Ambianţa geografică
Oraşul Chişinău – centru politic, administrativ, economic şi cultural al Basarabiei, este plasat, din punct de vedere geografic, la 47o2 latitudine nordică şi 28o50 longitudine estică de la meridianul Greenwich, în partea de sud-est a Podişului Moldovenesc, în zona de silvostepă125.
Structura geologică.
Oraşul este situat în partea centrală a unei structuri geologice din sud-estul Europei, a cărei bază este formată din plăci din granit dispuse la o adâncime de 1150 m sub nivelul mării. Partea superioară a secţiunii geologice a acestei structuri este reprezentată de roci sedimentare din erele siluriană, devoniană, paleogenului şi neogenului. De la nord la sud oraşul este intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilonisipoase, prezente pe întreg teritoriul oraşului, au o adâncime de la 2 la 30 m. Pe pantele văii râului Bâc sunt terase aluviale cu o lăţime de până la 1,3 m.
Bogăţiile minerale.
În perioada cercetată, ca şi în prezent, pe teritoriul Chişinăului şi în împrejurimile lui se aflau numeroase zăcăminte de materiale de construcţiei: var, calcar, piatră brută de construcţie, argilă, nisip, pietriş. De asemenea, erau exploatate cinci zăcăminte de materiale de piatră şi var stins: la Cricova, Mileştii Mici, Chişinău, Făureşti şi Goian. Cărămida şi ţigla, utilizate pe larg în calitate de materiale de construcţie, se produceau din materia primă extrasă la carierele din Bubuieci şi Mileştii Mici, iar nisipul, pietrişul şi prundişul – la Cobusca şi Vadul lui Vodă. Rezervele de ape subterane ale Chişinăului permiteau aprovizionarea parţială a municipiului cu apă potabilă. Din cantitatea totală de apă potabilă folosită de chişinăueni, circa 20 la sută revenea apelor subterane. În straturile acvatice sarmatice erau şi ape minerale126.
Relieful.
Teritoriul municipiului şi al periferiilor sale era împărţit în două sectoare: de vest şi de est, care ţineau de zona Colinei Codrilor, reprezentate de cumpene înguste ale apelor şi de pante de teren alunecător, de asemenea, de sectoarele de est şi de nord care se mărginesc cu Câmpia Nistrului. O componentă importantă a Chişinăului o constituia, ca şi în prezent, valea Bâcului şi pantele ei dezmembrate. Partea cea mare, de pe malul drept al Bâcului, ocupa trei terase străbătute de câteva vâlcele. În partea de sud a oraşului se afla vâlceaua întinsă Munceşti. Partea din stânga ocupa două terase, prima cobora spre râu, cea de-a doua avea o altitudine de 60-90 metri. Aici a fost construit cartierul Râşcani. Panta din stânga a văii Bâcului, pe alocuri pietroasă, era întretăiată de mai multe văi şi vâlcele, orientate mai ales de la nord la sud127.
