Ion Costin, primarul neuitat al Chişinăului
(Sfîrşit. Începutul în nr. 4 din 28 ianuarie 2010)
(Sfîrşit. Începutul în nr. 4 din 28 ianuarie 2010)
LA MOSCOVA
„ Fratele meu Vasile, care era pe atunci avocat la Moscova, m-a convins sâ urmez dreptul, ispitin-du-mă că voi putea sâ-i fiu colaborator în activitatea sa de birou.
M-am înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Moscova.
Dar… nu mi-a fost dat sâ urmez cursurile multă vreme la această facultate.
În 1907, am fost arestat. Pentru a putea să mă aresteze, poliţia ţaristă avea motive suficiente, eram tânăr student şi, pe deasupra, socialist revoluţionar.
Am fost arestat în împrejurimi destul de obişnuite… Făceam parte dintr-un grup de revoluţionari, care plănuia să-i libereze din închisoarea Butîrka pe câţiva deputaţi de stânga.
Trebuia să provocăm la închisoare o explozie, profitând de învălmăşeală, sâ-i eliberăm pe deputaţi.
Făceam parte din secţiunea teroriştilor partidului social revoluţionar. Dar vă rog să nu scrieţi nimic despre asta… Ar putea cineva să creadă, ferească Dumnezeu, ca şi astăzi umblu cu bombe în buzunar“.
Pentru basarabeni, activitatea revoluţionară desfăşurată în prima linie devine un loc comun. Zamfir Arbore, Constantin Stere -primii din marea galerie a veritabililor luptători şi, spre surprinderea noastră, trebuie să-l înscriem în această ilustră cohortă şi pe Ion Costin, ca luptător împotriva ţarismului rus.
ÎNTÂLNIREA CU PROF. STERE
„ M-am stabilit la laşi. Pe vremea aceea basarabenii-emigranţi se grupau în jurul lui C. Stere, care era deputat şi om politic de vază, ale cărui păreri erau luate în seamă.
Pe basarabenii-emigranţi îi primea cordial şi le acorda tot sprijinul său.
Totuşi, era riscant să rămân la laşi, pentru că, deşi România nu… (indescifrabil), totuşi puteau să se ivească anumite dificultăţi.
Sfătuit de C. Stere, hotărâi să plec mai departe, cu un paşaport românesc, pe care mi l-a procurat C. Stere, şi cu cel rusesc, pe care îl aveam asupra mea, am părăsit România şi am hoinărit prin Europa până la 1911“.
Ohranca ţaristă avea în România o reţea foarte bine organizată. Aici a activat un timp celebrul provocator Azef şi tot din România a fost furat revoluţionarul Solomon Catz, adică celebrul critic literar şi doctrinar politic socialist C. Dobrogeanu-Gherea. Frontiera imperiului era păzită chiar din partea vecinului. O tactică similară au utilizat mai târziu serviciile secrete sovietice NKVD şi KGB.
„ Fratele meu Vasile, care era pe atunci avocat la Moscova, m-a convins sâ urmez dreptul, ispitin-du-mă că voi putea sâ-i fiu colaborator în activitatea sa de birou.
M-am înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Moscova.
Dar… nu mi-a fost dat sâ urmez cursurile multă vreme la această facultate.
În 1907, am fost arestat. Pentru a putea să mă aresteze, poliţia ţaristă avea motive suficiente, eram tânăr student şi, pe deasupra, socialist revoluţionar.
Am fost arestat în împrejurimi destul de obişnuite… Făceam parte dintr-un grup de revoluţionari, care plănuia să-i libereze din închisoarea Butîrka pe câţiva deputaţi de stânga.
Trebuia să provocăm la închisoare o explozie, profitând de învălmăşeală, sâ-i eliberăm pe deputaţi.
Făceam parte din secţiunea teroriştilor partidului social revoluţionar. Dar vă rog să nu scrieţi nimic despre asta… Ar putea cineva să creadă, ferească Dumnezeu, ca şi astăzi umblu cu bombe în buzunar“.
Pentru basarabeni, activitatea revoluţionară desfăşurată în prima linie devine un loc comun. Zamfir Arbore, Constantin Stere -primii din marea galerie a veritabililor luptători şi, spre surprinderea noastră, trebuie să-l înscriem în această ilustră cohortă şi pe Ion Costin, ca luptător împotriva ţarismului rus.
ÎNTÂLNIREA CU PROF. STERE
„ M-am stabilit la laşi. Pe vremea aceea basarabenii-emigranţi se grupau în jurul lui C. Stere, care era deputat şi om politic de vază, ale cărui păreri erau luate în seamă.
Pe basarabenii-emigranţi îi primea cordial şi le acorda tot sprijinul său.
Totuşi, era riscant să rămân la laşi, pentru că, deşi România nu… (indescifrabil), totuşi puteau să se ivească anumite dificultăţi.
Sfătuit de C. Stere, hotărâi să plec mai departe, cu un paşaport românesc, pe care mi l-a procurat C. Stere, şi cu cel rusesc, pe care îl aveam asupra mea, am părăsit România şi am hoinărit prin Europa până la 1911“.
Ohranca ţaristă avea în România o reţea foarte bine organizată. Aici a activat un timp celebrul provocator Azef şi tot din România a fost furat revoluţionarul Solomon Catz, adică celebrul critic literar şi doctrinar politic socialist C. Dobrogeanu-Gherea. Frontiera imperiului era păzită chiar din partea vecinului. O tactică similară au utilizat mai târziu serviciile secrete sovietice NKVD şi KGB.
LA LOZANA
„ Pe timpul peregrinărilor mele prin Europa, mi-a fost dat să-l întâlnesc şi pe V. Lenin.
Era la Lozana, prin 1910. Acest oraş era pe atunci centrul emigranţilor politici ruşi.
Pe vremea aceea, în sânul coloniei ruse, rolurile principale erau deţinute de Mentov şi Axelrod, iar Lenin avea o însemnătate mult mai mică.
Se înţelege că era greu de prevăzut pe atunci rolul pe care îl va juca Lenin, mai târziu, în istoria Rusiei.
Noi, emigranţii socialişti-revoluţionari, n-aveam nici o legătură cu el: îl tratam ca pe un adversar ideologic şi duceam o luptă îndârjită cu social-democraţii.
Pe Lenin mi-a fost dat să-l aud la o adunare politică din Lozana, la care trebuia să facem o expunere.
Adunarea era tumultoasă. Lui Lenin i se făceau obiecţiuni vehemente. Nimeni nu-i acorda veneraţia de care i-a fost dat să se bucure câţiva ani mai târziu.
Pot spune că întâlnirea cu Lenin nu m-a impresionat deloc“.
Pentru nostalgicii leninişti aceste rânduri sunt un fel de sare pe rană, dar, în fond, ele reflectă un adevăr şi spulberă un mit. Idolul secolului al XX-lea, Lenin, a fost o creatură a image-makerului losif Stalin.
Mormântul lui Ion Costin s-a păstrat, printr-o minune, acolo unde cândva avusese grijă să facă un mic panteon pentru eroii căzuţi în primul război mondial, la Cimitirul Central din Chişinău. Adevărate sunt cuvintele spuse: bine faci, bine ajungi…
Iurie Colesnic
Rev. Florile Dalbe, 25 februarie 2010. nr. 8, pag. 7.
Chișinău, orașul meu 