Vă prezentăm în continuare un nou articol ce priveşte arhitectura oraşului Chişinău.
Recent, la sfârşitul anului 2010, a apărut sub forma unui album o lucrare despre patrimoniul ulturalistoric al Chişinăului, tipărit de editura „Arc”, cu un volum de 546 pagini. Editată la Budapesta, în condiţii tehnice ireproşabile, în versiunea poligrafică a maestrului Mihai Bacinschi, această carte nu poate să nu satisfacă vizual exigenţele bibliofililor şi să nu aibă priză la cititorii împătimiţi de istoria şi aspectul arhitectural al urbei.
Este o apariţie de pionierat în domeniul istoriei şi culturii oraşului Chişinău, dar şi al întregii ţări. Marile oraşe ale lumii au asemenea studii despre istoria componentelor edilitare, cunoaşterea trecutului fiind suport pentru o atitudine patriotică, la nivel local, regional şi naţional. Pentru a aprecia valoarea ştiinţifică a acestei lucrări, impactul ei asupra atitudinii faţă de moştenirea noastră comună din Chişinău, şi în general din republică, este necesar de cunoscut istoria şi condiţiile în care a fost elaborată.
Doi dintre autorii cărţii – Tamara Nesterov, arhitect, şi Eugenia Râbalco, istoric, au activat în fostul sector „Studierea monumentelor de istorie şi cultură”, fondat în cadrul Institutului de Etnografie, Arheologie şi Arte în 1975. Colaboratorii acestui sector, cu orientare aplicativă, pe parcursul a peste 25 de ani de activitate au studiat şi au prelucrat informaţii despre monumentele Republicii Moldova în scopul editării „Codului de monumente de istorie şi cultură a Republicii Moldova”, în patru volume, unul dintre care urma săfi e consacrat monumentelor Chişinăului.
În 1986 Chişinăul obţinuse statut de oraş istoric, iar în 1987 colaboratorii sectorului au alcătuit lista clădirilor istorice din oraş care meritau o studiere aprofundată, numărul lor ridicându-se la 1540 de poziţii. Criteriile de atribuire a statutului de monument clădirilor istorice au reluat recomandările Ministerului Culturii din fosta URSS: valoare artistică, valoare istorică, vechime mai mare de 50 de ani şi reprezentarea tuturor tipurilor de clădiri, astfel ca ele săfi e o mărturie a etapelor de dezvoltare a localităţilor.
La Legea cu privire la ocrotirea monumentelor de istorie şi cultură din Republica Moldova, aprobată în 1993, fusese anexată Lista monumentelor de valoare naţională, printre care fi gurau circa 400 de clădiri din Chişinău, amplasate după principiul tipologic: clădiri de cult, clădiri publice, locuinţe etc. Odată cu privatizarea locuinţelor această amplasare a monumentelor nu mai era comodă.
Colaboratorii sectorului au elaborat o nouă Listă a monumentelor istorice amplasate în ordinea alfabetică a denumirii străzilor, completată cu circa 200 de clădiri susceptibile la valoarea de monument de arhitectură, şi au transmis-o Ministerului Culturii. Această Listă în 1995 a fost transmisă la Primăria Chişinăului, funcţionarii Secţiei Cultură adăugând încă 300 monumente, numărul lor total ridicânduse la peste 900 de poziţii. Lista monumentelor de valoare municipală fusese confi rmată în acelaşi an la şedinţa Consiliului municipal.
Lucrul asupra Codului monumentelor de istorie şi cultură din Republica Moldova a fost abandonat în anii 1990, când, în legătură cu schimbările intervenite în societate, din cei 10 colaboratori ai sectorului au rămas doar autorii cărţii nominalizate. Studierea patrimoniului arhitectural a continuat sub forma temelor individuale ale colaboratorilor în cadrul sectorului „Arhitectură” a Institutului Studiul Artelor – informaţii istorice şi istorico-arhitectonice despre monumentele de arhitectură şi arhitecţii Chişinăului.
Studierea patrimoniului istoric-cultural al Chişinăului prezenta interes nu numai ştiinţific, ci şi practic, asupra oraşului planând, din două direcţii, pericolul demolărilor şi distrugerii aspectului său arhitectural inedit: locuitorii doreau îmbunătăţirea condiţiilor de trai prin lărgirea şi modifi carea spaţiului locativ, fapt ce afecta irevocabil arhitectura clădirilor istorice, iar edilii oraşului – optimizarea condiţiilor de trai în oraş prin revitalizarea fondului construit şi înlocuirea fondului constituit istoric cu unul supermodern – visul de a fi rmare al oricărui arhitect practician. Ambele intenţii se ciocneau de restricţiile specifice pentru oraşul istoric şi necunoaşterea statutului valoric al clădirilor, deşi registrele cu clădirile protejate de stat şi municipalitate erau accesibile doar funcţionarilor acestor instituţii.
