Poet, prozator, dramaturg, publicist, scenarist. Data exactă și anul nașterii nu se cunosc deoarece toate arhivele și listele bisericii din satul în care s-a născut și unde a fost înregistrată nașterea sa au fost arse (părintele acestei biserici s-a refugiat în România când au venit sovieticii).

După spusele mamei sale: s-a născut pe când se strîngea pîinea, anul nu-l mai ține minte: 1934, 1935, 1936. Cel mai plauzibil, s-a născut la 25 august 1935, în satul Fîntîna Albă, Edineț, în familia țăranilor români Nicolae (care a fost împușcat în 1948) și Alexandra Strîmbeanu (născută Damanciuc).

A absolvit școala de șapte ani din satul natal (1949), unde a avut noroc de profesori rămași de pe timpul românilor și școala medie din satul Parcova (1954). În același an a susținut examenele de admitere la conservator și concomitent la Institutul Pedagogic Ion Creangă. Pînă la urmă a preferat Facultatea de istorie și literatură a Institutului Pedagogic, pe care o absolvă în 1959.

A activat ca: redactor (fiind încă student) la ziarul Cultura Moldovei (1958), demis în același an pentru articolul Situația afumată; redactor la editurile Școala Sovietică și Cartea Moldovenească (demis, tot în 1959, din cauza prieteniei cu poetul disident Petru Cărare); consilier-traducător la Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM (1960, demis în același an); redactor la ziarul Tinerimea Moldovei (1961, demisionat după doi ani din cauza articolului De ce nu mai cîntă Nicolae Sulac?); consilier la Comitetul de Stat al RSSM pentru presă, edituri și comerțul cu cărți (1965, peste un an este demisionat din cauza unui denunț). În anul 1966 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova; în 1967 – redactor la revista literată Nistru și la editura Cartea Moldovenească. În anul 1971 este numit consilier al US pentru dramaturgie (demisionat în 1977 pe motive politice); în același an este angajat în calitate de membru al Consliliului de scenarii al Comitetului de Stat pentru cinematografie al RSSM. În anu 1980 e transferat în calitate de redactor-superior al Consiliului redacțional pentru filme artisitice la studioul Moldova-film; părăsește studioul în 1984, în semn de protesc împotriva platitudinii și atmosferei sufocnate care domina acolo și se angajează în calitate de secretar literar la Teatrul Național Mihai Eminescu, iar în 1988 este concediat prin ordin ca naționalist și antisovietic. În 1989 este numit inspector superior la Departamentul teatru și muzică al Ministerului Culturii, iar în 1990 e transferat în postul de șef al Departmaentului teatru. În 1996 este numit pensionat, apoi din nou angajat în funcția de consilier al US.

A fost deputat (1998) în Parlamentul Rpublicii Moldova, unde a deținut funcția de secretar al Comisiei pentru cultură, știință, învățămînt și mijloace de informare în masă a Parlamentului. În 2001, cînd se dizolvă Parlamentul, revine în postul de consilier al US.

De-a lungul a 50 de ani a publicat mai întîi poezie, a continuat cu proză, dramaturgie, cinematografie. A publicat cîteva poeme. Debutează cu poezii în gazeta raională fiind încă elev. La școală a debutat și în dramaturgie: cu o piesă despre viața țăranilor din satul natal, jucată de două ori pe scnea școlii. La Chișinău debutează, fiindstudent, cu poezii și schițe în presa periodică (poemul Răvaș din Chișinău, 1958). Tot în 1958 face o traducere – romanul De pe malurile Medvediței (de Vera Prilajaeva). Publică poezia Contrapunct (1963), care atrage asupra poetului o critică virulentă atît in partea oficialităților cît și din partea oficialităților precum și din partea unor scriitori mai în vîrstă, dar și lauda și încurajarea altor poeți (Aureliu Busuioc, Valentin Roșca).

Editorial debutează cu volumul de versuri Fîntîna Albă (1060, cu o prefață de V. Roșca), continuă cu volumul Mireasa (1967). A mai scris nuvelele Gîndacul de Colorado, Fata Morgana, Șoseaua și altele.

Ca dramaturg se afirmă din anul 1970 cănd scrie piesa Minodora, pentru care cîștigă premiul II la Concursul închis de dramaturgie. Piesa a fost montată (1971) la teatrul Luceafărul (de Ion Ungureanu), dar intezisă cu trei minute înainte de ridicarea cortinei.

A scris și a tradus cărți pentru copii: Aruncă-mă în cer (1974), Nenea seva (de D. Javahișvili), Și fiindcă fără de apă (de Al. Ceapkovschi) ș.a.

De-a lungul vieții a publicat un număr impresionant de eseuri, recenzii, articole combatante în presa republicană, din România și din Rusia. Andrei Strîmbeanu a stat și la leagănul creării faimosului ansamblu de muzică ușoară Noroc, înregistrînd mai multe șlagăre: Primăvara, Dor, dorule, Mama, despărțire, Sunt o fată fericită ș.a.

Este decorat cu înalta distincție de stat – Medalia Mihai Eminescu (1997), este laureat al Premiului Unic la Concursul Național de Dramaturgie, ediția 2004, pentru drama Oltea, mama lui Ștefan cel Mare și Sfînt.

---

Sursa: Andrei Strîmbeanu. În: Calendar Național 2005. Chișinău, 2004, pp. 238-240.

Sursa imaginii: moldovenii.md