Clima Chişinăului este temperat continentală. Iarna este blândă şi scurtă, în timp ce vara este călduroasă şi de lungă durată. Primele observaţii meteorologice referitoare la clima capitalei Basarabiei se făceau încă la sfârşitul secolului al XIX-lea la Liceul Real, precum şi la Şcoala de Vinificaţie. Conform informaţiilor furnizate în urma acestor observaţii, cantitatea de precipitaţii Basarabie ea reprezenta 439, 5. Urmărită în funcţie de anotimpuri, media cantităţii de precipitaţii atmosferice era următoarea: iarna – 75, primăvara – 120, vara – 160 şi toamna – 100128. La începutul secolului al XX-lea, în Chişinău exista o staţiune meteorologică, creată cu scopul de a urmări şi de a prezenta informaţii privind cantitatea de precipitaţii atmosferice înregistrate în oraş (în Basarabia existau 10 staţiuni de acest gen). Datele de care dispunem ne permit să conchidem că observaţiile despre starea timpului au fost făcute pe un interval de 20-25 de ani (1888- 1912), fiind publicate în Observatoriul de Fizică din Petrograd. Aceleaşi înregistrări evidenţiază că lumina solară anuală este în perioada studiată de 2215 ore, cea mai puternică şi mai îndelungată fiind înregistrată în luna iulie (329 ore), iar cea mai mică în decembrie – 54 ore. Datele prezentate reflectă faptul că anual sunt 71 de zile fără soare, cele mai multe fiind iarna. În iunie şi septembrie se înregistrează câte o zi fără soare, pe când în iulieaugust astfel de zile lipsesc cu desăvârşire. Predomină vânturile din direcţiile de nord şi de nord-vest, iarna, uneori, sunt vânturi din sud-est, rezultate din ciclonul siberian. Viteza medie anuală a vântului oscilează între 2.5 – 4.5 m/s. Iarna durează la Chişinău în medie 78 de zile, iar în unii ani durata ei este de la 31 la 123 de zile. Temperaturile perioadei de iarnă se caracterizează prin instabilitate, în mediu putând scădea până la -5oC în perioada lunilor noiembrie- martie. Primăvara începe la 1 martie şi durează cam 70 de zile, considerându- se că se termină în prima decadă a lunii mai. La mijlocul lunii mai începe vara, deşi venirea ei variază de la un an la altul. Temperatura medie în iulie este cea mai înaltă – de 21,5oC, în anumite perioade atingând 25o, 30o şi 35o. În total, în perioada caldă se înregistrează 87 de zile cu temperatura 25o. Căldurile sunt condiţionate de pătrunderea aerului uscat continental sau a aerului tropical din periferiile de sud sau de vest ale anticicloanelor din Asia Centrală sau Africa de Nord129.
Apele curgătoare din Chişinău fac parte din bazinul Nistrului. Prin Chişinău curge râul Bâc, iar la periferia de sud-vest – râuleţul Işnovăţ, afluent de dreapta al Bâcului. Malurile râului sunt mlăştinoase, iar odată cu îndepărtarea de albie devin mai înalte şi mai nisipoase130.
Flora şi fauna.
Conform specialiştilor în domeniul biologiei, la începutul secolului trecut, pe teritoriul Chişinăului erau înregistrate 27 specii de mamifere, 75 specii de păsări şi 14 specii de reptile şi amfibii. Dintre târâtoare se întâlnesc încă din timpuri străvechi cârtiţele, aricii, şoarecii de câmp, liliecii, diferite rozătoare, veveriţe, iar dintre animalele de pradă – nevăstuicile, dihorii şi jderii. Pe meleagurile chişinăuene îşi fac cuib 53 de specii de păsări, unele fiind migratoare, altele obişnuiesc să rămână numai în timpul iernii. Printre cele mai des întâlnite în centrul urban sunt: porumbeii, lăstunii, graurii, vrăbiile. Componenţa reptilelor şi amfibiilor nu este prea bogată, dar sunt frecvent întâlnite şopârlele, şerpii, broaştele131. Deosebit de semnificative pentru mediul geografic al capitalei Basarabiei erau zonele forestiere, folosite atât ca centre de agrement şi odihnă, cât şi în calitate de furnizoare de alimente. Pădurile ocupau în întregime judeţul Chişinău, ajungând până la Orhei şi erau aşezate pe lanţul de munţi Mehur. Specialiştii în domeniul botanicii au stabilit, între altele, că în ocolul silvic al Chişinăului se găseau mai multe specii de plante şi arbori, printre care: scoruşul de munte (Sorbus Aucuparia) şi două esenţe de mesteacăn (Betula Verucoza Ehrl şi Betula Pubescens Ehrl).
SAVA, Lucia. VIAŢA COTIDIANĂ ÎN ORAŞUL CHIŞINĂU LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA (1900-1918) / Lucia Sava // – Chișinău. – 2010. – P. 50-53.
Chișinău, orașul meu 