Vasile Blinov

…un om de mare distincţie sufletească şi profesor eminent.

Olga Plămădeală

De lege trebuie să se teamă cei răi, De soartă — cei buni.

Proverb latin

Dacă timpul curge doar într-o singură direcţie, cum am putea noi să ştim ce-a fost pe un anumit segment al acestui vector neîntrerupt. Putem doar intui, presupune, doar reconstitui fragmente din timpul de odinioară…

Artiştii plastici din Chişinău mereu încercau să învioreze atmosfera intelectuală a capitalei basarabene. Chiar împărţirea lor vizibilă în două curente — unul clasicist şi altul avangardist, polemicile lor aprinse făceau parte din acelaşi scenariu de formare a unor opinii, de atragere a unui număr cât mai mare de oameni la expoziţii, ca administraţia să vadă că avem oameni de artă şi că ei merită o tratare mai deosebită. Gruparea numită „a lui Iurie Bulat” era bănuită de avangardism, de modernism care sunt dăunătoare artei. Pe când adepţii curentului afirmau contrariul. Viitorul artei este doar în veşnica ei primenire. Creaţiile perioadei clasice le ştim şi le recu noaştem ca valori indiscutabile ale culturii. Dar care este contribuţia noastră la patrimoniul civilizaţiei?

Aceste discuţii se iscaseră încă în clasele Şcolii de Artă a lui Alexandru Plămădeală. Nu toţi profesorii erau de acord doar cu promovarea concepţiilor academice în artă. August Baillayre era unul dintre oponenţii serioşi ai lui Alexandru Plămădeală care, făcând studii superioare în Rusia, era adept al şcolii ruse. Pe când A. Baillayre, născut în Franţa, făcuse studii peste hotare şi era la curent cu mişcările artistice europene şi chiar încerca să revoluţioneze anumite cercuri de tineri.

Timpul parcă le-a aşezat pe toate la locul potrivit. Nu mai este frumoasa Sală din sera Grădinii Publice, monumentul lui Ştefan cel Mare, al cărui autor este Alexandru Plămădeală, a devenit un simbol al renaşterii naţionale, iar 200 de pânze semnate de August şi fiica lui Tatiana Baillayre stau la Bucureşti, deşi sunt dăruite Chişinăului.

Vasile Blinov a avut şi el un destin aproape similar cu cel al lui August Baillayre, destinul unui om care s-a retras conştient din faţa lavei roşii ce se revărsase peste Nistru, şi ameninţa să inunde nu doar România, ci toată Europa.

Biografia lui Vasile Blinov, expusă în Dicţionarul Enciclopedic al Basarabiei, scris şi editat chiar de prietenul lui Victor Adiasevici este foarte exactă:

„Blinov Vasile Afanasevici, pictor. Născut în 1865 la Moscova. A absolvit în 1884 Şcoala de Arte Stroganov. În anii 1884-1893 a fost profesor în or. Pavlogard, gub. Ekaterinoslav. Din 1893 profesor la Chişinău, la Liceul de băieţi nr. 2 şi la Gimnaziul de fete. Din 1899 până în 1919, a fost profesor la Liceul de băieţi nr.l. A participat la expoziţiile amatorilor de arte frumoase. Este autorul unui manual de caligrafie( pentru elevii din şcolile populare şi din clasele gimnaziale inferioare) care este alcătuit din 35 de tabele ce se expun pe perete şi care au fost tipărite la Odessa în mai multe ediţii din 1896 şi până în 1918".

Victor Adiasevici, pictor şi enciclopedist, îşi limitează informaţia doar la anul 1919. Dincolo de acest an Vasile Blinov a fost la fel de productiv. A pictat, a expus, a predat desenul şi pictura. S-a integrat în cercul profesorilor de la Şcoala de Arte. Şi atunci când în presa vremii descoperim fragmente ce ilustrează activitatea lui, suntem conştienţi că ele trebuie să fie reproduse. Motivarea rezidă în întocmirea exactă a unei cronologii a vieţii artistice din Basarabia. Şi tot din aceste succinte informaţii putem extrage elementele necesare formării unei păreri precise despre destinul artistului în istorie, în timp, în epocile care s-au perindat prin destinul lui:

