Vă propunem spre atenția Dvs un articol despre orașul Chișinău în film.
Imaginea unui Chişinău la firul ierbii, „colindă” cinematografele lumii
„Chişinăul, din zori până în amurg” nu este al oamenilor bogaţi sau al celor de succes. Nu este nici al politicienilor sau al vedetelor. În el nu veţi întâlni restaurante şi autoturisme de lux, nici malluri sau vile costisitoare. Chiar dacă toate acestea există. Tinerii regizori care au realizat filmul nu au fost interesaţi de viaţa oamenilor bogaţi, deoarece, din spusele lor, viaţa acestora este aceeaşi pe întreg globul pământesc. Ceea ce au vrut să pună în valoare a fost viaţa oamenilor simpli: vii, plini de viaţă, cu bucuriile şi tristeţile lor de fiecare zi, cu serile şi dimineţile lor.Un film „adevărat”
Pentru mulţi dintre noi, filmul ar putea să nu fie reprezentativ şi să înfăţişeze o imagine mai mult sau mai puţin unilaterală a Chişinăului. „Mi-ar fi plăcut să văd în acest film momente mai pozitive ale Chişinăului. Chişinăul are şi lucruri frumoase, are şi oameni frumoşi, şi evenimente frumoase. Vom insista, în cel de-al doilea film pe care îl vom face, să aducem şi puţină lumină pentru oraşul nostru”, a mărturisit la premiera filmului Virgil Mărgineanu, directorul Casei de Filme OWH TV STUDIO.
Coordonatorul proiectului, Mirosław Dembiński, recunoaşte că filmul reprezintă „doar o bucăţică din Chişinău”. În cele trei săptămâni de lucru cu studenţii de la Academia de Arte, Domnia Sa a văzut şi a făcut cunoştinţă cu Chişinăul doar prin intermediul materialelor filmate, aduse de către studenţi, prin ochii lor. Ideea proiectului nu a fost să facă un film publicitar, turistic sau pozitiv despre Chişinău. Pe de altă parte, nu a dorit nici să cenzureze tinerii regizori începători. „Am rugat doar tinerii ca filmuleţele lor să fie adevărate”, susţine Mirosław Dembiński. De aceea, filmul este regizat ca un puzzle, rezumând toate micile poveşti care i-au fost aduse.
Despre fericire, altfel
Regizorul şi scenaristul Vlad Druc nu a văzut nimic trist în filmul „Chişinău, din zori până în amurg”, contrar mai multor cinefili. „Nici moartea nu-i tristă. Ea este aşa cum este”, susţine regizorul. În opinia Domniei Sale, noi am trăit o viaţă întreagă într-o ţară fericită, între ghilimele, şi dacă vedeam vreun film, acesta trebuia să fie despre tot: despre fericire, despre mulţumire, despre eroi ai muncii socialiste. De aceea, când vedem un film astăzi, care se apropie cu camera de filmat de faţa unui personaj simplu, nu vedem că acesta este un om viu, plin de viaţă şi optimism. „Nu e neapărat să dansăm şi să zicem că suntem fericiţi. Trebuie să ne debarasăm de fericirea cu zâmbetul îngheţat pe buze”, va conchide Vlad Druc.
Scenele din film ne sunt atât de familiare, încât trecem în fiecare zi pe lângă ele fără să le mai observăm, cu atât mai mult fără să întrevedem în ele „materialul brut” pentru un posibil film. Miza peliculei este, probabil, să ne facă să ne dăm seama de realităţile în care trăim.
Proiect internaţional
„Chișinău, din zori până în amurg” face parte din proiectul internaţional „Lumea, din zori până în amurg”, în cadrul căruia un grup de documentaliști polonezi au susținut ateliere cu studenți de la școli de film din şase capitale ale lumii: Minsk, Kiev, Moscova, Beijing, Tokio şi Chişinău. În cadrul atelierelor au fost realizate filme documentare de lungmetraj care înfățișează aceste orașe. Metoda care stă la baza atelierelor și realizării filmelor aparține lui Mirosław Dembiński și Maciej Drygas. Pe parcursul a trei săptămâni, în incinta Academiei de Arte din R. Moldova, a fost organizat un workshop de film documentar, în cadrul căruia studenţii au filmat istorii despre realităţile Chişinăului.
Pelicula „Chișinău, din zori până în amurg” va fi prezentată în cinemografele din mai multe oraşe ale lumii. După premiera sa la Tbilisi, „cinefilii georgieni l-au îndrăgit foarte mult, zicând că eroii le sunt aproape, le sunt aproape și emoţiile lor”, a mai spus Mirosław Dembiński în discursul său din seara premierei.
Sursa: Borzin, Aurelia.Chişinăul văzut cu ochii tinerilor regizori. În: Ziarul Naţional. 2013, 27 dec., p. 19.