Propunem atenţiei Dvs un articol ce evidenţiază starea ecologică a municipiului Chişinău şi problemele existente în anul 1997.
Ecosistemul municipiului Chişinău cuprinde o parte însemnată din factorii naturali caracteristici teritoriului moldav şi joacă un rol important în menţinerea echilibrului ecologic în RM. Având un potenţial economic şi o aglomerare urbană cu un impact de mari proporţii, Chişinăul reprezintă o balanţă între capacitatea distructivă şi creativă a omului, între sursele de poluare şi cele de regenerare naturală, între uniformitatea arhitecturală şi amenajarea peisajului estetic-recreativ. Extins pe o suprafaţă de zeci de mii de hectare, Chişinăul nu are decât circa 3500 ha de spaţii verzi, care degradează vertiginos prin tăieri ilicite şi neîngrijire. Norma anuală optimă de oxigen pe locuitor (400 kg) se poate asigura de către o zonă verde de 0,1—0,3 ha. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) apreciază că pentru fiecare locuitor din mediul urban sunt necesare 50 m2 de zonă verde intravilană şi 300 m2 zonă extravilană. S-ar cere triplate spaţiile verzi pentru a apropia capitala RM. de standardele O.M.S. Edilii urbei nu au ţinut cont de conceptul de dezvoltare durabilă, bazat pe armonia om-natură şi oraşul a evoluat în contextul necesităţilor economice şi sociale, neglijând problemele ecologice. Deşi Chişinăul pretinde la titlul de grădină a ţării,spaţiile verzi ca factor de primă mărime în menţinerea unui minim echilibru ecologic nu au atins dimensiunea şi calitatea necesare pentru a-şi realiza funcţiile ecologice, sanitaro-igienice, recreative şi estetic-peisagistice. Alarmate de distrugerea barbară a spaţiilor verzi, organizaţiile neguvernamentale au susţinut iniţiativa Mişcării Ecologiste din Moldova de a solicita Primăriei aprobarea Programului de plantare a arborilor, de extindere a reţelei de parcuri, scuaruri, grădini publice şi de a declara intactă întreaga zonă verde a capitalei.
O altă problemă ecologică majoră a municipiului o constituie protecţia resurselor acvatice, aprovizionarea urbei cu apă potabilă, funcţionarea sistemelor de canalizare.
Principalele surse acvatice ale municipiului sunt râul Bâc cu afluenţii săi, rezervoarele de apă Ghidighici şi Ialoveni, precum şi un şir de bazine de apă artificiale cu o suprafaţă totală de 1400 ha. Pentru toate resursele acvatice este caracteristică poluarea lor cu noxe, care se conţin în atmosferă, sol, scurgerile teritoriale pluvionivale şi apele subterane. O influenţă negativă asupra resurselor acvatice exercită starea reţelelor tehnice de aprovizionare cu apă şi sistemele de canalizare.
Municipiul este aprovizionat actualmente cu apă din fluviul Nistru, din 5 prize subterane (Ialoveni, Vatra, Petricani, Bolşevschi, Hristo Botev) şi din 130 sonde departamentale.
Din cauza apeductelor magistrale şi a celor din casele şi blocurile de locuit, pierderile apei debitate constituie aproximativ 50 la sută, fapt care determină influenţa negativă asupra mediului şi majorarea preţului la serviciile respective.
Evacuarea şi epurarea apelor folosite şi reziduale se efectuează la Staţia biologică municipală de epurare, care funcţionează într-un regim dur din cauza supraîncărcării.
Din 700 de agenţi economici, care poluează apele, numai 22 dispun de spălătorii pentru automobile şi 36 — de staţii de epurare a apelor reziduale industriale, care, de regulă, funcţionează prost şi evacuează apele în sistemele de canalizare, depăşind concentraţiile maxime admise de substanţe nocive.
O altă problemă nu mai puţin importantă este poluarea atmosferei. Principalele surse de poluare a aerului în municipiul Chişinău sunt cele staţionare şi mobile, respectiv, 17 la sută şi 89 la sută. Surse puternice de poluare a mediului sunt întreprinderile energetice, concernul INMACOM, Fabrica de Sticlă, Piele S.A., Bucuria S.A., Lemnarul S.Â., Moldavhidromaşina S.A..
În ultimii ani se evidenţiază o tendinţă de reducere a degajărilor în atmosferă, generată de criza economică, însă cantităţile noxelor principale se menţin, de fapt, la acelaşi nivel.
În municipiul Chişinău sunt amplasate peste 100 gospodării cu unităţi de transport (autoparcări, autocombinate, autogări, garaje etc.), unde se află circa 85 mii unităţi de transport 58 la sută din unităţile auto folosesc drept carburanţi benzină etilată, motorină — 28 la sută, gaze — numai 14 la sută. Nu se practică neutralizarea gazelor de eşapament din motivul că majoritatea automobilelor existente nu dispun de astfel de mecanisme. La poluarea aerului contribuie şi automobilele importate, cu neutralizatoare uzate. Se află sub nivel calitatea carburanţilor şi starea tehnică a automobilelor. Practic, fiecare al treilea automobil testat emite noxe supranormă. Majoritatea gospodăriilor auto nu posedă dispozitive de control şi reglare a calităţii emiterii de gaze de eşapament.
Fondul funciar al municipiului alcătuieşte peste 32 mii ha şi există tendinţa majorării suprafeţelor agricole din contul valorificării pantelor. Din ele peste 855 ha sunt terenuri deteriorate şi circa 2960 ha sunt supuse eroziunii şi alunecărilor. Atât în intravilan, cât şi în extravilan se observă tendinţa nejustificată de a înstrăina pământul sub construcţii, de a acoperi terenul cu deşeuri şi gunoişti neautorizate, de a decoperta solul.
Chişinăul se confruntă cu grave probleme ecologice. Pentru a ieşi din impas şi a asigura sănătatea populaţiei se cere un Program de amenajare complexă a teritoriului, care să fie axat pe principiile dezvoltării durabile şi ale ecourbanisticii. Printre problemele ecologice ale municipiului care solicită o soluţionare urgentă se evidenţiază:
– necesitatea construirii sistemului de canalizare pluvio-nivale şi a staţiei de epurare a apelor colectate de acest sistem;
– neutralizarea deşeurilor galvanice şi stocarea în locuri amenajate a deşeurilor menajere urbane;
– amenajarea ecologică a bazinului râului Bâc în perimetrul municipal;
– extinderea spaţiilor verzi până la un sfert din suprafaţa intravilană şi implementarea conceptului de pădure urbană;
– stimularea agenţilor economici care îşi înzestrează unităţile cu tehnologii nonpoluante şi produc marfă ecologic curată.
Sursa: Reniţă, Alecu. Ecosistemul municipiului Chişinău. În: Chişinău: encicl., Ch., 1997, p. 200-201.
Chișinău, orașul meu 