Ţinem să precizăm din capul locului, că piatra unghiulară a arborelui genealogic al mitropolitului Gurie Grosu (1877-1943) este o ţărancă despre care nu se ştiu prea multe lucruri. Această femeie româncă din Basarabia descinde din neamul răzeşesc – cunoscut ca fiind prolific – al Mădăneştilor. Ecaterina Madan, precum se va vedea, n-a dezminţit vocaţia neamului din care provenea.
Către miezul problemei vom veni însă din altă direcţie…

I. O rudă – Eugenio Coşeriu (1921-2002)
„Trebuie să vă informez, mărturisea distinsul lingvist Eugenio Coşeriu într-o discuţie cu publicistul-filolog consătean Valentin Mândâcanu, că ÎPS Gurie Grosu … îmi era rudă destul de apropiată: văr cu mama tatei, moşul meu…” (1)
Precum se ştie, Eugenio Coşeriu s-a născut la Mihăileni, judeţul Bălţi, unde tatăl său, Ion Coşeriu (n. 1896), agent sanitar, se stabilise, în satul socrilor, după căsătoria cu Zenovia Spânu (n. 1902).
Locul de obârşie al Coşerilor însă este satul Pârjolteni, unde familia respectivă e atestată neîntrerupt de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Bunicul savantului s-a numit Isai Coşeriu (n. 1850) şi, cum ne asigură un specialist în genealogia neamurilor basarabene, a fost căsătorit cu Maria Bocanu (2).
Aşa cum, deocamdată, alte date nu ne sunt cunoscute, rămâne să aflăm, cine şi de unde era această „mamă a tatei”, adică bunica pe linie paternă a ilustrului cărturar şi vară (primară, trebuie să credem) cu mitropolitul Gurie, de vreme ce Eugenio Coşeriu îl considera pe distinsul prelat drept „moş” al său.

II. Familia lui Ştefan Grosu de la Nimoreni, Lăpuşna
Intrat de tânăr în monahism şi asumându-şi votul celibatului pe care-l va respecta cu sfinţenie, ÎPS Gurie Grosu n-a lăsat după sine urmaşi trupeşti. Împrejurările vieţii au făcut însă ca tulpina arborelui pe care a crescut viitorul mitropolit al Basarabiei să odrăslească mai multe mlădiţe, unele din care au dat rod bogat, astfel că viţa respectivă de oameni a dăinuit în timp şi este încă vie.
Din păcate, în condiţiile dificile ale existenţei sub regimul comunist totalitar, nimeni nu a cutezat să se ocupe de istoria şi genealogia acestui neam, nici chiar cei născuţi în familii înrudite direct cu Mitropolitul şi care şi-au perpetuat, prin ani, de la o generaţie la alta, sângele, aducându-l până în zilele noastre.
Inimoasa profesoară universitară Silvia Grossu, pasionată cercetătoare a vieţii şi activităţii Mitropolitului Gurie (3), nu este din viţa înaltului prelat. Dânsa, născută în familia Donos din satul Cureşniţa raionul Soroca, şi-a însuşit în chip legitim şi poartă cu demnitate acest glorios nume-renume prin căsătoria cu Igor Grosu, jurnalist, poet şi compozitor, (stră)nepot de frate al înaltului ierarh basaraben.
Gheorghe (viitorul mitropolit Gurie) Grosu s-a născut la 1 ianuarie 1877 în satul Nimoreni, ţinutul Lăpuşna. Părinţii săi au fost Ştefan Grosu, dascăl la biserica din localitate, şi Ecaterina, născută Madan. Tatăl, mort de tânăr, a fost ştiutor de carte şi bun creştin, iar toţi cei trei copii ai săi, respectiv Gheorghe, Andrei şi Elena, i-au moştenit, se vede, dragostea de învăţătură şi, deopotrivă, vocaţia slujirii în altarul credinţei strămoşeşti.
Într-o fotografie din 1928, păstrată în arhiva Elenei Ursu de la Ruseştii-Noi, apare „familia decedatului dascăl din satul Nimoreni Ştefan Gheorghie Grossu: mama Ecaterina, fiul – Mitropolitul Gurie, fiul al doilea – preotul Andrei Grossu, şi fiica – învăţătoarea Elena Grossu”. Protagoniştii sunt surprinşi într-un cadru rural, sub copertina de şindrilă, sprijinită pe patru pari de lemn, a unui chioşc. Atmosfera e, mai degrabă, solemnă decât cordială; totuşi, un aer de linişte şi împăcare se revarsă peste chipurile personajelor. Nu ştim prea multe despre cine şi în ce împrejurări a făcut această poză. Dar, judecând după contextul şi anul fixate în legenda notată, citeţ, sub fotografie, putem conchide că în imagine e surprins momentul – rarisim – prilejuit de reunirea, la Ruseştii-Noi, în 1928, a membrilor familiei „decedatului dascăl din satul Nimoreni, Ştefan Gheorghe Grosu”.
Către acest moment (1928), Ecaterina, mama celor trei fraţi, rămasă văduvă după decesul lui Ştefan Grossu, se strămutase şi locuia la Ruseştii-Noi, unde îşi făcuse o nouă familie, cu Gheorghe Ursu. Din această nouă căsătorie s-au născut mai mulţi copii – fraţii după mama ai Mitropolitului Gurie Grosu.
Aşa se face că Ecaterina Madan, mama mitropolitului Gurie, a avut – consecutiv – două familii şi, nedesminţind caracterul neamului din care provenea, a adus pe lume, în două serii, mai multe odrasle.

