Necesitatea studierii tematicii legate de activitatea şcolilor este determinată de faptul că şcoala a fost şi rămâne mereu acel mediu în care s-a format tânăra generaţie. Aici se formează noua mentalitate, deoarece anume în şcoală ni se pun bazele personalităţii fi ecăruia din noi. Din această cauză şcoala a fost şi va fi permanent în vizorul istoricilor. Doar tocmai istoricul doreşte şi e menit să analizeze şi să depisteze etapele de dezvoltare a ei, să pătrundă în esenţa programelor didactice, să determine stările sociale încadrate în procesul de învăţământ, să stabilească dinamica şi reuşita elevilor pe o perioadă mai îndelungată de timp.

Şcoala ţaristă trezeşte şi un mai mare interes pentru noi, deoarece cercetând acest domeniu putem să depistăm infl uenţa regimului străin asupra sistemului de învăţământ din Basarabia. Investigarea temei se impune şi prin necesitatea de a cunoaşte, amplu şi plenar, procesele legate de învăţământul mediu în Basarabia după anexarea ei la Imperiul Rus, de a evidenţia trăsăturile generale şi particulare ale acestui proces, de a explica specificul dezvoltării învăţământului în Basarabia comparativ cu guberniile interne ruse.

Pe parcursul sec. al XIX-lea, în sistemul învăţământului mediu a avut loc un şir de schimbări care au dus la apariţia unor şcoli noi, cum ar fi liceele reale. O astfel de schimbare a avut loc după aprobarea Legii despre învăţământ din 19 noiembrie 1864 (Сборник 1876, 1420), unde pentru prima dată întâlnim termenul de liceu real. Conform acestei legi, şcolile medii din Imperiul Rus erau împărţite în trei categorii: a) liceul clasic cu studierea celor două limbi clasice (latina şi greaca); b) liceul clasic cu studierea unei singure limbi clasice în programa de învăţământ (limba latină) şi c) liceul real, unde în programa de studii nu au fost incluse limbile clasice, ci cele moderne – franceza şi germana.

Conform acestei reforme în sistemul de învăţământ rus apare un nou tip de şcoală – liceul real, unde accentul se punea pe învăţarea a două limbi străine: franceza şi germana, care erau incluse în Tyragetia, s.n., vol. IV [XIX], nr. 2, 2010, 203-211 în programa de studii din clasa întâi. În aceste instituţii o mare atenţie se acorda ştiinţelor exacte, ca, de exemplu: dacă în liceul clasic cursului de matematică i se rezerva 22 de ore pe săptămână, atunci în liceul real acestui obiect îi reveneau 25 de ore pe săptămână. Aceeaşi situaţie se observă şi la stabilirea orelor de fi zică şi cosmografi e, care în liceele clasice se studiau doar 6 ore pe săptămână, iar în cele reale – 9 ore pe săptămână. Concomitent a fost mărit şi numărul de ore la următoarele obiecte: caligrafia, desenul şi desenul liniar – 20 de ore pe săptămână, în loc de 13 ore, cum era în liceele clasice. În plus, în aceste şcoli au fost introduse materii noi – ştiinţele naturii şi chimia, cărora le erau rezervate 23 de ore pe săptămână (Сборник 1877, 975-978).

În anii ’70 ai sec. al XIX-lea în fruntea Ministerului Învăţământului Public din Rusia se afl a contele Tolstoi, care era un mare adept al învăţământului clasic. Acesta a criticat legea din anul 1864, nedorind să egaleze studiile unui liceu clasic cu studiile unui liceu real. Din acest considerent, la 15 mai 1872 este aprobat Regulamentul şcolilor reale afl ate sub jurisdicţia Ministerului Învăţământului Public” (Клоссовский 1904, 526).

Conform noului Regulament acest tip de şcoli era destinat pentru toate stările sociale şi confesiunile religioase, având drept obiectiv orientarea practică şi acumularea deprinderilor tehnice, cu durata de studii de 6-7 ani. În clasele mari ale şcolilor reale se predau obiectele (ştiinţele) aplicate. Conform noii programe de studii numărul de ore a fost micşorat parţial la majoritatea obiectelor.

