O scurtă istorie a orașului Chișinău povestită un pic altfel – de la prima mențiune la Planul Urbanisticde azi.
Locuim într-o ţară a cărei istorie puţini o cunosc pe-ndelete, cu o capitală care are mari şanse să devină oraş-dormitor cu un centru istoric care se transformă treptat într-un complex comercial extins ori s-ar puntea spune că revine la forma sa iniţială – târgul Chişinău.
De la prima menţiune documentară a Chişinăului ca localitate, din Ш 17 iulie 1436, când domnii Ţării Moldove Ilie şi Ştefan şi-au dat întâlnire, la următoarele în care era numit mare, frumos, dar şi o aglomerare de tip sătesc, Chişinăul a fost amintit drept oraş abia în 1712.
În Evul Mediu, Chişinău era doar un sat dens populat, iar în secolul XIX, Buiucani, Munceşti, Schinoasa, deveneau suburbiile sale. Construit pe malul râului Bâc, pe lângă ţărani, aici se stabileau meşteşugari, negustori. Chişinăul devine un mic târg, un centru comercial nu prea mare, adică un orăşel, pentru că, într-un document din 1666, localnicii erau numiţi târgoveţi. Cu timpul, aici apar cârciumi şi dughene.
Totuşi, locuitorii au trăit şi timpuri grele, când oraşul a fost devastat de turci şi tătari şi în timpul războaielor ruso-turceşti din sec. XVIII şi XIX, când a fost ruinată o mare parte a oraşului.
În pofida acestor neplăceri, oraşul începea să se profileze şi ca centru cultural-ecleziastic şi de învăţământ. Prima şcoală organizată şi susţinută de stat şi de Mitropolia Moldovei o aflăm activând la Chişinău în sec. XVIII. Şcolile funcţionau pe lângă bisericile oraşului.
Istorii „de jos”
Chişinăul despre care povestim este numit de către istorici „de jos”, partea oraşului poziţionată între râul Bâc şi bulevardul Ştefan cel Mare. Această parte a oraşului pare a fi uitată atât de autorităţi, cât şi de populaţia oraşului. Mai mult, este primit să se înţeleagă faptul că centrul istoric al capitalei se află doar în partea de Sud a bulevardului „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, ceea ce nu este tocmai adevărat.
Chişinăul „de jos” cuprinde atât o mare parte din monumentele istorice, cât’şi petice de caldarâm, care, deşi bucură ochii şi aminteşte de oraşul vechi, se află acolo din simpla neglijenţă a autorităţilor locale. Această zonă este partea care nu a fost atât de afectată de restructurarea urbană neoclasică din perioada rusească. Ea are structura urbană rezultată din condiţiile geografice şi rutiere contemporane.
„Chişinăul „de jos” nu a fost afectat de construcţiile şi infrastructura nouă, acolo a rămas mai multă autenticitate, cu excepţia bulevardelor organizate pe vremea sovieticilor”, declară Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de Instaurare şi Restaurare a Monumentelor.
Un plan ce poate şterge ce-a mai rămas „jos”
Totuşi, în cazul în care Planul Urbanistic Zonal (PUZ) al centrului capitalei, care stă pe rafturile primăriei din 2007, va fi pus în aplicare, există riscul ca autenticitatea Chişinăului „de jos” să dispară. „Bulevardul Cantemir, nou proiectat, pune sub risc 26 de monumente de arhitectură de categorie naţională şi locală. Gafele făcute în perioada sovietică nu trebuie repetate”, declară Ion Ștefăniță. PUZ-ul planifică ca zonă vare cu protecţia elementelor de patrimoniu bulevardul Cantemir și intenționează să se extindă în partea „oraşului de jos”, în vecinătatea nemijlocită cu zona de protecție istorică. Acest proiect implică construcţia a noi clădiri, modificarea gabaritelor străzilor etc.
PUZ a fost elaborat în baza Planului Urbanistic General (PUG), aprobat de Consiliul municipal Chişinău (CMC) în 2007. Nici atunci nu au lipsit polemicile și criticile, principala gafă, în opinia arhitecților, ţinând de schema transporturilor. Nimeni nu neagă importanţa unui PUZ, mai ales că, în ultimii ani până-n prezent, au avut şi au loc mai multe intervenții asupra patrimoniului național din centrul istoric al Chişinăului. Mai mult, societatea a atras atenția în repetate rânduri asupra dispariţiei unui centru a apariţiei unui oraş-dormitor.
Planul Urbanistic a primit aviz negativ din partea Ministerului Culturii pe motiv că primăria deține competenţe de a promova în câmpul legal modificarea parametrilor monumentelor de categorie naţională, aceasta fiind strict competența Parlamentuluii RM. Academai de Științe a RM a reacționat la fel de promt în persoana Marianeui Șlapac, vicepreședinte a AȘM, care a declarat că „dacă Consiliul municipal aprobă noul registru, atunci, pînă ca acesta să fie votat și de parlament, ar putea să treacă prea mult timp, iar monumentele – să dispară pur și simplu. E un mare pericol. În ceea ce privește acest controversat bulevard Cantemir, în urma intervențiilor de acolo, iarăși se vor pierde monumente. Chiar dacă se spune contrariul. Acolo se vor construi parcări, se vor tăia copaci și se va demola tot așa, peste noapte – parcă ceva a căzut, parca de la vibrație etc. Sunt un ghem de probleme”.
Planul Urbanistic Zonal a rămas în așteptare pînă în prezent, în aceeași situație este și Chișinăul „de jos” care așteaptă aceeași atenție de care are partea de sud a centrului istoric al capitalei.
Sursa: Gherciu, Ana. „Chișinăul de jos”, un centru istoric necunoscut. // Timpul. – 2013. – 12 iul. (Nr 89). – P. 18.
Chișinău, orașul meu 