Propunerea de a prezenta situaţia din domeniul patrimoniului arhitectural publicului larg, de a monitoriza Registrele monumentelor pentru utilizare operativă a venit din partea organizaţiei obşteşti “SIT”, director Boris Gangal, arhitect de formaţie profesională, fi ind creat, în baza Listei municipale a monumentelor, site-ul http://www.monument.sit.md.
Formatul electronic şi caracterul pur informativ al site-ului, adresat diferitelor categorii de utilizatori, a infl uenţat caracteristicile cărţii: un stil laconic, accesibil şi reprezentări grafice de rigoare, după care clădirea istorică protejată putea fi recunoscută, cu indicarea ei pe harta oraşului. La elaborarea site-ului s-au implicat şi alţi specialişti: Petru Starostenco, istoric; Rita Garcaniţa, arhitect, lector la Universitatea Tehnică, care împreună cu studenţii a executat cea mai mare parte a materialelor grafi ce.
Atractivitate site-ului conferă imaginile color ale tuturor clădirilor istorice din Lista municipală care au supravieţuit, precum şi fotografiile monocolor ale clădirilor istorice cu valoare artistică, fotografiile istorice ale oraşului în diferite etape.
Lucrările au continuat din 2003 până în 2007, când site-ul a fost lansat oficial, funcţionarea şi deservirea lui fiind susţinută financiar de fundaţia Soros-Moldova. Necesitatea prezentării patrimoniului cultural-istoric al Chişinăului publicului larg devenise un imperativ stringent al timpului, fapt care a favorizat decizia edifi cării materialelor siteului sub forma unui album, fi nanţarea fiind susţinută de aceeaşi fundaţie şi de Primăria municipală. La trecerea conţinutului pe suport solid, textele au fost verifi cate, corectate şi completate cu noi informaţii, cu materiale grafice şi cele din arhiva Sectorului de studiere a monumentelor, executate de arhitecta Violeta Suvorova. În februarie 2010, cu o întârziere de 17 ani, a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova lista monumentelor de valoare naţională, confi rmată de Parlament în 1993 odată cu Legea cu privire la ocrotirea monumentelor de istorie şi cultură, fapt ce a necesitat efectuarea unei concordanţe între aceste două registre ale valorilor naţionale şi municipale. Fiecare articol a fost însoţit cu două numere de înregistrare: primul din Lista naţională şi al doilea, cu asterisc – pentru cele incluse în Lista monumentelor de valoare municipală.
În urma trecerii timpului, care a scos în evidenţă erorile comise şi a semnalat problema de mare importanţă civică a atitudinii iresponsabile a statului faţă de patrimoniul arhitectural-istoric, supus unei erodări accelerate, au fost necesare ataşarea a două anexe. Una este Anexa cu lista clădirilor dispărute din variate motive, obiective şi subiective, şi alta – a erorilor comise la întocmirea acestor liste, indicarea corectă a adreselor fiind condiţia utilizării.
O altă anexă este lista arhitecţilor care au activat în Chişinău, autori ai clădirilor istorice. Albumul „Centrul istoric al Chişinăului la începutul secolului al XXI-lea. Repertoriul monumentelor de arhitectură”, deşi nu este cartea monumentelor municipiului, ci „vizualizarea” listelor monumentelor de arhitectură a oraşului, de valoare naţionalăşi municipală, reprezintă, în primul rând, o sursă informaţională utilă cercetătorilor istoriei şi urbaniştilor, o secţiune virtuală prin componentele structurii urbane, care va permite cu mai multă competenţă şi fermitate de a activa în sensul dialecticii „schimbării prin păstrare”.
La 10 martie a.c., în incinta Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a avut loc prezentarea monografi ei, cu participarea reprezentanţilor editurii, Ambasadei României la Chişinău, Academiei de Ştiinţe, Ministerului Culturii, primăriei municipiului Chişinău, iar discuţiile pe marginea ei au demonstrat interesul tuturor faţă de problemele stringente cu care se confruntă patrimoniul arhitectural al Chişinăului în ziua de astăzi.
Sursa: revista Akademos. – 2010, nr. 4, p. 160; autor – Tudor STAVILĂ, dr. hab.
Chișinău, orașul meu 