De exemplu, obiectele în liceul real cu şase clase (cu profi l mecanico-chimic) erau repartizate în felul următor: religia – 10 ore pe săptămână; limba rusă – 25 de ore; limbile străine noi (germana şi franceza) – 20 de ore; geografia – 5 ore; istoria – 5 ore; ştiinţele naturii – 5 ore; fizica – 5 ore; desenul şi desenul liniar – 32 ore; caligrafia – 11 ore; chimia – 4 ore; mecanica – 4 ore; matematica – 23 ore; geometria – 4 ore; chimia – 9 ore şi laboratorul – 9 ore (Сборник 1877, 1093-1098). Analizând aceste date, putem constata că la asemenea obiecte ca: matematica şi limba rusă numărul de ore mai mare a fost păstrat, pentru celelalte obiecte numărul de ore fiindparţial redus. Absolvenţii acestor instituţii de învăţământ îşi continuau studiile în şcoli superioare tehnice, comerciale şi industriale. Ei nu-şi puteau continua studiile la instituţiile de învăţământ superior. Şcolile aveau ca obiectiv de a oferi studii de cultură generală, orientate spre necesităţile practice şi acumularea cunoştinţelor tehnice.

În funcţie de necesităţile regiunii, clasele a V-a şi a VI-a puteau fi constituite din două secţii – principală şi comercială. Pe lângă secţia principală putea fi instituită încă o clasă superioară suplimentară, cu trei compartimente: a) generală, care pregătea copii pentru şcolile tehnice superioare; b) mecanico-tehnice şi c) chimico-tehnice (Сборник 1877, 1093-1098).

În urma analizei programei de studii şi a drepturilor pe care le obţineau absolvenţii acestor şcoli, constatăm că Ministerului Învăţământului Public i-a reuşit să minimalizeze rolul învăţământului real, stimulându-l pe cel clasic. În anul 1888 şcolile reale au fost reorganizate în şcoli de cultură generală, cu unele schimbări în programa de studii şi, ca rezultat, absolvenţilor acestor instituţii de învăţământ li se permitea să-şi continue studiile în universităţi, doar la facultăţile de matematică, fi zică şi medicină (Обзор 1901, 289-290).

Documentele de arhivă ne dau posibilitatea să urmărim dezvoltarea Şcolii Reale din Chişinău de la momentul fondării şi până în primele decenii ale secolului al XX-lea. Datorită diverselor rapoarte depistate în Arhiva Naţională a Republicii Moldova putem determina evoluţia activităţii acestei instituţii de învăţământ în perioada de timp cercetată.

Şcoala Reală din Chişinău a fost deschisă la data de 6 decembrie 1873, avându-l în postul de director pe N.D. Codreanu (Памятная 1881, 132), el fiind în acelaşi timp şi profesor de fi zică. Corpul didactic al acestei instituţii de învăţământ era completat şi cu învăţători din alte instituţii, ca de exemplu preotul Nicolai Romanski, profesor de religie, în acelaşi timp preda şi la Seminarul Teologic din Chişinău. La fel şi profesorul de limbă greacă Oscar Leonardovici Şperlit, care ţinea şi ore de greacă în Liceul de băieţi şi fete din Chişinău; profesorul de matematică, desen liniar şi geografie matematică Alexandru Constantinovici Costinski în acelaşi timp era şi diriginte în Liceul de fete Dadiani; profesorul de matematică Leonard Ivanovici Zubalov, paralel era diriginte şi profesor în aceeaşi instituţie de învăţământ [1].

În anul deschiderii, această instituţie de învăţământ avea trei clase – a III-a, a IV-a şi a V-a. Pe parcursul următorilor doi ani de studii, au mai fost deschise încă două clase superioare. În anul de învăţământ 1885/86, datorită intervenţiei tutorelui districtului de învăţământ Odesa au fost deschise clasele I şi a II-a, iar în anul 1888 amai fost deschisă clasa a VII-a, cu profi l mecanico-tehnic. Pe lângă această clasă, şcoală reală avea şi cabinete de fi zică, chimie, meteorologie, ştiinţe ale naturii, istorie, geografie etc. [2]

