— Cu prilejul jubileului de l00 de ani. —
Avem in oraşul nostru un important focar de cultură: Biblioteca Municipiului Chişinău. In anul acesta s’a împlinit o sută de ani dela data înfiinţării ei.
In Maiu 1832 au fost luate primele măsuri pentru înfiinţarea Bibliotecii, iar în toamna aceluiaşi an ea a fost deschisă. In postul de bibliotecar a fost numit prof. de limbă moldovenească dela Şcoala Judeţeană – Bilevici, iar curator al Bibliotecii a fost ales un învăţat jurist român Petre Manega. Spre regretul nostru constatăm că presa locală în limba rusă nu a marcat acest centenar, împlinim noi acest gol.
Intâiu de toate subliniem un fapt interesant. Biblioteca nu a fost organizată cu scopuri de rusificare a Basarabiei, după cum s’a întâmplat în „guberniile din Occident” (“Zapadnago kraia”), ca de exemplu în gubernia Kameneţ-Podolsc.
In aceste gubernii bibliotecile se întreţineau de guvernul central rus, fiind trecute în bugetul statului.
La noi în Basarabia biblioteca se întreţinea din sumele capitalului regional.
Biblioteca publică din Chişinău a fost înfiinţată atunci, când după porunca dată de la centru au început să se înfiinţeze bibliotecile pe toată întinderea Rusiei.
Preşedintele «Societăţii Libere Economice», amiralul Mordvinov, într-o şedinţa a acestei Societăţi şi-a exprimat părerea despre utilitatea înfiinţării bibliotecilor în oraşele guberniale. Ministerul de Interne cu toată bunăvoinţa s’a asociat la această părere.
Ministrul de Interne, general Zacrevschi, a dat în 1830 ordin guvernatorilor „să se facă bibliotecile”.
Aceasta este o cale obişnuită a absolutismului rus care dădea mereu impulsuri uniforme pentru tot statul.
In valul zelului administrativ, ca un produs al activităţii administraţiei guberniale, cu prea puţin interes din partea populaţiunei, s’a născut în oraşele guberniale bibliotecile publice, susţinute de guvern.
Biblioteca înfiinţată la Chişinău în 1832 mergea la început greu. Cei cari puteau ceti cărţi (nobilimea, ofiţerii şi funcţionărimea etc.) nu apreciau încă prea mult însemnăta tea acestei instituţii. Puţină atenţie îi acordă şi administraţia guberniei.
De aceia biblioteca mergea treptat spre decadenţă sigură şi în anul 1854 a fost închisă. Numai abia după patru ani ea s’a redeschis.
Marile reforme sociale ruse din deceniul al şaselea au influenţat simţitor asupra vieţei din Basarabia şi au înviorat activitatea Bibliotecii.
În acest timp naşte o idee nouă de a creea o bibliotecă centrală mare. La înfăptuirea ei lucra şi stăruia mult Comitetul statistic al Basarabiei.
Această bibliotecă trebuia să fie compusă din cărţi şi inventar a patru biblioteci:
1) biblioteca publică a oraşului; 2) biblioteca seminarului teologic; 3) biblioteca liceului de băeţi; 4) biblioteca Comitetului statistic.
În 1863 în acest scop, s’au ţinut câteva şedinţe. Însă proiectul nu a reuşit. Prea tare a fost egoismul particularist al instituţiilor de mai sus. În existenţa bibliotecii, o perioada cu totul nouă începe numai cu introducerea în viaţa Imperiului a aşa zisei autocârmuirei orăşeneşti.
În 1877 de sub tutela administraţiei guberniale, Biblioteca trece sub îngrijirea primăriei oraşului Biblioteca fiind susţinută de consiliul municipal şi Primăria, capătă o existenţa materială sigură şi înfloreşte.
Timp de 41 de ani 1883—1924 în fruntea Bibliotecii stă neobosită d-na Hargevschi, veterana acestui focar de cultură, am putea zice creatoarea adevărată a Bibliotecii în forma ei de azi.
În sfârşit vine a treia perioadă a existenţei Bibliotecii în care ea se află şi acuma, perioada Unirei, faza romanizării ei treptate.
In momentul Unirii Biblioteca poseda aproximativ 100.000 de volume din cari abia o parte infimă de 200 de volume erau în limba română, restul fiind în limba rusă, franceză şi alte.
In momentul de faţă Biblioteca are 115.098 de volume (cărţi şi reviste). Repartizarea lor după limbi este următoarea:
1) în limba română - 13.608 2) in limba rusă - 93.800 3) în limba franceză - 6.240 4) în alte limbi străine - 1.450.
Ca să avem idee despre insemnătatea acestei cantităţi de volume, notez că Academia Română în anul 1928 poseda circa 130.000 de opere.
După acest scurt istoric al Bibliotecii nu ar fi de prisos să caracterizăm şi starea ei actuală.
Au condus Biblioteca după Unire: d-na Hargevschi până la 1924, d-na Savrenco—până la 1926, d-na Arionescu dela 1926 şi până în 1931, şi în timpul de faţă o conduce d-na Niţescu. Personalul Bibliotecii posedă o experienţă foarte bogată şi este devotat serviciului. Biblioteca se află într’o decadenţă vădită.
Se cheltueşte pentru înzestrarea şi întreţinerea ei prea puţin (100.000 lei anual, iar în anul curent din a-ceastă sumă s’au mai tăiat 25.000 lei.) înzestrarea cu cărţi se face fără nici un plan sistematic şi este dată pe mâna magazinului „Luceafărul’ (ce stranie instituţie savantă!!!).
De aceea unele cărţi puţin însemnate vin în câteva exemplare şi totodată lipsesc cărţile de o importanţă covârşitoare.
De câte ori am constatat că cele mai bune, documentate şi instructive cărţi lipsesc din Biblictecă!
Pentru anii 1930, 1931 şi anul curent nu există Monitorul Oficial! Se poate o ruşine mai mare?
Interesele Bibliotecii nu au fost niciodată bine respectate. La orice prilej (expoziţii, banchete, etc.) sala de lectură a Bibliotecii se ocupă fără nici un pic de jenă.
Chiar şi în timpul de faţă pentru o expoziţie-târg cetitorii sunt izgoniţi din sala de lectură şi stau cu respiraţia strânsă înghesuiţi într’o „anticameră”. Vă invit să vedeţi acest spectacol cu totul neobişnuit pentru alte oraşe!
Oare se poate tolera asemenea lucruri faţă de o instituţie de cultură, într’un oraş civilizat?
De aceea, cu prilejul centenarului bibliotecii facem un călduros apel la toţi conducătorii oraşului nostru ca să fie luate toate măsurile necesare pentru îndreptarea situaţiei.
Pentru aceasta ar trebui: 1) să fie desemnată în bugetul primăriei pentru înzestrarea şi întreţinerea Bibliotecii o sumă corespunzătoare cu nevoile ei; 2) să fie creiată pentru comandarea cărţilor o instituţie specială, compusă din persoane străine de primărie, ca de exemplu un reprezentant al Facultăţii de teologie, directorii liceelor, reprezentanţii presei; etc., 3) să fie examinate toate nevoile Bibliotecii şi luate măsuri grabnice pentru satisfacerea lor.
(la preluarea textului s-a păstrat ortografia autorului)
A.B. Biblioteca Municipiului Chișinău / B.A. // Viaţa Basarabiei. – 1932. – 20 noiem. – P. 1,2.
Chișinău, orașul meu 