În partea de Sud a orașului Chișinău, la distanță de 1 kmde Autogara de Sud, pe str. Valea Rădiului (în apropierea Azilului Republican pentru invalizi și pensionari), se găsește Biserica Sf. Muceniță Parascheva – Sf. Vinere, recent construită în locul bisercii de odinioară, cu același hram, dispărută fără urmă în vremea ateismului sovietic.

Din păcate, în sursele bibli­ografice ale cercetătorilor, istorici şi arheologi, preo­cupaţi de problema sfintelor locaşuri dispărute, n-am găsit indicii documentare privind istoria zidirii şi dispariţiei fostei Biserici Sf. Muceniţă Parascheva – Sf. Vinere. Cele mai concrete informaţii, deşi insuficiente, le deţine parohul bisericii, protoiereul-mitrofor Boris Canţer, care, în baza unor documente doveditoare că în mahalaua Scliinoasei a existat Bi­serica Sf. Vinere, după un şir lung de procese, a obţinut dreptul de a con­strui un nou sfânt locaş, de astă dată chiar în propria grădină, deoarece nu s-a putut stabili cu exactitate locul existenţei fostului edificiu.

Zidirea bisericii a început în toamna anului 2011, după proiectul vechii biserici, ce aparţine lui Al. Bernardazzi, şi cu susţinerea finan­ciară a ctitorilor şi a enoriaşilor, care se adunau la rugăciune în Paraclisul Cuv. Serafim de Sarov, de pe lângă azil. În prezent, au rămas netermina­te cam 60% din lucrările de amenaja­re a exteriorului bisericii.

La 10 noiembrie 2013 biserica a fost sfinţită cu hramul Sf. Muceniţă Paracheva – Sf. Vinere. Locaşul înăl­ţat de curând se armonizează coloristic cu noile case ale cartierului. Cu sobrietatea peisajului urban. Cu liniştea ce domină în această parte retrasă a capitalei. Este o biserică de proporţii mici, construită în stil arhi­tectonic mixt, de o frumuseţe aparte. Acoperişul, de un brun închis, for­mează un oval semisferic chiar dea­supra tindei, apoi, printr-un alt oval, mai mare, se înalţă mai sus deasupra pronaosului, pe naos este plat, iar din centru creşte in sus o cupolă pirami­dală, în aşteptarea instalării crucii.

Interiorul nezugrăvit, dar foarte luminos, catapeteasma şi cafasul cu balcoane laterale lungi, eu balustradă metalică, amintesc de inte­riorul Bisericii de Vară Naşterea Maicii Domnului a Mănăstirii Răciula, construite în 1907-1910 de către egumena Eugenia Ciumaşu. Iconostasul este de o splendoare deosebită, fiind executat în lemn de meşteri de la Nisporeni. E de culoare albă, cu basoreliefuri vop­site cu bronz. Are două registre de icoane pictate în stil clasic ru­sesc de către pictoriţa monahia Irina, care a zugrăvit şi cele două icoane foarte mari, fixate de o parte şi de cealaltă a iconostasului, unde, pe fundal albastru, este înfăţişat Domnul Iisus Hristos, În dreapta, iar în stânga, tot pe fundal albastru, este reprezentată Sf. Muceniţă Parascheva – Sf. Vinere. Masa prestolului e din piatră, cioplită de meşterul Ion de la Cosăuţi. Pereţii sunt împodobiţi cu multe icoane mari, mai vechi şi destul de recente. Se respectă o simetrie perfectă a amplasării lor. Aici este şi un chivot cu părtice­le de moaşte a 14 Sfinţi.

În stânga altarului se află o icoană foarte veche, ferecată în aramă, ce o reprezintă pe Maica Domnului şezând pe tronul ceresc, alături sunt înfăţişaţi Sf. Cuv. Atanasie Atonitul şi Sf. Cuv. Mihail, episcopul Sinaiului.

Sfânta Muceniţă Parascheva, cea născută lângă Roma în timpul domniei împăratului Hadianus (117-138) şi torturată pentru credinţa în Hristos de către Antonin cel Pios (140), te mai priveşte dintr-o icoană veche şi foarte originală, fixată în partea stângă a pronao­sului. Pe fundal de bronz e pictat chipul Sfintei, cu capul acoperit cu o cască din pietre lucitoare (ce simbolizează casca de fier înro­şit ce i-a fost pusă pe cap de ostaşii păgâni în timpul torturilor). Deasupra capului are o coroană bătută cu pietre scumpe, susţinută de doi îngeri, în mâna dreaptă – o cruce, la fel, bătută cu pietre.

Drept făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir, aici sunt cin­stite icoana Cuv. Serafim de Sarov şi icoana Maicii Domnului care se schimbă la faţă.  La Biserica Sf. Muceniţă Parascheva – Sf. Vinere observi nea­părat că la rugăciune se adună doar acei credincioşi care au un comportament cu adevărat ortodox, inspirat de parohul-mitrofor, Boris Canţer, originar din Sălcuţa, Căuşeni, cunoscut în lumea credincioşilor pentru că este de o blândeţe şi de o sfinţenie cum se întâlneşte doar printre monahi. Datorită vieţii sale curate, pă­rintele este foarte căutat de oamenii cu diverse necazuri atât din Chişinău, cât şi de prin sate. Pentru mulţi acest preot dăruit cu har este ca un diagnostician, asemuit cu aparatele moderne de diagnosticare. În zilele de miercuri şi de vineri în Paraclisul Cuv. Serafim de Sarovse formează un adevărat torent de lume, venind şi plecând. Asta te duce cu gândul la părintele loan Zlotea (1862- 1928), tot din Sălcuţa, despre care Gheorghe Vodă scria: „El a fost trimisul lui Dumnezeu pe pământ”.

---

Sursa: CODREANCA, Lidia. O biserică, după proiectul lui Bernardazzi, a renăscut din negura uitării // Moldova. – 2014. – Sept.-Oct. – P. 75-77.