Şcoala Reală din Chişinău şi-a început activitatea la 6 decembrie 1873, adică la sfârşitul primei jumătăţi a anului de studii. Prezintă interes modalitatea completării contingentului de elevi. Apare întrebarea: oare toţi elevii au venit la studii direct în această instituţie de învăţământ sau unii din ei au fost transferaţi de la alte instituţii din diferite gubernii ucrainene şi ruse? Datele de arhivă ne demonstrează clar că contingentul de elevi al acestei instituţii de învăţământ s-a completat cu elevi transferaţi de la diferite licee din Basarabia, în special, în primii ani de activitate. În anul deschiderii, această instituţie de învăţământ avea un contingent de 101 elevi. Pornind de la considerentul că instituţiile de învăţământ îşi încep activitatea cu clasele întâi, apare întrebarea: de unde s-au pomenit aceşti elevi în şcoală? Acest lucru îl putem depista din datele Tabelului 1.

Datele Tabelului 1 ne demonstrează că numărul elevilor transferaţi din alte licee era destul de mare. Din numărul total de 101 de elevi care îşi făceau studiile în această instituţie de învăţământ în anul de studii 1873/1874, 86 de elevi (85,2%) au fost transferaţi din alte instituţii de învăţământ, din cauza nereuşitei la una sau chiar la ambele limbi clasice. Datele tabelului denotă destul de elocvent ca din punctul de vedere al componenţii sociale prevalează dvorenimea – 59 de elevi (68,6%), după care urmează copiii de clerici şi cei din mediul rural şi urban – 26 (30,2%). De regulă, manifestau dorinţa să-şi trimită copiii la studii în această instituţie de învăţământ doar acele stări sociale, care pe parcurs s-au orientat spre valori moderne, înţelegând schimbările care au loc în societatea rusă legate de modernizarea şi reformarea ţării, care va necesita cunoştinţe, în special învăţarea ştiinţelor tehnice, chimice şi mecanice. Prezintă interes componenţa confesională a contingentului de elevi transferaţi în Şcoala Reală din Chişinău în anul 1873, sistematizate în Tabelul 2.

Datele Tabelului 2 ne demonstrează că din numărul total de elevi, transferaţi de la alte instituţii de învăţământ: 68 (79,1%) le reveneau ortodocşilor, 7 (8,1%) – evreilor, 7 (8,1%) – protestanţilor şi 4 (4,7%) altor confesiuni religioase. Este semnificativ faptul că reuşita la limbile clasice a elevilor tuturor confesiunilor religioase era des-

tul de mică şi constituia: pentru ortodocşi – 20 de elevi (29,4%), pentru evrei şi protestanţi câte un elev (câte 14,3%) şi pentru celelalte confesiuni religioase un elev (25%). Nereuşita elevilor la una sau la ambele limbi clasice constituia: pentru ortodocşi, din numărul total de 68 de elevi – 48 de persoane (70,6%), din numărul total de 7 elevi evrei – 6 persoane (85,8%), din numărul total de 7 elevi protestanţi – 6 persoane (85,7%) şi din numărul total de patru elevi a celorlalte confesiuni religioase – 3 persoane (75%).

Una din problemele organizării procesului de studii cu un randament mai mare, era cauzată de comodităţile proaste oferite de clădirea şcolii. În documentele de arhivă întâlnim plângeri de la profesori în legătură cu incomoditatea încăperii. Ca blocuri de studii au fost arendate casele doamnei Foory, care nu s-au păstrat. Ei menţionau că încăperea şcolii nu permitea organizarea celor două clase inferioare, iar construirea unei clădiri speciale, ar permite înmatricularea copiilor şi în primele clase. Aceasta ar asigura pregătirea mai temeinică a acestor elevi, cât şi continuitatea procesului de înmatriculare a elevilor în clasele superioare ale Şcolii Reale din Chişinău. Aceste case nu era destinate pentru necesităţile unei instituţii de învăţământ. Din această cauză se întâlnesc mai multe cazuri de huliganism în rândurile elevilor, care nu pot fi supuşi supravegherii permanente din partea profesorilor şi dirigintelui de clasă în timpul pauzelor şi, ca rezultat, pedepsele pentru aceşti copii erau aspre şi frecvente [3].

