Propunem atenției Dvs un text, referitor la un izvor din Valea Trandafirilor din Chișinău, găsit într-o sursă din perioada sovietică. Textul original este în chirilică, iar pentru comoditatea lecturării textul a fost transcris cu caractere latine. Autenticitatea legendei Izvorului Ghiaurului este incertă, însă acest fapt nu știrbește din coloritul acesteia. Lectură plăcută!

Legendă: Izvorul Ghiaurului

Valea Trandafirilor, astfel numesc chișinăuienii oaza verde ce desparte raionul Botanicii de centrul orașului. O lăsătură adâncă, în care cresc mulți tufari și arbori, pe alocuri o bogată vegetație ierboasă. Aici vedem câteva iazuri mici, unde și unde acoperite de alge. Și iată aici, dincolo de o iezătură nu prea mare răzbate din inima dealului un izvor cu apă rece. Iată ce legendă e compusă despre el.

…În anul 1806 din cazacii zaporojeni și transdunăreni s-a format în Basarabia drujina armatei de la Gurile Dunării și din Bugeac. Atunci unul din cazaci a lepădat serviciul militar și a trecut fluviul în Moldova, ocupată de turci. Ducând o viață de vagabond, el a nimerit în palatul pașei și, prefăcându-se surdo-mut, s-a angajat ca grădinar. Cazacul era stăruitor, muncitor și stăpânul lui, observând aceasta, a fost binevoitor față de el. Roabele turcului l-au îndrăgit și ele pe tânărul și frumosul grădinar, dar care, într-adevăr era tot timpul tăcut. Odată una din ele, ascunzându-se după tufari, a auzit: cazacul a rostit câteva fraze moldovenești, vorbind cu el însuși. Aceasta a uimit-o pe fată: doar ea însăși era moldoveancă.

Odată noaptea ei au fugit din robie și s-au așezat în valea de lângă Chișinău. Cazacul a curățit izvorul și și-au făcut o colibă. Așa și au trăit ei în liniște, ocupându-se cu grădinăritul și vieritul.

Dar s-a găsit un dușman – fiul unui gospodar din vecinătate. El s-a hotărât să dee veste despre ghiaur, adică despre necredincios. Soția cazacului, aflând despre aceasta, l-a prevenit pe bărbatul ei despre primejdia ce-i amenința.

Când reprezentanții autorităților au venit în acel loc, ei nu i-au mai găsit nici pe cazac, nici pe cazacică și nici coliba lor. Și numai apa izvorașului șoptea ceva în liniște, păstrând taina dispariției lor. De atunci izvorul din această vale a început să fie numit „Izvorul Ghiaurului”

Anii au trecut și legenda izvorului a fost uitată, dar izvorul continuă să susure bucurând privirile și potolind setea trecătorilor.