Alexandru BALTAGA (1861 -1941) – teolog, pedagog, activist al vieţii publice din Basarabia. S-a născut la 14 apr. 1861, la Lozova, Chişinău. A decedat la 7 aug. 1941, la Kazan, Tataria (Rusia). 

Provine dintr-o familie de intelectuali. Cursul primar în face la şcoala din satul natal. Urmează Seminarul Teologic din Chişinău (1874-1883). Se angajează pedagog la Şcoala Duhovnicească de băieţi din Chişinău (1883-1885). Este hirotonit ca diacon (1886), ulterior preot pentru parohia Călăraşi, jud. Chişinău. Participă activ la majoritatea forurilor clerului ortodox. Pe lângă serviciul de preot a îndeplinit o sumedenie de funcţii administrativ-bisericeşti şi pedagogice. 

A fost conducător şi profesor de religie în şcolile primare bisericeşti din comuna Călăraşi (1899-1918). Este cercetător de instrucţie în protopopia din cercul 5, jud. Orhei (1890-1905). Primeşte prima gratificaţie, nabederniţa (1891). Urmează apoi scufia sinodală (1895); camilafca sinodală (1899). Pentru munca de catihet în şcolile primare e gratificat de către Sfântul Sinod cu Biblia (1900). Este preşedinte a douăsprezece congrese şcolare (1893-1925). Este ales preşedinte al Epitropiei şi al Sfatului Parohial (1899-1929). Preşedinte a 27 congrese eparhiale generale (1903-1923); membru al Sfatului Frăţimii Naşterii lui Hristos; membru al Comitetului Tipografiei Eparhiale (1906-1917); membru al Sfatului Eparhial Misionarul (1909-1918); membru al Comitetului de Unificare a Bisericii din întreaga Românie (1917-1919). A fost deputat în Sfatul Ţării şi la 27 martie a votat Unirea, mandatat din partea preoţimii basarabene. Este preşedinte al Consiliului de administrare Uniunii Clericilor Ortodocşi din Basarabia (1924-1935). Este autorul lucrării Situaţia catastrofală a Băncii Clerului ortodox din Basarabia (1921). 

S-a distins printr-o reală şi profundă erudiţie. A avut un profund ataşament faţă de opera de valorificare a tezaurului naţional-cultural, de promovare a idealurilor spirituale, sociale şi politice ale basarabenilor. A colaborat la publicaţiile locale Basarabia, Luminătorul, Cuvânt moldovenesc etc. După anexarea Basarabiei la URSS, la 31 august 1940, preotul Alexandru Baltaga, la vârsta de 79 de ani, este arestat de organele NKVD-ului în parohia pe care o păstorea. Este anchetat imputându-i-se participarea activă în Sfatul Ţării şi alte activităţi neloiale faţă de URSS. In timpul percheziţiei i-au fost confiscate 11 ordine şi medalii: Crucea de Aur a Sf Sinod, Ordinul Sfîntul Vladimir, Regele Ferdinand I etc. Este deportat în Kazan, unde moare.

Pentru contribuţiile aduse operei de prosperare a culturii şi bisericii Gala Galaction îl considera patriarh al preoţimii basarabene. Menţionat cu Crucea aurită (1903); Ordinul cavaleresc Sf. Ana, clasa III, de aur (1907). Prohorisit protoiereu onorific (1909). Au umat apoi Ordinul cavaleresc Sf. Ana, clasa II, de aur (1912); Medalia de bronz (1912) pentru organizarea înaltei festivităţi privind centenarul războiului de la 1812; Ordinul cavaleresc Sf Vladimir, clasa IV, de aur (1915); gratificarea cu paliţă (1917), prohorisirea în rang de iconom stavrofor (1919), iar peste un an, în rang de iconom mitrofor (1920), limita de sus de gratificare bisericească a unui preot. Urmează un şir de înalte decoraţii de stat. E gratificat cu rangul de membru al Ordinului Steaua României în gradul de Ofiţer, cu dreptul de a purta însemnele civile (1923). Este numit membru al Ordinului Coroana României în gradul de Comandor (1928), membru al Ordinului Ferdinand în gradul de Cavaler (1933). A avut parte şi de medalii comemorative: a Împăratului Alexandru III, de argint; a recensământului popular din Rusia pe anul 1897, de bronz; a şcolilor bisericeşti, de argint; a domniei de 300 de ani a Casei Împărăteşti Romanov, de argint; a încoronării regelui Ferdinand I, de bronz (1923); a regelui Carol II, de bronz (1933). 

---

M.Ș. Preotul Alexandru Baltaga (1861-1941) / Ș.M. // Calendar Naţional. – 2011. – P. 98-99.