Administraţia orăşenească a oferit un lot de pământ pentru construcţia noii clădiri a Şcolii Reale, la colţul străzilor Gubernială şi Reni (astăzi M. Kogălniceanu şi A.S. Puşkin). În 1880 Secţia de Construcţii a Administraţiei guberniale a confirmat proiectul noii clădirii pentru Şcoala Reală.

Planul clădirii a fost pregătit de arhitectul V. N. Ţâganko, iar supravegherea tehnică a fost efectuată de arhitectul Semko-Savoisky [4]. Construcţia clădirii a început în anul 1883 şi s-a terminat în 1886, clădirea fi indun monument important al arhitecturii din Chişinău. Clădirea s-a păstrat până în zilele noastre şi serveşte şi azi ca încăpere pentru studii, fi ind blocul Facultăţii de Litere a Universităţii de Stat din Moldova.

Întreţinerea acestei instituţii de învăţământ se făcea din banii bugetului de stat, ai Zemstvei basarabene, Dumei orăşeneşti şi din banii acumulaţi de la părinţi pentru procesul de învăţământ (taxa anuală pentru studii era de 50 de ruble [5] de unde că nu toţi părinţii îşi puteau permite de a-şi trimite copiii la studii în această instituţie de învăţământ). Pentru comparaţie vom analiza sumele acordate, de aceste instituţii, Şcolii Reale din Chişinău în anii de studii 1892 şi 1918.

În 1892 suma acordată pentru întreţinerea acestei instituţii de învăţământ s-a constituit:

a) Din banii bugetului de stat (17523 ruble şi 25 copeici);

b) Din banii oferiţi de Zemstva basarabeană (8910 ruble);

c) Din banii oferiţi de către Duma orăşenească din Chişinău (3000 ruble);

d) Din banii achiziţionaţi de la taxa pentru studii (8357 ruble şi 24 copeici) [6].

În 1918 suma acordată pentru întreţinerea acestei instituţii de învăţământ s-a constituit:

a) Din banii bugetului de stat (8137 ruble şi 81 copeici);

b) Din banii oferiţi de Zemstva basarabeană (8128 ruble);

c) Din banii oferiţi de către Duma orăşenească din Chişinău (2784 ruble);

d) Din suma achiziţionată de la taxa pentru studii (15860 ruble şi 20 copeici) [7].

În urma analizei sumelor acordate în anii de studii 1892 şi 1918, observăm că diferenţa în bugetul şcolii pe parcursul anilor nu era prea mare şi a constituit doar 383 ruble şi 44 copeici. Studiile în instituţiile de învăţământ subordonate Ministerului Învăţământului Public erau cu plată şi dacă sumele acordate de instituţiile statului pentru întreţinerea şcolii rămân aproape constante, iar contingentul de elevi este în creştere, atunci putem constata că cheltuielile şcolii erau acoperite de pe seama taxei pentru studii.

Schimbările care intervin în dinamica contingentului de elevi, pe parcursul anilor ‘70-80 ai sec. al XIX-lea, pot fi urmărite din datele Tabelului 3.