„De câţiva ani de acum, după iniţiativa unui grup de amatori de artă şi a unor pictori din Chişinău, în sera Grădinii Publice sunt organizate expoziţii de pictură frecventate de un public foarte numeros, — relatează Olga Plămădeală într-o cronică plastică inserată în revista Viaţa Basarabiei, nr.4-5 din 1938. Expoziţia a VI-a din seră s-a deschis la 1 iunie 1938. Expozanţi: V. Adiasevici, Preot M. Berezovschi, V. Blinov, I. Bulat, N. Gumalic, H. Marneanschi, E. Mnaţacanian, A. Chirilov, I. Moiseev, M. Fratiţa, P. Piscariov, A. Piscariov, G. Remmer, P. Ţurcanu. Membrii acestei grupări au luat iniţiativa de a sărbători pe profesorul secundar Vasile Afanasievici Blinov, pictor, care a fost profesor la numeroase generaţii de elevi basarabeni, un om de mare distincţie sufletească şi profesor eminent.”

Venirea sovieticilor în 28 iunie 1940 a răsturnat nu numai planurile artiştilor basarabeni, ci şi destinele lor. Fortuna le-a întors spatele. Şi în faţa lor s-a deschis marele hău al anonimatului…

Dovada documentară o găsim în scrisoarea semnată de Vera Blinov, nora pictorului, care după 1944 a locuit la Bucureşti şi în virtutea circumstanţelor a fost moştenitoarea întregii opere după decesul lui Vasile Blinov, rămas în Chişinău şi numai din întâmplare zbirii de la N.K.V.D. n-au ajuns la el ca să-l întemniţeze. Colegul Victor Adiasevici a rămas în Basarabia nutrind speranţa că un om cu handicap fizic, cum era el, nu va prezenta pericol pentru puterea sovietică, dar s-a înşelat şi a plătit această încredere în mult trâmbiţata democraţie sovietică cu aproape 16 ani de G.U.L.A.G.

Mult stimate Domnule Director, Fiind la moment lipsită de posibilitatea de a veni la Chişinău pentru a clarifica o chestiune ce mă interesează personal — referitor la primirea de către Muzeul de Arte Frumoase a lucrărilor lui Vasili Afanasievici Blinov —, am decis să Vă scriu, rugându-vă să-mi acordaţi sprijinul necesar, în cazul în care Vă veţi da consimţământul de principiu.

Iată despre ce este vorba:

După moartea soţului meu, doctorul psihiatru Anatoli Vasilievici Blinov, decedat în iulie 1974, am rămas în posesia a 24 de lucrări ale tatălui său, Vasili Afanasievivi Blinov. La activitatea lui V.A. Blinov în domeniul cultural şi de iluminare la Chişinău şi în întreaga zonă de sud-vest a actualei Moldove se referă criticii de artă A. Zevina şi K.Rodnin, în cartea „Arta plastică a Moldovei”, editată în 1965 (pag. 168-170). 
Venerând memoria tatălui său, neavând copii şi rude apropiate, soţul meu a hotărât să doneze aceste lucrări Muzeului (de Arte) de la Chişinău, însă a decedat înainte de a-şi realiza această dorinţă. Am considerat de datoria mea să îndeplinesc ultima doleanţă a soţului, însă pe parcursul a trei ani următori morţii soţului, din motive independente de voinţa mea, nu am putut atinge scopul pe care mi l-am propus. M-au împiedicat o serie de circumstanţe, pe care le voi expune mai jos. Iată-le: 

La două-trei luni după moartea soţului, în ţara noastră a fost promulgată o lege prin care se interzicea vinderea liberă şi scoaterea afară a obiectelor de artă (tablouri, icoane ş.a.). 
Având în vedere că V.A. Blinov era originar din Moscova, iar întreaga viaţa - din 1893 până în 1943, a trăit la Chişinău, unde în timpul războiului a şi murit, fiind înmormântat acolo - m-am adresat cu această problemă la Ambasada sovietică, făcând referinţă la cele scrise de A. Zevina şi K. Rodnin, concomitent, am rugat să fie trimis la mine vreun pictor ce ar veni din U.R.S.S., pentru a clarifica dacă sânt printre lucrările rămase de la tata — naturi statice, portrete şi peisaje — din cele care ar putea fi acceptate de Muzeul (de Arte) din Chişinău, ca mărturie a activităţii sale îndelungate în ţinutul ce-i devenise ca şi natal. 
Ambasada sovietică mi-a arătat toată amabilitatea şi atenţia şi ca răspuns la rugămintea mea, peste un timp, l-a trimis la mine pe dl sculptor L.I. Dubinovschi, artist al poporului din Moldova, când domnia sa a venit la Bucureşti. Văzând lucrările lui V.A. Blinov, L.I. Dubinovschi a tras concluzia că 12-15 tablouri pot fi achiziţionate de Muzeul (de Arte) de la Chişinău. 
Însă legea despre care v-am scris era încă în vigoare, încât nu a fost posibil să trimit tablourile nici măcar prin intermediul Ambasadei (sovietice).

