suburbiilor Râșcani, Botanica și Buiucani, care au devenit ulterior sectoare ale orașului Chișinău.

Zonele au fost propuse în funcție de strategia de dezvoltare a planului general de urbanism: zonele de locuit, piețele de importanță majoră — Biruinței, Gării, Libertății, Cotovschi — şi a magistralelor şi bulevardelor — Tineretului (acum str. Gr. Vieru), Negruzzi şi Lenin (acum bld. Ştefan cel Mare), cel din urmă având o lungime de 4 km. De menționat că în Piața Biruinței a fost instalat în 1949 monumentul lui Vladimir Lenin (2). Acesta a înlocuit monumentul lui Carol I (3), instalat pe axul Arcului de triumf, al clopotniței (4) și al catedralei.

Un rol important îl avea şi modestul luciu de apă al râului Bâc, unde se propunea dezvoltarea pe zone largi a acumulărilor de apă şi a spaţiilor de agrement. Totuşi, strategia de dezvoltare a planului general era gândită pe o perioadă de 20 de ani, cu o capacitate de ocupare a populației de 20.000 de oameni. in 1959 populaţia trecuse deja de 200.000 de locuitori. În același timp, se poate spune că primul plan general de dezvoltare, întocmit în grabă, urmărea mai ales reconstruirea cât mai rapidă a țesutului urban la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, planul general de urbanism prevedea o parte largă de dezvoltări individuale cu un regim de înălțime maxim de trei niveluri. Acest fapt a creat un dezechilibru în centrul orașului, construcțiile noi ocupând o mare parte din zonele fezabile pentru viitoarele dezvoltări urbane.

(…)

Primele locuințe colective au fost edificate pe arterele principale ale Chișinăului, precum bld. V.I. Lenin (acum Ștefan cel Mare) sau str. Puşkin, cu regimul maxim de înălțime a blocurilor de 3-4 etaje, proiectate de G. Levental, V. Smirnov, S. V. Vasiliev. Dezvoltări similare de proiecte-tip au fost edificate în orașele de pe malul stâng al Nistrului (Tiraspol, Bender – azi Tighina etc.) sau în Bălți, amplasate pe arterele centrale, care deseori purtau aceleași nume ca și în capitală.

Concepţia volumetrică și estetica de detaliu în arhitectura clădirilor din anii 1944-1955 în RSSM se producea prin combinarea elementelor arhitecturii clasice cu elemente ideologice şi motive din tradiția locală. De asemenea, folosirea materialelor de construcție din regiune favoriza crearea unei arhitecturi cu un specific local, ce poate fi atribuită unui fenomen de arhitectură realist socialist, aplicat între anii 1933/’44-’55 pe tot spațiul fostului bloc socialist.

La începutul anilor ’50, în zonele de sud ale republicii a început edificarea locuințelor colective cu aplicarea unui plan standard. Prima soluție de proiecte-tip a fost aplicată în Chișinău, prin construirea clădirii de locuințe colective în zona pieței alimentare centrale. Edificiul cu 107 apartarnente proiectat de arh, V. Voiţehovski pe bld. Şteran cel Mare nr. 126 se diferenția printr-o compoziție de elemente decorative din ceramică glazurată, în stilul barocului stalinist. Astăzi, acest edificiu se află într-o stare avansată, de degradare, deşi, în urma unor lucrări de cercetare minuțioase experții locali în patrimoniu au propus să fie inclus în lista monumentelor istorice. Edificiul nu are încă statut protejat, ceea ce creează dificultăți pentru aplicarea unor proiecte de restaurare. (…)

Clădiri administrative create în stil stalinist şi-au făcut apariția în această perioadă pe străzile orașelor mari, cum ar fi cele din capitală, de pe bld. Lenin, sau Casa Sovietelor din Tiraspol, proiectată de S. Vasiliev. În piața publică din Bălți a fost realizată în forma clasică, pe patru niveluri, Casa Sovietelor, care domină și acup prin arhitectura sa stalinistă ansamblul ce se deschide către parc (arh. I. Şmurun şi A. Sobolev). În Chișinău, pe bld. Ștefan cel Mare nr. 73 a fost edificată clădirea Ministerului Alimentației (arh. Voițehovschi, A. Borisov), care se remarcă prin detaliile așa-zise „de înfrumuțesare” a fațadelor și prin combinarea elementelor ceramice de la ancadramentele ferestrelor și capitelurile coloanelor cu motive naționale cu însemnele ideologice.