Datele Tabelului 3 ne permit să urmărim dinamica numerică a elevilor care îşi făceau studiile în Şcoala Reală din Chişinău de la anul deschiderii 1874 (precizăm anul 1874, anul deschiderii, deoarece toate rapoartele depistate din fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova sunt efectuate la data de 1 ianuarie) până în anul 1888. Putem astfel constata că în anii ’70-’80 ai sec. al XIX-lea numărul mediu de elevi din Şcoala Reală din Chişinău a constituit 155 copii. Media pe clase pentru anii de studii 1874-1888 era: clasa a III-a – 37 de elevi, clasa a IV-a – 42 de elevi, clasa a V-a – 31 de elevi, clasa a VI-a – 23 de elevi şi pentru clasa a VII-a – 11 elevi. Prin urmare, analiza acestor date ne permite să concluzionăm că în dinamica contingentului de elevi se poate observa o tendinţă de creştere de la clasa a III-a, la clasa a IV-a, după care urmează o evidentă descreştere, ce se lămureşte parţial prin nereuşita elevilor şi posibilitatea de a abandona studiile după clasa a şasea. În urma analizei datelor acestui tabel observăm că în anul de studii 1885, numărul total de elevi era de 105, iar anul următor 1886 – 167 de elevi, adică o creştere cu 62 de elevi. Aceasta se explică prin faptul că în acest an (1885/1886) a fost deschisă şi clasa întâi, decizia despre deschiderea acestei clase fiind aprobată la 19 noiembrie 1885. Conform acestei decizii, la 1 ianuarie 1886 pe lângă Şcoala Reală din Chişinău urmau să fi e deschise două clase inferioare (I şi II). A fost luată decizia că întreţinerea acestora în primul an va fi efectuată din banii Zemstvei locale, iar suma de 1205 ruble va fi acoperită din fondurile speciale ale şcolii (Полное 1887 1885, 1020). Ca rezultat, şcoala avea toate cele şapte clase şi putea să efectueze un proces de studii complet 8. Analizând numărul total de elevi care şi-au făcut studiile în Şcoala Reală din Chişinău în anii ‘70-‘80 ai sec. al XIX-lea, putem observa o creştere a contingentului de elevi: de la 101 în anul 1874, la 187 în anul 1888.

Prezintă interes apartenenţa socială a elevilor care şi-au făcut studiile în Şcoala Reală din Chişinău în anii 1874-1909 (Tabelul 4).

Datele Tabelului 4 ne demonstrează că, în perioada dată, în această instituţie de învăţământ îşi făceau studiile copiii dvorenilor (fapt ce atestă o prevalare a acestora), micii burghezii (orăşenilor) şi copii care veneau din mediul rural, de regulă a ţăranilor. Deşi tendinţa de creştere a numărului de elevi din rândurile dvorenimii este una evidentă – 64 de elevi în 1874 şi 120 în 1909, totuşi, analizând raportul în procente al fi ecărei stări socialeîn parte, constatăm că numărul acestora de la mai mult de 60% în primii ani de activitate a şcolii, se va reduce, constituind în 1908 doar 41,2%, cu o uşoară creştere în anii următori. Constant rămâne numărul elevilor din rândul clerului, care a variat de la 1 la 3 şi 4 persoane, excepţie făcând doar anii 1908 şi 1909 – 7 şi 8 persoane. Evidentă este însă tendinţa de creştere a numărului de elevi din rândurile elementului burghez – al orăşenilor (meşteşugarilor, burgheziei comerciale etc.) şi cetăţenilor de onoare [9]. Dacă în primii doi ani de activitate a şcolii, aceştia au constituit doar 18,6 şi 23,7% din numărul total de elevi, în anii următori, cu unele mici excepţii (1884), numărul lor crește.

Dacă în primii doi lor creşte, atingând în unii ani mai mult de 40% (1887, 1890). O anumită creştere poate fi observată şi în dinamica elevilor din rândurile ţăranilor, dar această tendinţă nu este una constantă, ci mai mult sporadică şi în raport ce celelalte stări sociale nu a depăşit 10%, excepţie făcând doar anii 1874 (10,8%), 1884 (27,2%) şi 1909 (10,1%).

Studiile în această instituţie de învăţământ erau contra plată şi din acest considerent nu toţi doritorii îşi puteau trimite copiii să-şi facă studiile la Şcoala Reală, ea fi ind frecventată, de regulă, de copii din stările înstărite ale populaţiei. Taxa anuală pentru studii constituia 50 de ruble şi nu era accesibilă pentru stările vulnerabile ale societăţii.

Din mediul rural îşi puteau face studiile doar parţial copiii ţăranilor înstăriţi. Documentele de arhivă demonstrează că profesorii atenţionau instituţiile de resort de pregătirea insuficientă a copiilor din stările neprivilegiate din Basarabia, care determinau direct rezultatele slabe ale acestora [10].

Deşi rapoartele care sunt depozitate în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova nu ne permit să depistăm componenţa etnică a elevilor, totuşi analizând apartenenţa religioasă a acestora putem să tragem unele concluzii cu referire la acest subiect. Clasifi carea elevilor care îşi făceau studiile la Şcoala Reală din Chişinău conform apartenenţei religioase este redată în Tabelul 5.