---

Peste un timp, în legea sus-menţionată a fost introdus un punct lămuritor, care stipula că obiectele de artă ce nu prezintă valoare pentru istoria cultural-artistică a Ţării pot fi scoase din ţară, duse peste hotarele ei.

O Comisie de pictori-experţi, formată ad-hoc, urma să dea în acest sens o referinţă — pozitivă sau negativă.

Dat fiind că lucrările lui V.A. Blinov nu prezentau valoare în sensul prevăzut de lege, mi-a devenit clar că pot trimite lucrările la Chişinău.

Având la Chişinău un frate şi un nepot dinspre frate, am decis să trimit tablourile pe numele lor, pentru ca ei, adresându-se la Muzeu, să ducă la capăt iniţiativa mea.

Însă a apărut un nou impediment.

Conform prevederilor Regulamentului, după ce Comisia ia decizia prin care se permite scoaterea din ţară a tablourilor, posesorul lor e dator să plătească Statului 15% din valoarea lor în bani, estimată de altă Comisie specială, precum şi 10% taxă vamală.

---

Confirmări că eu trimit peste hotare nişte tablouri pictate de tatăl soţului meu, donate nouă de către autor — tatăl-socru, pe când el era în viaţă, dar nu tablouri cumpărate de la cineva şi că trimit aceste lucrări familiei lor, ca nişte valori din patrimoniul familial, dar nu cu scopul de a obţine profituri — eu nu am avut şi nu am, dar din punct de vedere oficial nici nu mi s-a făcut vreo obiecţie în acest sens. 
Cea mai modestă estimare a valorii tablourilor, iar în consecinţă — cele 25% de impunere constituie pentru mine o dificultate financiară, cum în afara unei pensii nu prea mari nu am alte venituri. Şi chiar dacă aş găsi o posibilitate de a achita preţurile stabilite, pentru a îndeplini dorinţa soţului de a cinsti memoria tatălui prin a dona tablourile acestuia Muzeului de Arte din Chişinău, m-aş pomeni în faţa unui nou impediment. Doar şi în Republica Moldoveană, ca şi în oricare stat, există taxe vamale. 
În momentul de faţă pot trimite tablourile pe numele fratelui meu sau pe cel al nepotului şi prin urmare ei trebuie să achite la Chişinău taxele vamale necesare. Cunoscând starea lor materială, nu pot să-i rog să achite orice sumă ar fi necesară pentru a primi tablourile lui Vasili Afanasievici Blinov, trimise de mine. Mult stimate domnule director, se pare că mi-a rămas o singură şansă. 
Contând pe amabilitatea Dvs., cred că nu Vă supăraţi pentru expunerea prea amănunţită a problemei mele, sper să înţelegeţi şi să luaţi în considerare însemnătatea scopului pe care mi l-am propus. În prezent am hotărât să mă adresez la Secţia de Arte a Ministerului Culturii al ţării noastre cu rugămintea de a-mi permite să remit tablourile lui Vasili Afanasievici Blinov către Muzeul de Arte al or. Chişinău, Republica Sovietică Moldoveană, ca dar din partea familiei mele (adică, de la soţia răposatului dr. Anatoli V. Blinov), pentru care să mă scutească de cele 25% care formează diversele taxe. În încheiere, mă adresez şi către Dvs. cu această rugăminte: 

