Avantajul de a fi capitală.

Creaţie a epocii „ţariste”, din punctul de vedere al formei şi al exteriorului, oraşul îndreptăţeşte pe deplin aprecierile lui A. Toynbee în ceea ce priveşte modalităţile de alegere a capitalelor pe considerente de convenabilitate: atât în ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare cu mărfuri, în legătura cu administraţia provinciei şi în menţinerea securităţii, dar şi în alegerea capitalei pe considerente de strategie. Evoluţia sa ca şi capitală a fost determinată, în mare măsură, de faptul că oraşul Chişinău s-a format într-un context economico-social, politic, ideologic şi cultural specific, ca urmare a influenţei mediului rusesc, aspecte care şi-au lăsat amprentele asupra evoluţiei mentalităţii şi vieţii cotidiene.

Străzi şi cartiere. 

Ca şi majoritatea marilor oraşe ale Imperiului Rus, Chişinăul ocupa un teritoriu întins, iar clădirile erau despărţite între ele prin străzi, grupate în cartiere. La începutul secolului al XX-lea, Chişinăul ocupa o suprafaţă de aproximativ 4500 desetine de pământ, dintre care 770 erau rezervate caselor şi curţilor, iar 2500 erau ocupate de grădini şi vii. În anul 1900, suprafaţa oraşului a crescut cu încă 2088 desetine, prin cumpărarea moşiei periferice Visterniceni, unde va fi construită zona urbană a Râşcanilor. În perioada cercetată, oraşul era divizat convenţional în patru sectoare. Conform raportului şefului de poliţie Lazarev din 29 martie 1851 către guvernatorul militar al Basarabiei, general-locotenentul P. Fiodorov, „…planul oraşului a fost întocmit de arhitectul Zauşkevici în limitele lui actuale; a fost făcută o nouă divizare a sectoarelor, au fost denumite străzile şi stradelele, deoarece multe dintre ele nu aveau denumiri sau numere…”. Raportul menţionat includea, de asemenea, lista străzilor din fiecare sector, a căror divizare şi denumire va fi păstrată şi în perioada studiată.

Sectorul I: Străzile longitudinale: Cauşanskaia, Gostinaia, Moskovskaia, Kievskaia, Podolskaia, Leovskaia, Reinskaia. Străzile transversale: Galbinskaia, Gubernskaia, Seminarskaia, Iaskaia, Buiucanskaia, Meşceanskaia, Nemeţkaia, Moghiliovskaia, Gospitalinaia, Ostrogskaia, Orgheevskaia. Acelaşi sector includea stradelele Poliţeiski, Varfolomeevski şi Fontannîi, cartierele 1-67 şi suburbia Buiucani. În total sectorul 1 avea 18 străzi, 3 stradele, 66 cvartale, 2 biserici şi 24 de clădiri de stat şi instituţii de învăţământ.

Sectorul II includea Străzile longitudinale: Cauşanskaia, care continua din sectorul I până în sectorul IV, Gostinaia, Moskovskaia, Kievskaia, Podolskaia, Leovskaia, Reinskaia. Străzile transersalve: Galbinskaia, Mihailovskaia, Kupeceskaia, Armeanskaia, Bolgarskaia, Benderskaia, Izmailskaia, Kiliiskaia, Svecinaia, Kirovskaia, stradela Fontannîi, cvartalele 67-130 şi suburbiile Malina Nouă, Malina Mică şi Schinoasa. În total, acest sector avea 17 străzi, o stradelă, 64 cartiere, o biserică, 4 clădiri de stat şi instituţii de învăţământ.

În Sectorul III erau concentrate 38 de străzi, 8 stradele, 85 cvartale şi 4 biserici: Străzi longitudinale: Cauşanskaia, Haralampievskaia, Andreevskaia, Ilinskaia, Kiprianovskaia, Fariseevskaia, Evreiskaia, Armeanskaia, Katelinova, Măcărescu, Donici, Salos, Kaţicovoi, Tureţkaia, Konstantinovskaia, Aziatskaia, Bannaia, precum şi cele care continuau din sectorul I, Gubernskaia, Seminarskaia, Iaskaia, Buiucanskaia, Meşceanskaia, Nemeţkaia. Străzile transversale: Minkovskaia, Rîşcanskaia, Maklerskaia, Ceasovennaia, Fontannaia, Sinagogovskaia, Ecaterinskaia, Pavlovskaia, Antonovskaia, Prunculovskaia, Batţavskaia, Inzovskaia, Blagoveşcenskaia, Kamenolomnaia. Stradele: Mîlnîi, Purcelovski, Karaimski, Begucii, Greceski, Greaznîi, Kozaţki, Greculovoi, cartierele 130-215. Aici se găseau Biserica Sf. Ilie, Buna Vestire, Catedrala Veche şi Biserica Armenească.

Sectorul IV includea 29 de străzi, 8 stradele, 54 cartiere, 5 biserici şi 5 case de stat şi instituţii de învăţământ, repartizate astfel: Străzi longitudinale: Cauşanskaia, Akimovskaia, Haralampievskaia, Cojuhariskaia, Irinopolskaia, Ostapovskaia, Gorceşnaia, Iakovlevskaia, Voznesenskaia, Salganaia, Kagulskaia, Belekleevskaia, Stavrievskaia, Balşovskaia, Ogorodnaia. Străzi transversale: Tiibaşovskaia, Mihailovskaia, Kupecenskaia, Armeanskaia, Bolgarskaia, Benderskaia, Izmailskaia, Kiliiskaia, Svecinaia, Popovskaia, Serbskaia, Ivanovskaia, Titovskaia, Gheorghievskaia. Stradele: Sinadinovski, Lancasterski, Obşcii, Mazarachievski, Moldavanski, Vdovii, Kladbieşcenski, Petrovski, cât şi cartierele 215-269, bisericile Sf. Haralampie, Sf. Gheorghe, Înălţarea Domnului, Măzărache, Grecească, podurile Bender, Căuşeni şi Rîşcani şi suburbia Tăbăcăria.

Prin urmare, în total, conform planului în cauză, oraşul Chişinău era divizat în 102 străzi, 20 stradele, 269 cartiere, care includeau 12 biserici, 35 clădiri publice şi ale instituţiilor de stat, 11 pieţe, 10 bariere, 7 poduri şi 5 suburbii. Până la Unirea Basarabiei cu România n-au fost înregistrate modificări substanţiale în divizarea oraşului, cu excepţia schimbării denumirilor unor străzi, intervenite în anul 1912. În cadrul şedinţei Consiliului Directorilor al Republicii Moldoveneşti din 15 martie 1918, a fost decisă includerea zonei rurale Râşcanovca în calitate de suburbie a oraşului. După Marea Unire, o bună parte din străzi au fost redenumite, astfel, în perioada interbelică acestea aveau 2-3 denumiri.

---

 SAVA, Lucia. VIAŢA COTIDIANĂ ÎN ORAŞUL CHIŞINĂU LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA (1900-1918) / Lucia Sava // – Chișinău. – 2010. – P. 53-55.