Datele Tabelului 5 denotă destul de elocvent o tendinţă, deşi nu atât de mare, de creştere a numărului de elevi. Dacă la data deschiderii şcolii, stituie o creştere de 2,9 ori. Mai mult de jumătate din numărul total de elevi erau creştini-ortodocşi. Din numărul mediu de 196 de elevi din aceşti ani – 137 (69,9%) de elevi erau ortodocşi, 32 (16,3%) – evrei, 16 (8,2%) – catolici, 6 (3,1%) – protestanţi şi luterani şi celorlalte confesiuni le revenea în medie anual câte 5 (2,5%) elevi. Pe parcursul acestor 24 de ani pe care i-am analizat se observă o prevalare a ortodocşilor, care este urmat de evrei cu 16,3%. Acest procent comparativ mare al elevilor evrei se poate explica prin faptul că, în prima jumătate a sec. al XIX-lea, aceştia erau izgoniţi din guberniile centrale ruse şi din oraşele-porturi şi îşi găseau refugiu la periferiile imperiului, inclusiv în Basarabia. 

Rapoartele din fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova constituie izvoare importante în studierea istoriei acestei şcoli. Ele ne permit nu numai să stabilim dinamica contingentului de elevi care şi-au făcut studiile în această instituţie de învăţământ, dar conţin şi informaţii preţioase despre componenţa socială şi apartenenţa lor religioasă, precum şi necesităţile şi problemele cu care s-a confruntat această şcoală etc. Şcoala Reală din Chişinău pe parcursul activităţii sale a reuşit să instruiască pentru dezvoltarea societăţii basarabene specialişti în domeniile mecanic, chimic şi tehnic. De pe băncile acestei instituţii de învăţământ au ieşit personalităţi notorii, cum ar fi : arhitectul A.V. Şciusev, savantul agronom N.A. Dimo ş.a.

Bibliografie

Клоссовский 1904: A. Клоссовский, Материалы к вопросу о постaновкe среднего образования в России

Александра III (с 2 марта 1881 г. по 20 октября 1894 г.) (Санкт-Петербург 1901).

Полное 1887: Полное собрание законов Российской Империи. Собрание III, том V (Санкт-Петербург 1887).

Сборник 1876: Сборник постановлений по Министерству Народного Просвещения, т. III. Царствование Императора Александра II1855-1864 (Санкт-Петербург 1876).

Сборник 1877: Сборник постановлении по Министерству Народного Просвещения, т. V. Царствование Императора Александра II 1871-1873 (Санкт-Петербург 1877).

School of exact science activity in Chişinău in period of 1873-1918

Abstract

In Russian system of education schools of exact science were founded in 1872 as a result of lyceums of exact science abolition. These lyceums had 6-7 years of schooling. In high schools there were taught applied (sciences) subjects. Senior classes graduates of these educational institutions continued their education at technical, business and industrial high schools (colleges). They could not continue their education at universities. From 1888 schools of exact science were reorganized into comprehensive schools. The graduates could continue their education at universities, but only at the department of mathematics, physics and medicine.

Archive records give us the possibility to follow the school of exact science development in Chişinău from its foundation till the fi rst decade of the 20th century. The school of exact science was opened the 6th of December 1873 in Chişinău. At the moment of its opening the school had three forms (3rd, 4th, 5th). During the following two years there were also opened two senior classes. During the school year of 1885/86, thanks to a tutor’s application of Odessadistrict of education, there were opened the 1st and the 2nd forms, but in 1888 there was opened the 7th form with technical-mechanic specialization. Besides this class the school of exact science had also the classes of physics, chemistry, metrology, natural sciences, history, geography, etc. Maintenance of this educational institution was realized from money of state budget, of Bessarabian zemstvo, of town council and from money saved up for the process of education (annual payment for the education was 50 rubles, it proves that not all the social classes could afford their children study at these educational institutions). As a result of archive source analysis we can observe that at the moment of these educational institutions opening the contingent of pupils was composed from 101 children, in 1883 – 160 children, and in 1918 – 312 children. Thus we can observe that the number of pupils was always in growth. Although the information concerning the activity of this educational institution, placed in the fund of National Archives of the Republic of Moldova, does not give the possibility to follow the ethnic structure of the pupils’ contingent, researching their religious appearance, however we can observe the predominance of the Orthodox and a number more or less constant (ca 15%) of the Jews (as for example: in 1893, from the total number of 229 pupils, 171 (74,7%) were the Orthodox, 13 (5,7%) – the Catholics, 8 (3,5%) – the Protestants, 3 (1,3%) – belonged to other religious communions and 34 (14,8%) – the Jews), which shows us the diversity of the ethnic colour.

