Înclinaţia spre muzică îi dă imboldul să-şi continue studiile în cunoscuta pe atunci Capelă a cîntăreţilor curţii din Petersburg (1898-1901), unde, în paralel cu dirijarea de cor, pătrunde în tainele compoziţiei sub îndrumarea compozitorului A. Leadov.
Revine la Chişinău cu ideea de a contribui cît mai fructuos la dezvoltarea culturii muzicale din ţinut. Îşi reia activitatea de dirijor al corului Catedralei, din care, de regulă, făceau parte pînă la 300 de cîntăreţi, iar la sărbătorile mari li se alăturau şi alte sute de iubitori de cîntare religioasă. Printre aceştia a fost şi Maria Cibotari, al cărei talent Mihail Berezovschi l-a remarcat chiar de la bun început, mai mult, a instruit-o în mod particular, după un program individual, făcînd acest lucru absolut gratis.
După unirea Basarabiei cu România, Berezovschi îşi continuă activitatea profesorală, predînd vocalul, arta corală şi teoria muzicii la Seminarul Teologic, la Şcoala de cîntăreţi, la Liceul „Mihai Eminescu” şi la Conservatorul „Unirea” (anii ‘2O-‘3O ai secolului trecut). În calitate de compozitor, devine membru al Asociaţiei compozitorilor români. În această perioadă, este deosebit
de apreciat pentru muzica sa religioasă, care, printre altele, este cîntată în biserici pînă în zilele noastre. Vom menţiona, în primul rînd, “Imnuri pentru slujbele de dimineaţă şi de seară” (două caiete), apoi „Liturghia”, în care, alături de miniaturile sale corale, a folosit şi lucrări în proprie stilizare ale unor compozitori ruşi (Dm. Bortneanski, A. Arhanghelski, S. Lvov, S. Vorotnikov ş.a.), interpretîndu-le frecvent pe parcursul serviciului divin. A adaptat pentru corul mixt un şir de cîntece populare. Spre sfîrşitul vieţii, a reuşit să-şi publice lucrările sale muzicale, în şase volume. Mihail Berezovschi mai avea o pasiune – pictura, în care de asemenea nu a fost pur şi simplu un amator, lucru demonstrat de medalia de aur care i-a fost conferită pentru lucrările prezentate în cadrul unei expoziţii vernisate la Bucureşti, în 1937. 
A plecat pe alte tărîmuri în plină ascensiune, la 4 noiembrie 1940, fiind înmormîntat la Cimitirul Central din Chişinău. În timpul vieţii, s-a bucurat de o mare popularitate şi autoritate, datorată numeroaselor sale calităţi atît omeneşti, cît şi profesionale. A fost o fire îngăduitoare şi înţeleaptă, a muncit cu o rară hărnicie şi creativitate în calitate de dirijor de cor bisericesc şi cor laic, cîntăreţ, compozitor, profesor, pictor, fiind un mare animator al vieţii culturale naţionale în Basarabia interbelică şi lăsînd urme de neşters în fiecare domeniu de activitate. În acest context, este regretabil faptul că, astăzi, numele lui aproape că e dat uitării, unica amintire constituind-o doar Liceul “M. Berezovschi” din sectorul Ciocana al capitalei, ai cărui elevi şi profesori au reuşit să fondeze şi un mic muzeu al marelui nostru înaintaş.

Sursa: Serghei POJAR, muzicolog. Rev. Moldova nr. 1, 2008, Pag. 15