Din căsătoria cu Ştefan Gheorghe Grosu, dascălălul de la Nimoreni, a avut trei copii:

1. Gheorghe – viitorul mitropolit Gurie;
2. Elena – învăţătoare intrată, ulterior, în monahism cu numele Eliconida;
3. Andrei, preot, căsătorit cu Daria Cecan.

Părintele Andrei Grosu a moştenit, se vede, genele mamei sale Ecaterina, el fiind capul unei familii destul de numeroase. Preotul Andrei Grosu (a decedat în 1953) a avut următorii urmaşi:
1. Vladimir;
2. Lidia;
3. Leonid;
4. Nicolae;
5. Pavel;
6. Valeriu.

Urmaşii lui Valeriu Grosu (decedat în 1978):
1. Veceslav;
2. Igor (căsătorit cu Silvia Donos);
3. Lidia.

Urmaşii lui Igor Grosu (şi ai Silviei Donos):
1. Cristina şi 2. Ionuţ Grosu.

III. Familia lui Gheorghe Ursu de la Ruseştii-Noi
Graţie unui fericit concurs de împrejurări (cunoştinţa, prin intermediul inginerului Radu Moţoc de la Galaţi, cu plasticiana Gloria Bădărău-Neikkila), avem acum posibilitatea să prezentăm rudele ÎPS Gurie pe linia celei de-a doua familii a mamei sale Ecaterina.
„Din cea de-a doua căsătorie, cu Gheorghe Ursu, după decesul primului ei soţ, Ştefan Grosu, îmi scria la 14 Iulie 2008, din Finlanda, plastician Gloria Bădărău-Nekkila, au apărut 5 copii, fraţi după mamă, deci, cu Mitropolitul Gurie Grosu. Din aceasta grupă, fiica Alexandra este mama mamei mele Neonila. Am vorbit, la telefon, cu mama care mi-a povestit mult despre fiecare personaj în parte, dânsa având diverse nostalgii, amintindu-si de bunica sa Ecaterina pe care a vizitat-o, copil mic fiind; ar dori să afle dacă mai există casa bunicii din Ruseştii-Noi…”

Copiii rezultaţi din căsătoria Ecaterinei Grosu-Madan cu Gheorghe Ursu:
1. Toma;
2. Eudochia, căsătorită cu Mihai Istrati;
3. Alexandra (1894-1951), căsătorită cu Varlaam Plop;
4. Agripina, căsătorită Ieremia Ursu;
5. Antonie, dascăl, decedat în 1947, în drum spre Siberia, căsătorit cu Ludmila Bârlădeanu.

Din căsătoria Alexandrei Ursu cu Varlaam Plop s-au născut:
1. Eugen;
2. Sergiu;
3. Maria, toţi trei decedaţi de prunci;
4. Lidia (n. 1919), căsătorită cu Ioan Bădilă;
5. Gheorghe (1921-1944);
6. Neonila (1923-2010), căsătorită cu Iulius-Caesar Bădărău;
7. Pavel (1936-2001).

Copiii Lidiei: 1. Eugen-Ioan, căsătorit cu Maria (urmaşi: Andrei şi Victor).
Copii Neonilei: 1. Gloria-Ligia-Roxana Bădărău, căsătorită cu Mikko-Juhani Heikkila;
2. Rodia-Xana-Michaela, căsătorită cu Ion-Scarlat Rosetti (urmaş: Karl-Anton, „Charlot”).
Copiii lui Pavel: 1. Liviu-Daniel (urmaşi: Radu şi Emanuela); 2. Veronica-Maria, căsătorită Sevastian Bunăiaşu (urmaş: Osana).
Agripina Ursu a avut un singur fiu, Pavel, preot (împuşcat în 1940), care la rândul său a avut o fiică, Pauline, căsătorită Postoroancă (în Chişinău).
Copiii lui Antonie Ursu sunt: 1. Valeriu; 2. Elena; 3. Tamara, căsătorită Postică; 4. Vladislav, inginer silvic.

Referinţe bibliografice
1. Valentin Mândâcanu. Spărturi în ghiaţa tăcerii. Chişinău, S.n. (Tipografia PRAG-3), 2008, pag. 67.
2. Vlad Ciubucciu. Prinţul solitar din Tubingen. – În vol. „Basarabenii în lume”, vol. 4, Chişinău, Editura BNRM, pag. 150-155.
3. A se vedea impresionanta lucrare „Mitropolitul Gurie – misiunea de credinţă şi cultură: Culegere de articole şi studii despre Mitropolitul Gurie (Grosu) al Basarabiei (1877-1943) îngrijită şi coordonată de Silvia Grossu”, Chişinău, Editura „Epigraf”, 2007, 294 p.
din Tiibingen. – În „Basarabenii în lume”, vol. 4, Chişinău, Editura BNRM, pag. 150-155.
Post scriptum:
Aducem sincere mulţumiri pentru informaţiile comunicate regretatei Doamne Neonila Bădărău şi fiicei sale, artista plastică Gloria Bădărău-Neikkila (Muurla, Finlanda), Doamnei Elena Anton Ursu, profesoară pensionară (Ruseştii-Noi, Ialoveni) şi Doamnei Silvia Grossu, doctor în istorie, conferenţiar universitar (Chişinău).

Autor : Vasile MALANEŢCHI
Atelier, nr. 1, ian.-mart. 2011, P. 7.