The sources of archives analysis allows us to conclude that the biggest part of children that studied at this educational institution were the children of noblemen (the fact that testifi es its predominance), of small bourgeoisie (townsmen) and only partially of children that came from the countryside.

Документы из архива дают нам возможность проследить развитие реальной школы из Кишинёва с момента основания до первого десятилетия XX-го века. Кишинёвская реальное училище была открыта 6 декабря 1873 года. На момент открытия было три класса (III, IV, V). В течение следующих двух лет были еще открыты два старших класса. Во время учебного года 1885/86, благодаря вмешательству попечителя Одесского учебного округа, были открыты 1-ый и 2-ой классы, а в 1888 году был открыт 7-ой класс с механико-техническим профилем. Помимо этого класса в Кишиневском реальном училище были кабинеты физики, химии, метрологии, естественных наук, истории, географии, и т.д. Содержание этого учебного заведения велось с денег государственной казны, бессарабского земства, государственной думы, и с денег собранных для процесса образования (оплата за обучение составляла 50 рублей, это доказывает то, что не все социальные категории могли себе позволить дать своим детям образование в этих учебных заведениях). В результате анализа архивных источников, можно отметить, что на момент открытия этого учебного заведения, контингент учеников состоял из 101 детей, в 1883 – 160 детей, а в 1918 – 312 детей. Таким образом, можно отметить, что число учеников постоянно увеличивалось. Однако отчеты относительно деятельности этого учебного заведения, хранящиеся в фондах Национального Архива Республики Молдова, не дают нам возможность проследить этнический состав учеников. Исследуя религиозную принадлежность учеников, можно все-таки заметить преобладание православных, а также более или менее постоянное число учеников (15%) евреев (например: в 1893 году, из общего числа 229 учеников 171 (74,7%) были православные, 13 (5,7%) – католики, 8 (3,5%) – протестанты, 3 (1,3%) – принадлежали другим вероисповеданиям и 34 (14,8%) – евреи), это указывает на разнообразный этнический колорит.

Note de subsol:

1 ANSO, F. 42, inv. 95, d. 1768, f. 17 verso-21.

2 ANRM, F. 1862, inv. 22, d. 103, f. 12; d. 141, f. 201.

3 ANRM, F. 1862, inv. 22, d. 16, f. 13.

4 ANRM, F. 1862, inv. 22, d. 181, f. 10-10 verso.

5 ANRM, F. 1862, inv. 22, d. 181, f. 18.

6 ANRM, F. 1862, inv. 22, d. 141, f. 22 verso.

7 ANRM, F. 1862, inv. 22, d. 181, f. 20.

8 ANRM, F. 1862, inv. 22, d. 181, f. 21 verso.

9 Cetăţeni de onoare (почетные граждане) – stare socială privilegiată, creată prin manifestul imperial din 10 aprilie 1832 şi divizată în cetăţeni de viţă şi personali, dar care nu erau întruniţi într-o organizaţie de castă. Statutul de cetăţeni de onoare era acordat fi e personal pe durata vieţii, fi e ereditar şi negustorilor care activau o perioadă de 10 ani la rând în prima ghildă sau 20 de ani în a doua ghildă într-un oraş, negustorilor ce aveau funcţia de Consilier de comerţ sau au primit un ordin imperial, marilor industriaşi, persoanelor care s-au remarcat în domeniul ştiinţei şi artei, celor cu studii universitare, precum şi copiilor de dvoreni.

Sursa: Chicaroş, Tatiana. Activitatea Şcolii Reale din Chișinău în perioada anilor 1873-1918 // Tyragetia. – 2010. –  Vol. IV, Nr 2. –  P. 203-211.