Celebrul critic literar francez Sainte Beuve în lucrarea Pagini despre mine însumi remarca:
„Am socotit întotdeauna că trebuie să iei din călimara fiecărui autor cerneala cu care vrei să-i zugrăveşti.”
A venit la Chişinău în calitate de profesor de limba română la Liceul Militar Regele Ferdinand I. Dar spre deosebita lui plăcere a descoperit un oraş original prin cultura şi tradiţiile sale. Admiraţia lui a mers atât de departe încât a scris şi o minimonografie pe care aşa şi a întitulat-o Chişinău 1936. Anul 1936 era momentul jubiliar când primarul Ion Costin a organizat serbarea celor 500 de ani de la prima menţiune documentară în care era atestat Chişinăul.
Tot lui îi datorăm una dintre cele mai elevate reviste literare Pagini basarabene. Începând cu formatul paginii şi terminând cu frumoasa aranjare în pagină această revistă de la primele numere s-a situat printre liderii ediţiilor de orientare culturală. Păcat că apariţia ei a durat doar un singur an. Publicaţia a adus prin paginile sale cele mai răsunătoare nume literare ale vremii, cu lucrări originale. O mostră a felului de-a organiza aceste colaborări o găsim chiar în cartea poştală adresată lui Mircea Eliade, scrisă la Chişinău, la ll.III.1936:
„Stimate şi Iubite D-le Mircea Eliade,
Îţi scriu din Chişinăul alb. Cu adevărat foarte frumos aşa. Am citit rândurile scrise pentru revista noastră şi-ţi mulţumim. Mi-a părut bine că ai apreciat puţinul cât îl fac aici.(l)
Viu cu o caldă rugăminte. Trimite-ne ceva pentru nr.4. Orice. Ţin mult ca din când în când numele d-tale să lumineze Paginile basarabene. Pe urmă, este un proverb rusesc care se referă la prima dragoste, cea mai puternică şi cea care dăinuieşte, aşa şi eu. Dacă este posibil, te rugăm să ne trimiţi cât mai curând posibil. Nr.3 e aproape gata. Următorul vreau să-l scot până plec în vacanţă, acasă. Aşa că de sâmbătă dăm materialul la cules. În acelaşi timp şi o fotografie. Şi încă: Huliganii pentru sufletul meu. Ţin mult s-o am. În mai dorim să vii cu o conferinţă. Ce zici? Te primim triumfal în primăvara asta basarabeană care se anunţă de pe acum triumfală“.
Devotat.
George Doru Dumitrescu
Profesor,
Liceul Militar Chişinău
Iar viitorul istoric al religiilor lumii a publicat un singur articol în revista Pagini basarabene, întitulat Pentru durerea Basarabiei, (an.l, 1936, nr.2, p.3).
Preocupările literare ale lui George Doru-Dumitrescu în tematica basarabeană nu s-au limitat doar la revista pomenită mai sus. El a scos de sub tipar câteva cărţi inspirate direct din viaţa provinciei dintre Prut şi Nistru: Jurnal basarabean (Buc, 1933); Viaţa şi opera lui Leon Donici (Chişinău,1936); Oraşul din amintire (Bucureşti, Naţionala Gh.Mecu, 1944) având ca subtitlu Chişinău, 1936 din care am selectat un fragment:
„Chişinăul e un oraş al depărtărilor, al amintirii, al liniilor drepte şi al iremediabilei tristeţi. Tăcerile lui sunt mai vaste, depărtările largi, vânturile reci, iernile înverşunate, ecourile încă mai vagi.
Cel mai trist oraş din lume, cu deosebire toamna când lumina aceea mocnită tremură fragil, neliniştită ca o presimţire apăsătoare şi se stinge, topindu-se parcă sub alte constelaţii, stranii şi necunoscute.” (pag.9, din Oraşul din amintire)
Am încercat în câteva rânduri să-i întocmesc o succintă biografie şi chiar am publicat unele informaţii despre acest scriitor:
DUMITRESCU DORU, GEORGE
(1904-1985, Bucureşti, cimitirul Bellu)
Numele la naştere: Gheorghe Dumitrescu.
A fost profesor la Liceul Militar din Chişinău.
Redactor al revistei Pagini basarabene (1936).
Este autorul câtorva volume despre Basarabia.
A colaborat la publicaţiile periodice: Albina (1967); Flacăra (1922); Gândirea; Revista Fundaţiilor regale; Veac nou (Bucureşti, 1938); Vremea ş.a.
Şi poate aş fi rămas doar la acest nivel al informaţiei dacă o întâmplare nu m-ar fi ajutat să rectific unele detalii. Căutam în cimitirul Bellu din inima Bucureştiului mormântul istoricului Gheorghe Bezviconi şi atunci când obosit m-am oprit pentru câteva clipe să-mi trag răsuflarea, privirea mea s-a oprit asupra unui mormânt funerar care îmi amintea de o revistă apărută la Bolgrad în perioada interbelică Familia Noastră şi când am citit mai atent am rămas frapat. Mormântul lui Gh. Doru-Dumitrescu era chiar în faţa mea. A doua surpriză a fost la fel de mare. Anul naşterii inclus în câteva dicţionare este indicat greşit, adică s-a născut nu în anul 1904 cum este indicat în literatura de specialitate, ci în 1901. Anul morţii la fel a mai primit o precizare prin indicarea locului de înhumare. În felul acesta am obţinut toate precizările care definitivează o biografie de scriitor. Iar de acum încolo dicţionarele şi enciclopediile de specialitate vor putea utiliza date absolut veridice, aşa cum şi sunt indicate pe piatra de mormânt.
Iurie Colesnic,
Rev. Natura, decembrie 2010, pag. 6.
Chișinău, orașul meu 
LEONIDA LARI, GHEORGHE APETROAE – SIBIU
RECVIEM
N-ai fost o oarecare,
fiinţă din eter …
ai fost o stea moldavă
şi-ai strălucit pe cer
comoară de iubire…
azi flacără-n Eden…
Nimicul te re-cheamă
la lumea dinspre ieri,
pe un ocean de umbre,
plutind spre un alt ţărm …
Din capătul puterii,
vin nori , neant şi frig,
ce poartă groaza morţii
în cei ce te-au iubit
şi-n mările de lacrimi
pe cer, la asfinţit …
Durerea despărţirii
şi ultimul sărut
ţi—aducă nemurirea
în somnul tău profund …
O lume dinspre ieri,
te poarte cu durerea
albastrelor cărări …
Neliniştea speranţei
ţi-o ştim şi-acum în trup –
trecut spre groapa rece
deschisă din Cu-vânt
de un vânt ce-ţi duce dorul
de ţară, la al ei pământ!….
De cruci nedespărţiţi,
vom sta să te-mplinim…
În raza stelei tale,
din zodii îţi venim,
să te găsim în cerul
misterelor de-acum
şi-n glasu-ţi de Unire,
celestă în genuni !…
Ca-n sorţii lumii tale,
fiinţă din eter,
Tu, stelă luminoasă,
maternei Basarabii,
să-i străluceşti etern! …
Sibiu, 13 decembrie, 2011
Cu deosebită stimă…
IV. SONATA ASTRELOR
LikeLike