În cazul în care vă daţi acordul de principiu de a primi donaţia cu tablourile lui V.A. Blinov, Vă rog să-mi trimiteţi o scrisoare oficială corespunzătoare, pe care eu aş putea s-o depun la Ministerul Culturii, alăturând rugămintea mea în scris. 
Scrisoarea Muzeului (de Arte) de la Chişinău îmi va înlesni, neîndoios, primirea unui răspuns favorabil din partea Ministerului Culturii. Mai departe, neavând îndoieli că voi primi asemenea permis, eu voi trimite donaţia pe numele Muzeului din Chişinău, care, presupun, în asemenea caz va fi scutit de taxe vamale (ceea ce se poate preciza din timp). 
Îmi exprim speranţa că dl L. Dubinovschi nu va refuza să confirme autenticitatea celor expuse de mine, astfel eliminându-se îndoielile în privinţa veridicităţii lor, iar în consecinţă — îmi va ajuta la realizarea scopului pe care mi l-am propus. 
Vă rog, domnule Director al Muzeului de Arte din Chişinău, să primiţi expresia stimei mele şi a recunoştinţei pentru concursul pe care mi-l veţi acorda, fapt de care nu mă îndoiesc, 
Vera Blinova 
Adresa mea: str. Câmpina nr. 44, Bucureşti, 32, sector 1, România.
RS. — Consider necesar a Vă comunica nişte scurte date biografice, referitoare la personalitatea soţului meu, dr. Anatoli Vasilievici Blinov, decedat în iulie, cât şi despre mine. 
Amândoi suntem născuţi în Basarabia — actuala RSS Moldova. Soţul meu a studiat la Facultatea de medicină din oraşul Iaşi, pe care a absolvit-o obţinând diploma de medic specializat în psihiatrie, neurologie şi endocrinologie. 
A fost discipolul, apoi colaboratoml cunoscutului savant prof. dr. CI. Parhon; are publicate articole şi studii personale de specialitate. A lucrat în calitate de medic-şef la spitalele de psihiatrie din Iaşi, apoi din Bucureşti, unde a şi decedat. 
Eu am lucrat pe parcursul a aproape 30 de ani, în instituţii de stat din România. Ambii suntem cetăţeni ai Republicii Socialiste România. 
Vera Blinova 
noiembrie 1977.
Bucureşti” (Scrisoarea a fost tradusă din rusă de Vlad Pohilă)

Urmaşii lui Vasile Blinov au procedat corect. Lucrările zămislite şi inspirate de etapa basarabeană din creaţia lui vor fi cele mai importante piese de muzeu anume în Chişinău, unde vor deveni tablouri valoroase completând istoria ţării prin cronica plastică secretă pe care de fapt o conţine fiecare tablou al fiecărui pictor valoros. Regretăm că această cronică scrisă de Vasile Blinov va rămâne incompletă. Cine ştie unde mai pot fi găsite restul lucrărilor din colecţia lui.

În colecţia actuală a Muzeului Naţional de Arte Plastice din Republica Moldova se păstrează mai multe lucrări ale lui Vasile Blinov, parte din care sunt cele aduse din România prin strădaniile Verei Blinov. Dar astăzi nimeni nu le mai separă pe cele aduse de cele nimerite în fonduri pe alte căi. Şi este firesc. Opera aparţine unui singur autor şi doar trecerea în revistă a lucrărilor cu indicarea anului şi locului unde au fost executate ne permit să ne formăm o părere despre acest autor. La rugămintea noastră colaboratorii Muzeului Naţional de Arte Plastice ne-au întocmit o listă de lucrări care sunt semnate de Vasile Blinov şi se păstrează în fondurile muzeului:

Natură statică cu lămâie (1892), Marea şi piatra (Odessa), Peisaj marin (Gurzuf, 1907), Aiu-Dag (Gurzuf, 1907), Trandafiri (1924), Liliac şi lalele (1924), Pepene verde tăiat în felii (1926), Natură statică (1927), Pruni în floare (1927), Peisaj. Suburbia Chişinăului (1927), Autoportret (1930), Bărci la Liust-Dorf (Odessa), Cabină la mare, Lac lângă pădure, Natură statică cu fructe (1934), Struguri albi (1934), Buchet cu flori de câmp (1934), Buchet de gherghine (1935), Crini albi (1937), Crizanteme albe (1937), Natură statică cu gherghine (1937) ş.a.

În fondurile muzeului se mai păstrează o copie a lucrării lui I. Repin Zaporojenii scriu o scrisoare sultanului turc, executată în acuarelă şi într-un format mic 27,7×45,7. Şi tot în fondurile muzeului se păstrează o Diplomă din 1897 destinată primarului oraşului şi în care sunt şase desene în acuarelă de Vasile Blinov.

---

COLESNIC, Iurie. Basarabia necunoscută. Chișinău, 2004. 278-283 p.