Reprezentative pentru această perioadă au mai fost, în capitală, clădirea fostului Sovnarhoz (Consiliul Economiei Naţionale) al RSSM (arh. V. Voiţehovshi) cu patru etaje în care au fost folosite cu moderație elementele clasiciste monumentale în tratarea fațadelor. În aceeași perioadă, la începutul bld. Lenin a fost proiectată Academia Ştiinţe a RSSM de arhitecții V. Mednek și A. Vedenchin, care au abordat stilul sobru al arhitecturii staliniste combinat cu elementele din arhitectura populară. Situat pe axul aceluiași bulevard, creând de altfel capătul de perspectivă, șa mijlocul deceniului al VI-lea a fost construit Hotelul Chișinău, după proiectul arhitecților R. Kurț și S. Stalinskaia. Detaliile de înfrumusețare a fațadelor în estetica stalinistă nu au mai fost finalizate din cauzapoliticii de renunțare la elementele de decor stilistic devenite inutile. Exteriorul a fost lăsat neterminat până în 1974, când a fost finisat cu plăci ceramice ce pot fi văzute și astăzi. Astăzi, clădirea este proprietate privată, nefiind reabilitată din cauza situației incerte și, astfel, păstrându-și caracterul original. Clădirea Poștei Centrale (arh. V. Mednek) formează frontul lateral şi colțul magistralei Lenin şi respectiv al cvartalului, rămânând și aceasta nefinalizată din același considerent ca şi Hotelul Chişinău.

Mai putem menționa clădiri cu funcțiuni socio-culturale, ce pot face obiectul a nenumărate studii de caz: Teatrul „A.S. Puşkin” – (acum Teatrul „Mihai Eminescu”) – un proiect de reconstrucție a clădirii interbelice (arh. V. Smirnov, V. Aleksandrov); proiectul de reconstrucție a fostului circ – transformat în anii ’50 în Sală de Filarmonică cu o capacitate de 1.000 de persoane; reconstruirea Cinematografului „Biruinţa”; reconstrucţia Teatrului (arh. I. Şmurun) din Tiraspol şi altele.

Acelaşi spirit estetic este aplicat şi obiectivelor cu funcțiuni sportive şi celor expoziţionale, precum ansamblul stadionului republican proiectat de arh. A. Mnaţacanov. Stadionul ,,Regele Ferdinand” din Chişinău a fost reconstruit după proiectul arhitecților S. Vasiliev și I. Altman şi redeschis în 1945, cu noul nume „Dinamo”.

Zonele de odihnă şi agrement, prevăzute în proiectul coordonat de Şciusev în planul de urbanism general, au fost amplasate în imediata apropiere a comunei Durleşti. Într-o vale pitorească cu izvoare naturale a fost amenajat un parc de cultură şi odihnă numit în cinstea Comsomolului Leninist. Între 1951 şi 1952, a început propriu-zis planificarea şi demararea lucrărilor de amenajare a ansamblului verde, format dintr-un lac artificial, numit Lacul Comsomolist, cu o suprafaţă de 36 ha. Conform planului general al ansamblului cu o suprafaţă totală de 100 ha, proiectat de R. Kurţ, au fost edificate până în 1959: un teatru de vară cu o capacitate de 7.000 de spectatori proiectat de A. Kolotovkin şi T. Lomova; Expoziţia Republicană a Realizărilor Economiei Naţionale (2), proiectată de V. Voiţehovschi; scara cu cascade la intrarea de nord (proiectată de R. Kurţ, S. Stalinskaia); scara din granit la intrarea de sud (proiect al D. Palatnik) şi altele. Ultimele două sunt incluse în lista monumentelor istorice a Republicii Moldova, ceea ce a dus în anul 2016 la o iniţiativă de restaurare inadecvată, monumentul suferind schimbări multiple de estetică arhitecturală. Pot fi amintite, de asemenea: biblioteca N.K. Krupskaia, azi Biblioteca Naţională a Republicii Moldova (arh. A. Ambartumean), spitalul pentru copii, colegiul de comerţ, clădirea Universității de Stat (arh. I. Șmurun), clădirea Moldgiprostroi (Institutul de proiectare de Stat; arh. R. Kurţ), Spitalul Feroviarilor (arh. D. Palatnik), Casa de Cultură CET Centrala Electrică de Termoficare) (arh. T. Lomova) şi altele.

Pentru aceste clădiri și multe altele s-au folosit preponderent materialele de construcție din regiune, precum piatra de calcar extrasă din minele din suburbiile Chișinăului.

Surse:

Corobca, Liliana, Panorama comunismului în Moldova sovietică: context, surse, interpretări/ ed.: Liliana Corobca; Pref. de Radu Preda. – Iași: Polirom, 2019.

Surse foto:

Agora.md
Wikipedia
Wikimapia
Sputnik.md
Evenimentul.md
SocietateaMuzicala.ro